www.revistascriitorului.ro » Exclusiv

O hart� a lecturii

Jospeh Barnett — Sun, 11 Apr 2010 14:56:33 +0000

Sursa: http://stilsubstantiv.wordpress.com

C�nd vine vorba de h�r�i, rareori se pune problema unei configur�ri mentale a acestora. Ele sunt buc��i de h�rtie ce se refer� la realitatea tangibil� a liniilor ro�ii �i verzi �i negre care ne marcheaz� drumurile, care se �nnoad� �n punctele esen�iale, acele locuri pe unde trebuie s� trecem ca s� ne putem �ncheia c�l�toria cu sufletele �mp�cate. C�nd ajungem acas�, ne face pl�cere s� p�str�m h�r�ile respective �i, dup� ce vor fi trecut ani buni, s� le ar�t�m �i altora �i s� le povestim pe unde am umblat noi.

Oare tot la fel stau lucrurile �i �n ce prive�te lectura?

M-ar tenta s� spun c� da. Ini�ial, scheletul articolului trebuia s� se �nchege �n jurul unui joc online, foarte simpatic. Cu siguran��, penajul avea s� fie mai diversificat. Dar �mi propusesem s� pornesc de la un joc de redactare. Despre ce anume este vorba �n acest joc? Te �nscrii, ��i pui textul pe site (sau nu), apoi a�tep�i ca al�ii s� �i-l corecteze, s� fac� sugestii, comentarii etc. Sau faci chiar tu asta. �n fine, ideea nu e rea, mai ales pentru cei care sunt interesa�i de acest soi de munc�, iar site-ul este extrem de bine organizat din punct de vedere tehnic. Ce m-a deranjat �ns� este felul �n care ajungi s� corectezi/redactezi: �n loc s� prime�ti o bucat� de text ceva mai mare, astfel �nc�t eventualele comentarii s� capete consisten�� i s� nu fie lipsite de o structur� logic�, nu �i se serve�te dec�t o fraz� culeas� aleatoriu din text (pe aceea�i poveste lucreaz� simultan mai mul�i redactori). Practic, av�nd o vedere limitat� asupra ansamblului, �i se cere s�-l judeci �n deplin�tatea sa. (www.bitesizeedits.com) (Noi cum citim? Vederea noastr� este tot la fel de limitat�? P�rerile noastre se formeaz� cu tot at�ta u�urin��? �n cazul unui r�spuns afirmativ, n-ar trebui s� ne cuprind� oroarea unei astfel de gre�eli?)

Mai apoi, m-am oprit asupra unui interviu luat unui scriitor foarte cunoscut, o figur� destul de controversat�, care vorbea, printre altele, despre spontaneitate �i rescrierea textului. El spunea c� cea dint�i este important� �n m�sura �n care �i d� celui care scrie impresia c� nu s-a �mpotmolit, c� reu�e�te s� mearg� mai departe – de fapt, continua el, rescrierea, rescrierea �i, apoi, iar�i rescrierea sunt cele care confer� textului greutate. Din nou, trebuie s� recunosc c� m-am �ntrebat �n ce m�sur� suntem noi, cititorii, con�tien�i de felul �n care este construit un text (m�car la un nivel inferior), dac� suntem capabili s� apreciem �ncreng�tura frazelor �i a referin�elor. (Observ c� �n ultima vreme se pune din ce �n ce mai mult accentul pe simplificarea lecturii – at�t din punct de vedere al scriitorilor (care, bine�n�eles, �in s� se distan�eze de vechea gard�, dar �i s� se apropie de cititorul comun, s� �i devin� mai accesibili), c�t �i din acela al cititorilor, care, nelimit�ndu-se doar la proza contemporan�, a c�rei suprafa�� aparent placid�, �n general, nu �nceteaz� s� �i ademeneasc�, �i �ndeamn� memoria deloc g�unoas� „s� aleag�“ a re�ine acele fragmente sau buc��i de lectur� care se pot mula f�r� probleme pe �ablonul cotidianului - fie c� este vorba de fic�iunea lui Kader Abdolah sau de cea a lui John Barth).

