Castigatorul Premiului Booker, nigerianul Ben Okri, a scris un poem exclusiv pentru Twitter.

“Formele urmeaza adversitatea– traim timpuri nesigure. Cred ca avem nevoie de un nou tip de scris care sa raspunda anxietatilor timpurilor noastre, dar in acelasi timp sa fie si concis,” “Aceste timpuri sunt perfecte pentru formele scurte si lucide. Avem nevoie sa spunem mai mult, in cuvinte putine. Poemul din Twitter incearca sa raspunda acestora, precum si sentimentului libertatii.”

Poemul a fost scris pentru a marca lansarea, in aprilie, a noii sale carti “Tales of Freedom”. Cartea reuneste atat proza scurta cat si poezie.

Sursa: www.guardian.co.uk

Doi britanici din trei au mintit in legatura cu faptul ca au citit o carte anume, cel mai des mentionate fiind “1984″, scrisa de George Orwell, “Razboi si Pace” de Lev Tolstoi si Biblia, potrivit unui sondaj publicat pe site-ul World Book Day.

Majoritatea participantilor la sondaj au recunoscut ca au mintit in legatura cu citirea unei carti pentru a impresiona pe cineva.

Romanul “1984″ este primul pe lista, 42% dintre respondenti care au recunoscut ca au mintit in legatura cu lecturarea acestuia, iar aproape o treime dintre participantii la sondaj (31%) s-au laudat cu citirea cartii “Razboi si Pace”. Pe locul 3 in acest inedit clasament se afla Biblia, invocata de 24% dintre respondenti.

Marea Britanie si Irlanda celebreaza World Book Day (Ziua Cartii), anual, in prima joi a lunii martie. La initiativa UNESCO, majoritatea tarilor sarbatoreste Ziua Internationala a Cartii pe 23 aprilie. Sarbatoarea isi are originea in Catalonia, unde exista obiceiul de a darui celor dragi, pe 23 aprilie, de St. George, carti si flori.

Institutul Cultural Roman (ICR) va gazdui pe 3 martie o dezbatere consacrata cauzelor vizibilitatii internationale reduse a autorilor din canonul literar romanesc, comparativ cu numarul mult mai mare de autori contemporani tradusi si publicati, sau aflati in curs de publicare, in strainatate.

Genericul sub care se va desfasura dezbaterea este “Nu ne vindem tara, doar literatura. Traducerea si publicarea scriitorilor romani canonici in strainatate”.

Participantii la eveniment - criticii literari Nicolae Manolescu, Liviu Papadima, Carmen Musat, Ion Pop, Ion Simut, Luminita Marcu, Jean Harris - vor incerca o definire a canonului literar si vor dezbate eventuale strategii de promovare a autorilor canonici romani.

La astfel de discutii am vrea si noi, redactia Revistei Scriitorului, sa aducem o contributie. Este vorba de un pasaj din Ferdydurk, romanul unui scriitor polonez, Witold GOMBROWICZ, care a emigrat in Argentina, s-a plimbat prin Franta si care nu a avut nevoie de nici un Institut ca sa fie citit in toata lumea.

Despre asta e vorba:

(discutie in clasa, intre elevi si profesorul Galbejeala)

