Pentru luna februarie am ales povestirea lui Bogdan Varvari - “Cîrpa” . Reușește să transmită, prin puține procedee, un puternic sentiment de abandonare și imposibilitate. Tema nu este atît de disimulată ca la Carver și nici atît de solid și simplu construită ca în povestirile lui Hemingway, însă Bogdan Varvari ajunge direct la ea, fără multe ocolișuri și, totuși, fără să ne-o spună direct, obținînd un efect puternic.
Prin acest subiect, ca și prin inadecvarea senină – surprinsă în povestirea „Zi scurtă astăzi” – Bogdan Varvari arată că intenționează să meargă pe bulevarde largi, prin locuri din care, de-a lungul vremii, s-au mai întors proze frumoase,ceea ce îi face demersul cu atît mai dificil.
Iarna la Lisabona este o poveste de dragoste obsesivă, ca o nesfârșită improvizație de jazz, care se țese între San Sebastián, Madrid și Lisabona.
February 5th, 2010 at 11:22 am
Frumos spus “intenționează să meargă pe bulevarde largi, prin locuri din care, de-a lungul vremii, s-au mai întors proze frumoase”.
Felicitari si succes!
February 5th, 2010 at 12:12 pm
felicitari BV.
February 5th, 2010 at 1:11 pm
Felicitari castigatorului!
February 5th, 2010 at 1:14 pm
felicitari, domnu`!
February 5th, 2010 at 1:44 pm
Mi-a placut mult povestirea lui Bogdan Varvari si mai cred ca alegerea ei a fost destul de usor de facut….
Am participat la acelasi concurs, m-am bucurat sa apar printre cei 5 si sunt recunoscatoare celui (celor) care au avut rabdarea sa ma citeasca. Multumiri, in primul rand, organizatorilor, cred ca fac un lucru bun si le urez sa aiba multe bucurii din munca asta a lor!
Felicitari, Bogdan Varvari!
February 5th, 2010 at 3:21 pm
Sunt trairi care pot fi surprinse, numite doar intr-o proza-crochiu, asemenea textului lui Bogdan Varvari. Cind citesti, aproape iti tii respiratia ca sa nu ridici praful de pe rafturi, de pe carti. Mi-a placut!
February 5th, 2010 at 3:38 pm
http://balinferi.wordpress.com/2010/02/05/textele-nominalizate-la-revista-scriitorului/
February 5th, 2010 at 5:31 pm
ce sentiment de abandonare si imposibilitate, fratilor? pe ce lume traiti? de asta e bun textul pentru ca transmite un sentiment de abandonare??? pai, unu la mana, cui ii mai trebuiesc astfel de sentimente? doi, macar daca daca excela prin forma dar textul lasa multe de dorit si la capitolul asta. m-am ferit sa comentez asteptand verdictul final si motivatia. acum ca au venit nu am putut sa ma abtin. am o parere proasta despre textul pe care l-am trimis eu in concurs, nu ma asteptam deloc sa castige dar ma asteptam sa citesc literatura de calitate printre nominalizari. nu stiu de ce, poate din cauza faptului ca mi-a placut povestirea “visul” a domnului mihai radu, care facand parte din juriu, m-am gandit ca trebuie sa aiba criterii sanatoase in judecarea valorii literare a unui text. eu nu stiu, sincer, de ce as avea nevoie de un text care sa-mi transita un sentiment de abandonare si atat, fara poveste, fara emotii, fara nimic frumos in el, fie el si frumosul reprezentarii sentimentului de abandonare
February 5th, 2010 at 7:19 pm
Aceasta este povestirea care mi-a placut si mie cel mai mult. Felicitari castigatorului si organizatorilor!