�n fine, m-am oprit �i asupra unei povestioare despre un cititor avid (�mi pare r�u c� nu am terminat-o �i am uitat prin ce revist� am g�sit-o), un tip care, la un moment dat, ajunge s� se �ntrebe dac� mai sunt c�r�i pe lume pe care el s� nu le fi citit. �ntr-o sear�, pe c�nd recite�te un volum, constat� cu stupoare c� acele pagini pe care le citise deja �i dispar din fa�a ochilor, se transform� �n coli albe. Este �ngrozit, c�ci nu �tie dac� �i va mai aminti vreodat� tot ceea ce citise. Prin urmare, se apuc� s� scrie ce �i aminte�te, �n speran�a c� eforturile sale de p�n� atunci nu vor fi fost �n zadar (e de mirare c� ceea ce scrie nu dispare, nici chiar �n urma lecturii), �ncerc�nd s� compun� o hart� a lecturilor de p�n� atunci.

C�t de obi�nuit este cititorul contemporan cu �ntocmirea unor astfel de h�r�i ale lecturii? Nu �ntr-at�t pe c�t ar trebui. De prea multe ori este ales drumul cel mai scurt �ntre dou� puncte, chiar dac� acesta nu este fiabil din punct de vedere al geografiei �i structurii spa�iului. Se prefer� spicuirea bornelor �i se ignor� ciulinii sau florile de pe marginea drumului. Sau asfaltul sau gropile sau ora�ul. O dat� cu dispari�ia drumurilor, �ns�, dispar �i amintirile ce ar permite contextualizarea c�r�ilor – cu alte cuvinte, cititorul �i pierde capacitatea de a crea metafore. Imaginea pe care mi-o evoc� aceast� nou� tendin�� (poate este un Nou Val) este aceea a unui desen de tipul „uni�i punctele“. Dar punctele, de�i bine marcate �i u�or vizibile, nu sunt unite �i, �n felul acesta, harta coerent�, bine �nchegat� �i (dac� este posibil) u�or ascendent� a lecturii nu ia fiin��. Din p�cate.Posturi similare:

Spune si altora!

Ce �i cum despre consultan�a literar�

Sebastian Andrei — Tue, 06 Apr 2010 21:31:22 +0000

Ca tot rom�nul autodidact, scriitorul �n devenire, dac� are minte �i sim�ul propriei m�suri, cite�te mult �i scrie cu s�rg. E suficient?

Mai ales �n cultura anglo-saxon� este bine pus la punct un sistem care s� ofere celor doritori s� scrie diferite servicii. �n afar� de agen�iile literare, care au devenit �i la noi func�ionale (dar care deocamdat� doar intermediaz� achizi�ionarea drepturilor de traducere pentru autorii str�ini), �n afar� de comunicarea pe internet (bloguri literare, reviste online sau chiar �ncerc�ri de ateliere de crea�ie) �i cele c�teva cenacluri literare serioase, exist� alte forme prin care un �ncep�tor �ntr-ale scrisului s� �nve�e �i s� se perfec�ioneze? Editurile rom�ne�ti, ca �i cele din afar�, nu se ocup� cu

aprecierea manuscriselor venite de pretutindeni, nici cu sf�tuirea tuturor autorilor care li se adreseaz� direct. �n lumea mic� a literaturii, rela�iile sau norocul c�nt�resc uneori mai greu dec�t… literatura. Iar cei care „doar” scriu nu reu�esc �ntotdeauna s� r�zbat� prin for�ele proprii.

Dac� arunc�m un ochi �n ograda vestic� �i d�m o c�utare pe „literary consultancy”, Google ne ofer� nu mai pu�in de 1.260.000 de rezultate. Sigur, probabil nu toate dintre ele sunt relevante. Dar cel pu�in primele zece pagini de rezultate sunt pline cu astfel de agen�ii. Pentru cine �i pentru ce exist� ele?

Agen�iile de consultan�� literar� func�ioneaz� de ani buni �n afar� cu succes, contribuind la formarea �i descoperirea de scriitori talenta�i. Ele se adreseaz� �n primul r�nd autorilor �n devenire sau �nc� la �nceput de drum (de�i unele dintre agen�iile sus-men�ionate se laud� �i cu autori consacra�i �n portofoliu). Scopul lor este s� ofere o p�rere avizat� asupra manuscriselor (de fic�iune �i non-fic�iune), care se concretizeaz� �ntr-un referat de lectur�. Acesta contribuie prin sfaturile profesioniste la �mbun�t��irea manuscrisului ini�ial, astfel �nc�t s� devin� competitiv la bursa editurilor �i agen�iilor. Mai mult, consultan�a literar� ofer� �i o evaluare asupra vandabilit��ii manuscrisului �i a plas�rii acestuia pe pia�a de carte. Cui po�i s� vinzi cartea asta? Cum s� te adresezi� unei edituri/agen�ii? A trecut deja „moda” lucr�rilor de acest gen �i editorii deja �i-au �ndreptat antenele c�tre alt� zon� de interes?