“Fireste, fireste, nu se poate sa-ti bati joc de tine, ce avem pentru astazi? intreba aspru si se uita in plan. Aha! Sa lamurim si sa explicam elevilor de ce trezeste Slowacki in noi dragoste si incintare. Prin urmare, domnilor, intii am sa va recit eu lectia mea, pe urma o s-o recitati voi pe a voastra. Liniste! striga si toti se intinsera pe banci, sprijinindu-si capetele in miini, iar Galbejeala deschise discret manualul respectiv, isi strinse buzele, ofta, inabusi ceva in el si incepu sa recite.
— Him… him… Prin urmare, de ce trezeste Srowacki in noi incintare si dragoste? De ce plingem impreuna cu poetul cind citim acest minunat poem harfic care este In Elvetia? De ce creste in noi elanul atunci cind ascultam strofele eroice, cu rezonanta de bronz, din Regele Spirit! Si de ce nu ne putem desprinde de vraja si de farmecul Balladynei, iar cmd auzim rasunind lamentatiile Lillet Weneda ni se sfasie inima in bucatele? Sintem gata sa alergam, sa zburam in ajutorul nefericitului rege? Him… de ce? De aceea, domnilor. Pentru ca Srowacki mare poet a fost! Walkiewicz, de ce? Repeta, Walkiewicz, de ce? De ce incintare, de ce dragoste, Eian. inima si a alerga, a zbura? De ce, Walkiewicz?
Mi se parea ca il aud din nou pe Pimko, dar pe un Pimko cu un salariu mai modest si fara acele largi orizonturi.
— De aceea pentru ca mare poet a fost! spuse Warkiewicz, iar elevii crestau bancile cu bricegele sau faceau cocoloase mici de hirtie, cit mai mici cu putinta, si le aruncau in calimara. Calimara semana cu un elesteu cu pesti in el, asa ca  pescuiau cu undite facute din fire de par, dar fara succes. Fiindca hirtia nu voia sa muste. Prin urmare, se gidilau cu firul de par in nas sau se semnau in caiete. Cind cu inflorituri. Cind fara, iar unul caligrafiase pe o pagina intreaga: De ce, de ce. de ce. Sro-wac-ki. Sro-wac-ki, Sho-wac-ki, wac-ki. wac-ki, wa-cek. wa-cek - Sro-wac-ki si - mus-ca - pu-re-ce. Chipurile lor se pricajisera complet. Unde disparusera agitatia, disputele si discutiile de adineauri, doar citiva fericiti, ispititi de Wallace, uitasera de tot ce era pe lume.

Edgar Wallace (1875-1932) - scriilor englez, autorul unor romane si piese politiste.

Pina si Syfon fusese silit sa-si concentreze intreaga forta a caracterului ca sa nu se dezica de principiile sale de autoperfectionare si autoinstruire, dar el stia sa faca in asa fel incit pina si cea mai mare pacoste devenea un izvor de desfatare, o dovada a tariei de caracter. Altii, in schimb, faceau dealuri si vai in palma si suflau ruseste prin vai, ah, ah, vai, dealuri, vai, dealuri.

Profesorul ofta, inabusi, privi la ceas si spuse:

—    Mare poet! Jineti minte asta, pentru ca e important! De ce-l iubim? Pentru ca a fost mare poet. Mare poet a fost! Neispravitilor, ignorantilor, doar va spun calm, bagati-va asta bine in cap, asa ca va mai spun o data, domnilor: mare poet, Juliusz Slowacki, mare poet, il iubim pe Juliusz Slowacki si-i admiram poeziile, pentru ca a fost un mare poet. Va rog sa va scrieti in caiete tema compunerii pentru acasa:  .,De ce in poeziile marelui poet Juliusz Srowacki salasluiesc frumuseti nepieritoare, care trezesc incintare?”
In acest loc al prelegerii, unul dintre elevi se rasuci nervos si gemu:
—    Dar pe mine nu ma incinta! Nu ma incinta deloc! Nu ma atrage! Nu pot citi mai mult de doua strofe si nici
asta nu ma atrage. Doamne, iarta-ma, cum sa ma incinte. daca nu ma incinta? Isi holba ochii si se aseza prabusindu- se intr-o prapastie fara fund. La auzul acestei declaratii naive, tusea ii taie respiratia profesorului.
—    Mai incet,  pentru  numele  lui  Dumnezeu,  sopti. Garkiewicz,    iti    pun    doi.    Vrei    sa    ma    nenorocesti. Garkiewicz? Cred ca nici nu-ti dai seama ce-ai spus?
GARKIEWICZ
Eu nu pot sa inteleg! Nu pot sa inteleg cum incinta, daca nu incinta.
PROFESORUL
Cum nu te incinta, Garkiewicz, daca ti-am explicat de o mie de ori ca te incinta.
GARKJEWICZ
Pe mine nu ma incinta.