February 5th, 2010 at 9:58 pm
Care e ideea? Le-a murit fiul sau ce? Nu poate fi vorba de abandon propriu-zis, ca nu pleca pur si simplu lasandu-si lucrurile, iar daca e moarte, atunci tot nu e abandon propriu-zis pentru ca moartea nu inseamna sa abandonezi, inseamna ceva peste puterile tale, in majoritatea cazurilor. Deci singurul lucru abandonat in toata povestea mi se pare lucrul acela, carpa propriu-zisa, ale carei ganduri inexistente nu ma intereseaza. Nu mentioneaza un nume, nimic, asta a fost de departe povestea cea mai ambigua, nu mi-a spus nimic inteligibil.
Cat despre scriitura, mi se pare destul de buna. Comparatile, descrierile mi se par cam prea mult, cel putin eu nu as citi o carte intreaga in care-mi spune ca buzele sunt faramicioase si celelalte. E adevarat, poate cartile tale nu mi s-ar potrivi varstei, mai ales ca sunt pretentioasa, desi citesc destul…
Regret sa fiu acida, nu sunt genul, dar am inceput sa cred ca poate e mai bine sa-ti spui parerea in mod direct.
Dar totusi felicitari, sunt sigura ca nu ai primit premiul degeaba, chiar daca nu mi-a placut povestea prea mult.
February 5th, 2010 at 10:59 pm
E un lucru bun că părerile sînt atît (chiar atît)de împărțite. Dar:
@vermun: nu cred că se poate pune problema că am avea nevoie, ne-ar “trebui”, un sentiment sau altul. Sînt lucruri care, pur și simplu, se întîmplă. (Cele mai bune proze au pus în joc acest sentiment “noir”, bîjbîit, ca un zvon și o amenințare, al lipsei și pămîntului care face valuri sub tălpi…) Sună aproape prozaic ceea ce spui tu, pare o temă de abordat, însă estetic, specultiv, nicidecum din punct de vedere critic.
@georgi: pur și simplu nu pare că ai citit proza. las la o parte morții cu morții și fiii cu fiii, “abandonul” nu trebuie să se refere neapărat la ceva fizic, mai ales cînd vorbim de povești, e lipsa de speranță, de orizont, de sprijin…
February 6th, 2010 at 12:23 pm
Felicitari, Bogdane! Succes mai departe!
February 6th, 2010 at 4:06 pm
mihai, deja cand ai spus “din punct de vedere critic”, te-ai distantat de mine care sunt doar cititor si scriitor aspirant. nu prea dau doi lei pe punctul critic de vedere, nu vad de ce as face-o, poate imi dai tu niste motive. dupa mine, publicul este cel care trebuie sa decida si oricum o face, (vezi ex. codul lui da vinci, cea mai proasta pt critici dar cea mai vanduta), si nu e vina nimanui ca prostul gust troneaza. nu trebuie sa uitam ca arta are si niste meniri, ca izvoraste din dorinta omului de a crea lucruri frumoase; sigur ca exista lucruri nasoale care pur si simplu se intampla, dar nu crezi ca e destul ca ele se intampla si ca pentru a reusi sa faci arta cathartica e nevoie de un pic mai mult decat simpla lor inregistrare? ce ma deranjeaza cel mai mult la punctul asta critic de vedere este tendinta de concentrare a atentiei asupra formei textului, sigur ca asta conteaza, chiar foarte mult, dar hai sa vedem si despre ce scriem, nu?
February 6th, 2010 at 4:43 pm
Nu neg ca Bogdan Varvari are talent, dar asta nu e povestire. E cel mult schita…
February 6th, 2010 at 7:34 pm
Draga domnule Mihai Radu
Am chibzuit indelung, cam vreo juma’ de ora, daca sa va scriu, sau nu, aceste rinduri. Pina la urma am dat cu banul iar soarta a vrut sa scriu. Pe scurt, am trimis si eu citeva asa zise incercari literare pentru concurs, nu cu intentia de a cistiga sau de a fi nominalizat. Intentia mea a fost sa-mi citeasca cineva competent textele si sa-mi impartaseasca, sincer si cinstit, parerea sa. Sunt un incepator in ale scrisului, nu-mi fac prea multe iluzii, dar daca nu va cer prea mult, as dori sa va cunosc opinia. Nu de alta dar sa stiu ce am de facut, ca acusi vine primavara, se incalzeste apa, si carasul incepe sa bata malul… Va multunesc anticipat si va felicit pentru ceea ce faceti, lucru nu tocmai usor, dar cu atit mai laudabil.