Consultantul literar ar trebui s� r�spund� la aceste �ntreb�ri. Dac� el r�spunde corect �i dac� autorul �ine cont de sfaturile primite, putem asista la transformarea unui autor aspirant �ntr-un scriitor profesionist.

Revenind �n ograda noastr�, �i �n acest domeniu lucrurile se mi�c� mai greu. Dar �ncepem totu�i s� intr�m �n r�nd cu lumea. Luna trecut� a luat fiin�� prima agen�ie de consultan�� literar� din Rom�nia: My Book. Ne bucur�m s�-i avem ca parteneri �i v� invit�m s� le vizita�i siteul. Acolo g�si�i mult mai multe informa�ii, precum �i exemple despre ce pot s� fac� pentru voi.

Care e p�rerea voastr� referitor la utilitatea consultan�ei literare pe pia�a rom�neasc� de carte. Sim�i�i c� a�i avea nevoie de o lectur� profesionist� a textului vostru? Sunte�i dispu�i s� pl�ti�i pentru a vi se spune ce nu merge �n manuscrisul vostru? Crede�i c� un astfel de serviciu v� poate �nlesni drumul spre publicare?

Posturi similare:

Spune si altora!

Stil, substantiv ( 6. Nu scrie dezlanat! & Nu fi grafoman!)

Ana Antonescu — Thu, 01 Apr 2010 12:37:58 +0000

Te afli �n fa�a laptopului �i degetele ��i sunt seduse de tastatur�, ape�i pe taste �i umpli fereastra cu propriile cuvinte care �es un text, al t�u, o poveste pe care o scrii chiar tu �i ai vrea s� tot adaugi, s� nu se termine covorul �sta chiar dac� la sf�r�it nu-i nici un desen pe/�n el.

Necesitatea de a scrie poate ușor s� se transforme �n grafomanie, cuv�nt a c�rui etimologie greceasc� mi se pare mai bun� dec�t orice defini�ie: graphein – „a scrie“ �i mania – „nebunie“. Limita dintre pasiune �i patologie r�m�ne misterioas� adesea �i, vorba lui Kundera (�n Cartea r�sului �i a uit�rii), doar „rodul diferit al pasiunii“ e ceea ce �l deosebe�te pe Goethe de taximetristul insomniac care �i scrie via�a din romanul autorului ceh.

De aceea ai nevoie de o mare doz� de cruzime ca s� �tergi surplusul, „bur�ile“ pe care textul scris la prima m�n� le etaleaz� cu m�ndrie. Mai greu este �ns� cu un text care nu numai c�-i dezl�nat �n toate cele, dar mai �i zorn�ie de tinichele f�r� valoare, de la juvenila adjectivit� calificativ� p�n� la figurile de stil �nghesuite unele �ntr-altele, puf�ind de simboluri din care nimeni nu mai pricepe o iot�. Pe bun� dreptate autorii manualului The Elements of Style spun c� „proza ornat� e greu de digerat �i, �n general, nes�n�toas� �i uneori gre�oas�“. Frazele pompoase, dulceg�riile� nu pot fi compensate ca „stil“ dec�t „prin a scrie ceva la fel de merituos precum C�ntarea C�nt�rilor“.

G�ndindu-m� la regula asta cu dezl�narea �i �mpopo�onarea unui text, mi-am adus aminte de un fragment din Decameronul lui Boccaccio, a�a c� am despr�fuit tomul meu editat la ESPLA, traducerea Etei Boeriu cea de pe vremuri, �i am avut noroc s� �i g�sesc pasajul:
„C�ci tot ce-a fost virtute, cu sfiiciune t�inuit� �n sufletul doamnelor de odinioar�, azi se preface la noi �n g�teal� �i podoab�; iar cea care-�i at�rn� pe ea ve�minte mai b�l�ate �i mai �nzorozonate se socote�te mai vrednic� de pre�uirea �i cinstirea semenilor ei, f�r� a cump�ni c� �i-un m�gar, de s-ar g�si cine s�-l �mpopo�oneze, ar r�bda pe el mai multe g�teli dec�t oricare femeie �i c�, deci, nu-s nici ele mai vrednice de cinste dec�t e urecheatul. Mi-e �i ru�ine a spune, c�ci tot ce-i �mpotriva lor se �ntoarce �i �mpotriva mea; �nzorzonate precum sunt, boite �i pestri�e, ori stau �epene ca ni�te stane de piatr�, mute �i nesim�itoare, ori, de r�spund c�nd le �ntrebi, ��i dai cu socoteala c-ar fi mai bine s� tac�.“