PROFESORUL
Aceasta este o chestiune particulara. Dupa cum se vede, Garkiewicz, dumneata nu esti inteligent. Pe altii ii incinta..
GARKIEWICZ
Pe cuvint de onoare ca nu incinta pe nimeni. Cum poate sa incinte, de vreme ce nu-l citeste nimeni in afara de noi si cei de virsta scolara si asta numai pentru ca sintem siliti.
PROFESORUL
Mai incet, pentru numele lui Dumnezeu! Aceasta pentru ca nu sint multi oameni cu nivel cultural si la inaltime…
GARKIEWICZ
Dar nici cei cu nivel cultural. Nimeni. Nimeni. Absolut nimeni.
PROFESORUL
Garkiewicz, eu am sotie si copil! Cel putin fie-ti mila de copil! Garkiewicz, nu incape indoiala ca marea poezie ar trebui sa ne incinte, or Srowacki a fost mare poet… Poate ca pe dumneata Srowacki nu te emotioneaza, dar nu vrei sa spui ca Mickiewicz, Byron, Puskin, Shelley, Goethe… nu-ti rascolesc sufletul?
GARKIEWICZ
Nu rascolesc nimic. Nu intereseaza pe nimeni, toti se plictisesc. Nimeni nu poate citi mai mult de doua, trei strofe. O, Doamne! Nu mai pot…
PROFESORUL
Garkiewicz, este inadmisibil. Marea poezie, fiind mare si fiind poezie, nu poate sa nu ne incinte, prin urmare incinta.
GARKIEWICZ Eu insa nu pot. Si nimeni nu poate! O, Doamne!“

Ultima carte de versuri scrisa de John Updike, trimisa editorului sau cu cateva saptamani inainte de a muri, va aparea in primavara acestui an, in Marea Britanie si in Statele Unite ale Americii, anunta bbc.co.uk.

Updike a scris “Endpoint” in ultimele zile ale vietii, iar unul dintre poeme, “Requiem” vorbeste despre apropierea de moarte. “E ca un jurnal, in sensul in care reflecta diagnosticul de cancer, lucrurile si oamenii pe care ii iubeste, istoria si viata sa de scriitor, lumea din jurul lui”, spune Simon Prosser, editorul britanic al lui Updike.

In luna iunie 2009, va aparea si volumul de povestiri “My Father’s Tears”, scrise de Updike in perioada 2000- 2008. Volumul include o nuvela care poate fi citita in cheie autobiografica, “The Walk with Elizanne”, personajul principal luptandu-se cu o forma de cancer  aflat in faza terminala.

John Updike, dublu laureat al premiului Pulitzer, a murit pe 27 ianuarie 2009, la varsta de 76 de ani. Desi a scris versuri toata viata, renumele literar i l-a adus proza (aproape 50 de titluri, in jumatate de secol), cu cvartetul despre Harry “Rabbit”  (in limba romana, Editura Humanitas a publicat “Fugi, Rabbit” si “Intoarcerea lui Rabbit”),  “O luna de duminici”, ” Vrajitoarele din Eastwick”, “Gertrude si Claudius”.

Updike s-a nascut in 1932, in Pennsylvania. Dupa cursurile de la Harvard, a studiat arta vreme de un an, la Oxford. In 1959 si-a facut debutul literar, cu nuvela “The Poorhouse Fair”. Romanul “Vrajitoarele din Eastwick”, scris in 1984,  a fost ecranizat, rolurile principale fiind interpretate de  Jack Nicholson, Cher, Michelle Pfeiffer si Susan Sarandon.

“Exista, in fiecare dintre noi, un soi de impuls confesional care nu e foarte literar. O convingere nebuna ca ai stiri extraordinare despre ce inseamna sa traiesti”, spunea Updike in 1990.

Ministrul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National, Theodor Paleologu,
a declarat, sâmbata, la Alba Iulia, într-o conferinta de presa, ca este de
neacceptat ca România sa nu aiba o inventariere clara a manuscriselor.

”Este o chestiune care ma intereseaza foarte mult, este un proiect care
trebuie neaparat sa fie sustinut. (…) Nu avem asa ceva, suntem în 2009, e
cam târziu”, a spus ministrul Paleologu.

El a fost însotit, la Alba Iulia, de cercetatorul clujean Adrian Papahagi,
care are în plan un asemenea proiect de inventariere si de catalogare a
manuscriselor.

”E un proiect foarte important, pentru ca nu avem un inventar complet al
manuscriselor din România, proiect pe care intentionez sa-l sustin cu toata
energia. De mine depinde mai mult initierea si monitorizarea lui. În mod
normal, se poate face o prima faza de inventariere, care s-ar putea termina
cam într-un an, daca ne referim, în principal, la manuscrisele din
Transilvania, de traditie occidentala”, a afirmat Theodor Paleologu.

Probabil aceeasi vehementa o vom simti si de la viitorul ministru.