Ps - Textele mele se numesc, atit de poetic, imi vine sa si pling, ,,Visul unei nopti de toamna” si sunt trei la numar.
February 12th, 2010 at 4:35 pm
atat ii de faina proza asta ca nici nu stiu ce sa spun despre ea! simpla, directa, abandon (hihihi, e draguta fata asta, georgi, asa-i mihai radu ca si tie iti place?), batranete, senilitate si multe, multe carpe risipite ca petalele de trandafir (astia sunt anii dusi, neintorsi) si particule fine, groase, lucioase de praf, risipite peste tot incat ana antonescu nici nu respira (ca sa nu le inghita sau ca sa nu le raspandeasca si mai tare?! uite, o dilema)
faina di tat!
February 23rd, 2010 at 7:15 pm
mendea007, daca incepe carasul sa muste, sa-mi zici si mie, daca vrei o parere avizata si eventual o publicare intr-o revista de literatura(la care pun si eu umarul)sa-mi lasi un mail, ca sa te contactez. Asta pt ca vad in commentu’ tau ca ai un umor bun, cam rar astazi, din pacate.
February 23rd, 2010 at 8:03 pm
dinte_alb@yahoo.com
February 24th, 2010 at 10:59 am
mandea007: ”nu cu intentia de a cistiga sau de a fi nominalizat. Intentia mea a fost sa-mi citeasca cineva competent textele si sa-mi impartaseasca, sincer si cinstit, parerea sa.” La fel si pentru mine, domnule mandea007. Cred insa ca, atunci cand veti astepta sa traga carasu’ la carlig, tot la scris va va purta dorul…si-o veti face chiar acolo, pe malul apei, cu gandul. Nu asteptati raspunsuri…vor veni si ele pana la ”toamna”. Si mie imi place sa pescuiesc.
February 25th, 2010 at 12:15 pm
ehe…fraților,veniți la mine că io stau chiar pe malul Otului și aici bate știuca malul :P.mandea007 și mie mi-ar place sa vad ce ai scris.
February 25th, 2010 at 1:39 pm
Incet incet revista aceasta se transforma in ,,Aventuri la pescuit’! Ca sa nu ne dea proprietarul afara, acum, in toiul iernii, va invit la mine pe blog, unde, desi e putin deranj multumita copiilor mei care se ocupa de administrare, sper sa va descretiti fruntile de criza si griji, si sa va luminati ochii si cu altceva decit cu flacari violet. Sper…
PS - Nu sunt eu individul ce va priveste cu plictis. E un prieten, mult mai fotogenic decit mine. Lectura placuta.
http://WWW.caranicola.com
February 26th, 2010 at 8:22 pm
Imi cer scuze. Mii de scuze. V-am invitat dar eu nu eram acasa… Cuprinsi de remuscari, ai mei copii, au sters blogul. Promitindu-mi ca in curind vor face altul mult mai trainic si mai frumos! Sper sa apuc ziua aceea!
February 26th, 2010 at 8:56 pm
mandea007….poți să scrii pe blogul meu,aș fii onorată să-ți fac de gazdă
February 28th, 2010 at 9:26 pm
Acțiunea este simplă, chiar foarte simplă dar cuvintele alese fac să pătrunzi în acea lume și să te simți la fel de singur, pierdut și bătrân, chiar dacă ești în floarea vârstei.
Felicitări!
March 3rd, 2010 at 3:30 pm
Pentru mine povestirea lui Bogdan Varvari si-a indeplinit “rostul”.
A transmis ideea foarte bine. Imi place simplitatea ei si… liricul. Felicitari!