Cu textul, ca �i cu femeia din povestea lui Boccaccio.� Ori iese o femeie frumoas� prin naturale�ea ei, ori un m�gar �mpodobit. Iar texul cel boit fie nu spune nimic, fie �i tr�deaz�… prostia. A�adar, „g�teala �i podoaba“ trebuie cu aten�ie alese �i �ndelung finisate, astfel �nc�t la sf�r�it textul s� semene cu o femeie, iar nu cu urecheatul. Am exagerat un pic (�i m-am �i amuzat :)), ca s� �ndep�rtez tenta�ia graforeei de orice �ncep�tor �n ale autorl�cului.

�n actul scrisului exist� ceva ira�ional, o dimensiune pulsional� ce te �ndeamn� s� dai na�tere unui text, care poate s� aib� o finalitate, �n interiorul unei practici socializate, sau nu. Ren� Pons� scria �ntr-un articol din revista PsyCause: „Ceea ce caut� grafomanul �n text este s� creeze impresia propriei densit��i, f�r� de care nu este dec�t o absen�� n s�nul unei lumi lipsite de substan��.“

Exist� �i cazuri geniale, ca Artaud, care la sf�r�itul vie�ii scria enorm ca s�-�i �nfrunte suferin�a, vezi voluminoasele Carnets de Rodez sau Retour à Paris. „E at�t de dur, spunea Artaud, s� nu mai exi�ti, s� nu mai fii �n ceva.“ Prin scris c�uta tocmai acest „ceva“ �n care s� fie, prin care s�-�i supravie�uiasc�.
A�adar nu-i de glum� cu graforeea/grafomania! A nu se confunda cu literatura!Posturi similare:

Spune si altora!

Gustul pove�tilor

Jospeh Barnett — Mon, 22 Mar 2010 18:52:55 +0000

Zilele trecute citeam un articol despre un scriitor, fericitul tat� a doi b�ie�i gemeni, idio�i, �n v�rst� de 11 ani (parc� a�a spunea articolul). Revin. Idio�i. Cuv�nt a c�rui desinen�� de plural nu m-a �n�epat la col�ul ochiului �i nu mi-a stors nici o lacrim�, ci m-a f�cut s� m� �ntreb (am�ndoi?) dac� b�ie�ii erau mai zburdalnici din fire �i nu se prea �ineau de carte sau dac� sufereau, �ntr-adev�r, de debilitate mintal� congenital� maxim�, caracterizat� prin incapacitatea �nsu�irii vorbirii �i a deprinderilor elementare (nivelul intelectual neating�nd pe acela al unui copil normal, de doi ani). Ei bine, varianta b. Iar m�ndrul tat� continu� prin a spune c� da, regret� faptul c� fiii lui nu vor termina niciodat� o facultate de profil tehnic (el �nsu�i avusese probleme cu matematica �i ar fi vrut, desigur, ca progeniturile… et cetera, proiect�nd dorin�ele… et cetera), dar, �n acela�i timp, nu �i-ar fi dorit ca ei s� fie normali. Normalitatea �l plictise�te.

Revenim la poveste. �ntr-o bun� zi, tat�l vine acas� �i �l vede pe unul dintre b�ie�i �in�nd o carte �n m�ini. �i dau lacrimile, preasl�ve�te zeitatea suprem�, uit� de normalele-i preferin�e proprii �i, sfios, se apropie de b�iat. Ce-o fi citind? Copilul �inea cartea invers �i se holba t�mp �i obsesiv la paginile acoperite cu pete negre. (E cam greu de asimilat imediata nulitate semantic� a unei anomalii „normalizate”.) �n orice caz, tat�l este dezam�git. �tie c� nu trebuia s� se a�tepte la mai mult. �i totu�i. Pre� de o clip�, �i dore�te s� fi �nceput s� se g�ndeasc� c� ar fi putut s� se plictiseasc�. La un moment dat.

Dat� fiind starea copilului, este evident c� tat�l �i pune problema „normaliz�rii” acestuia. �ndrept�ndu-ne aten�ia asupra unui context u�or modificat �i schimb�nd sensul (dar nu �i direc�ia) analizei, ne putem �ntreba �n ce m�sur� are loc normalizarea actului lecturii. Cu siguran��, lectura nu s-a instalat niciodat� confortabil pe lista activit��ilor ce compun normalul cotidian – ne putem aminti de b�nuielile ce, vreme �ndelungat�, au planat asupra celor care manifestau un oarecare interes fa�� de lectur� �i c�r�i. De izolarea auto-impus� a c�rturarilor. �i a�a mai departe. P�n� �n momentul c�nd vine momentul s� fie momentul ca lectura s� fie normalizat� (iar apropierea textual� �nt�rziat� a frazelor de „lectur�” constituie o manifestare a �ndoielii fa�� de posibilitatea ca acest fapt s� aib� loc), ca spinarea c�r�ilor s� fie fr�nt�, ca textul s� devin� cu adev�rat vandabil �i, prin urmare, accesibil, apropriabil.

Aproprierea se realizeaz� prin mici acte de violen�� (trosnirea cotorului este esen�ial�) sau mari acte de (a se scuza cacofonia; de-)plasare (toate familiile fericite seam�n� �ntre ele, c�ci toate citesc c. �i Pedeaps� �n uruitul ro�ilor de metrou), al c�ror formalism este �ncurajat �i exacerbat, iar lecturii i se face loc �n cotidian (sau, mai degrab�, i se impune ocuparea unui loc �n cotidian). Este un act natural, �n m�sura �n care continu�m s� evolu�m c�tre bazele unei societ��i capitaliste feroce. Este un act normal, �n aceea�i m�sur�. Cu siguran��, justific�rile ce stau la baza sa gliseaz� �ntre auto-impunerea uit�rii �i luciul agresiv al unei noi arme retorice – ostenta�ia lecturii.

Dac� toate acestea pot fi ignorate, nu la fel stau lucrurile �i cu violen�a ce sus�ine l�comia asimil�rii. Textele �i pierd �nsemn�tatea imediat�, iar statutul canonic le transform� �n victime u�oare. Odat� digerate, ele ofer� promisiunea iluzorie (zic eu) a unei schimb�ri �n bine (�i „I can’t be quite sure,/ but the cause of the problem may also be the cure./ They say oysters improve your sexual powers./ Perhaps eating your son/ would help you do it for hours!” – by Tim Burton, please look up the poem).
Sigur, nu poate fi ignorat�, dar, cu timpul, va fi asimilat� �i, cine �tie, vom ajunge s� ne �ntreb�m la un moment dat, without fear of wind or vertigo,dup� ce vom fi distrus mitul lecturii, afla�i �n cautarea unui alt mit, what story down there awaits its end?Posturi similare:

Spune si altora!

Stil, substantiv (5. Revezi si rescrie)

Ana Antonescu — Mon, 15 Mar 2010 19:35:29 +0000

„ If it sounds like writing, I rewrite it. “ (Elmore Leonard)
Scrisul nu e o chestie de reguli stricte, e un proces complex �i misterios pentru cei care �l iau �n serios. �i totu�i… chiar dac� nu putem stabili r�spicat trei pa�i esen�iali ai actului de a scrie, �i putem numi aici, a�a cum sunt enun�a�i �n tratatele de stil: 1. ai o idee �i o g�nde�ti (cu un plan mintal sau scris, schematic sau detaliat); 2. o ver�i pe h�rtie �ntr-o prim� form�, �ntr-o ciorn� (celebrul draft); 3. revezi �i rescrii p�n� ajungi la forma pe care o consideri final�. De-a lungul acestor pa�i, „opera“ se pl�m�de�te dup� cum e fr�m�ntat� �i dup� cum o ia focul.

C�nd ��i scrii ideea pentru prima dat�, multe ��i sunt permise, mai pu�in s�-�i dai fr�u liber g�ndurilor aleatorii. Nu scrii la �nt�mplare, nu e�ti un grafoman, �tii mai mult sau mai pu�in ce vrei s� faci �i ciorna este versiunea timpurie a viitoarei compozi�ii organizate.�� E momentul acela mai aproape de spontaneitate �i entuziasm, c�nd ��i po�i permite imperfec�iuni: gre�eli gramaticale, referiri neverificate, fraze la cap�tul c�rora nu mai z�re�ti �nceputul �i te crezi de-a dreptul proustian, adjectivele� calificative zburd� prin textul t�u �i, �n general, cam o treime, dac� nu �i mai mult, din cuvintele folosite sunt de prisos.

Odat� ciorna �ncheiat�, la recitire (de preferat dup� o vreme) vei avea surpriza s� descoperi fisuri, g�uri, p�r�i din text care nu-�i au rostul unde au fost puse ini�ial. Revizia �nseamn� o recitire cu �ncetinitorul, atent�, critic�. Perspectiva se schimb�. Nu mai e�ti scriitorul care vrea s� spun� ceva �i repede, ci te pui �n locul cititorului. E destul de clar, de simplu, de inteligibil ce ai vrut s� spui pentru cel care va citi textul? Fie c� recite�ti direct pe computer sau pe un exemplar printat, acum a sosit momentul s� verifici ce cuvinte ai ales ca s�-�i spui povestea (cli�ee, argou, idiomuri), dac� vocea narativ� este adecvat� subiectului sau e artificial�, dac� ai conturat suficient un personaj sau altul, dac� ritmul urmeaz� ac�iunea, dac� ai f�cut erori gramaticale sau de ortografie, dac� sf�r�itul decurge firesc din tram� (surprinz�tor sau �n coad� de pe�te etc.). Recitirea critic� este cea care na�te o variant� revizuit� sau alte �i alte variante.

Sunt chiar mai multe metode de recitire. Unii opteaz� pentru cititul cu voce tare, pentru c� surprind �n felul acesta schimbarea de ton a povestirii, de ritm, ceea ce „zg�rie“ auzul. Nu degeaba literatura are multe �n comun cu muzica. Se spune c� urechile sunt adesea mai de �ncredere dec�t ochii. Al�ii au nevoie de „cititorul“ special, fie el un prieten, so�ia, mama, editorul cu care lucreaz� de obicei sau… valetul (ca Jonathan Swift dac� nu m� �n�el). Aten�ie �ns�, Margaret Atwood sus�ine c� ar fi� bine totu�i s� nu fii implicat �ntr-o rela�ie romantic� cu prietenul/a c�ruia/c�reia �i dai s� citeasc� manuscrisul – ri�ti o desp�r�ire de zile mari Observa�iile acestor cititori privilegia�i sunt un soi de t�iere a cordonului ombilical care-l �ine pe scriitor legat de crea�ia sa. O poate vedea astfel cu al�i ochi �i s�-i c�nt�reasc� mai bine ajust�rile. Rescrierea poate fi o munc� de chilie sau una a u�ilor deschise, depinde de personalitatea fiec�rui scriitor �n parte.

Revizia �i rescrierea sunt partea de hard-work a scrisului. Flaubert, de pild�, a fost un perfec�ionist. Exist� un site care con�ine toate cele 4 561 de pagini de manuscris ale romanului Madame Bovary, de aproximativ 400 de pagini, www.bovary.fr
�i un link doar la unul dintre bruioanele marelui stilist:
http://bovary.univ-rouen.fr/folio_visu.php?folio=2865&mode=sequence&mot=
Munca t�ierii, �nlocuirii, �lefuirii textului �n toat� splendoarea sa plin� de sudoarea min�ii.

A scrie �nseamn� a rescrie – un lucru pe care oricine a �ncercat s� scrie profesionist �l �tie �i �i-l asum�. De�i dogmele nu-s permise �n literatur�, ea este un soi de religie care �i are credincio�ii �i sfin�ii ei nebuni, capabili de mari sacrificii �i nevoin�e.

Posturi similare:

Spune si altora!

Un titlu neplacut pentru o proza buna

Silviu Toma — Wed, 10 Mar 2010 21:49:13 +0000

Inca de la inceput nu mi-am ascuns aversiunea pentru titlul “Sobolanii iubirii“. Dar in luna martie aceasta este povestirea castigatoare pentru ca pana la urma textul s-a dovedit mai bun decat titlul.

Autorul s-a jucat cu o tema aparent la indemna oricui, viata de internaut, dar a ocolit cu grija, folosind iscusit limbajul, capcanele unor descrieri veridice dar plictisitoare.

Desi cool, scrisul si povestirea reusesc sa ocoleasca epatarea gratuita si sa lase in urma lecturii sentimentul unei intalniri interesante.

Felicitari castigatorului si spor la lectura cititorilor :).

bmp – �obolanii Iubirii

Posturi similare:

Spune si altora!

Finalisti si o surpriza

Silviu Toma — Wed, 03 Mar 2010 06:57:03 +0000

Din cele 107 de povestiri primite, am ales 3 finaliste pentru luna aceasta. Sper�m s� v� plac� toate, cel pu�in la fel de mult cum ne-au pl�cut �i nou� �i s� purt�m discu�ii aplicate pe fiecare proz� �n parte.

Dar avem și o surpriz�! Luna aceasta, povestirile de pe locurile II și III vor fi premiate cu o consultanț� literar� gratuit� oferit� de partenerul nostru, firma de consultan�� literar� My Book. Referatele de lectur� vor fi publicate cu acordul autorilor pe RevistaScriitorului.ro.

Spor la citit!

Munteanu Irina - Adulter

bmp – �obolanii Iubirii

Rares Nedelea - Soarele si nisipul

Posturi similare:

Spune si altora!

Stil, substantiv (4. Pauza de reguli)

Ana Antonescu — Mon, 01 Mar 2010 11:09:25 +0000

�tiu c� mi-am propus s� discut aici tot felul de reguli/sfaturi din manuale de stil sau din cursuri de creative writing. De fapt, s� le propun spre analiz� celor care scriu �i care s-au confruntat cu una sau alta din aceste norme.

Respectarea unor astfel de sfaturi de bun sim� �n ale scrisului, exersarea lor, nu te transform� �ns� �ntr-un scriitor genial, dar con�tientiz�ndu-le �n toiul crea�iei, devii un scriitor mai bun sau, pur �i simplu, un om de meserie.

Din experien�a mea de lucru cu textele, trebuie s� recunosc c� pove�ele cele mai bune le-am aflat adeseori chiar �n operele de fic�iune, �i nu neap�rat �n manuale sau �n c�r�i teoretice. De pild� zilele acestea am savurat ultima carte de povestiri a lui John Barth, The Development (care va ap�rea �n cur�nd la Nemira). Naratorul ascuns �i devoalat pe parcurs al povestirilor este un profesor de scriere creativ�, cum a fost tradus creative writing �n limba rom�n�. �nd�r�tul lui, �l ghicim pe b�tr�nul maestru al postmodernismului, cu n�ravurile lui� textuale, de la dezbaterea deciziilor auctoriale p�n� la schimbarea finalurilor. Dar mai ales prin fragmente de-a dreptul teoretice despre actul scrisului (naratorul e profesor, nu?).

Un astfel de fragment m-a �ndemnat s� v� propun aceast� pauz� de reguli, ca �i cum ar trebui s� �nv��m cu to�ii s� respir�m proz� adev�rat� �nainte de orice alte exerci�ii mai mult sau mai puțin complexe:

„�n primul r�nd, faptul c� le puteam ar�ta tuturor scriitora�ilor pe care-i aveam �n ucenicie ce nu mergea �n lucr�rile lor (chestii care mergeau at�t de bine �n lucr�rile mae�trilor pe care ei �i citeau), ne ar�ta, la un alt nivel, nou�, BP�iR [B�tr�nii P�r��i�i �i Rata�i, adic� les professeurs (n.m.)], ce nu mergea �ntr-ale noastre, dac� pute�i s� m� urm�ri�i, iar t�cerea pe care ne-am impus-o, �n consecin��, a scutit posteritatea de o gr�mad� de scrieri de m�na a doua sau a treia, nu?“

Sau un alt fragment despre construirea personajelor �i, ei bine, responsabilitatea auctorial�:

„Vezi doar cum st� treaba cu noi, povestitorii – cu unii dintre noi, cel pu�in, poate mai ales cu cei din specia B�tr�nilor P�r��i�i, �n r�ndurile c�reia Al dvs., cu sinceritate, este un membru de vaz�. Problema noastr�, vezi tu, este c� invent�m oameni precum so�ii Barnes, ne str�duim din r�sputeri s�-i facem rezonabil de credibili �i chiar simpatici, urm�m regulile Pove�tii �i �i punem �n situa�ii de criz� – �i apoi ajungem s� ne sim�im mai responsabili fa�� de ei dec�t fa�� de tine, cititorule. «Nu-i niciodat� prea t�rziu s� ne r�zg�ndim», sf�r�im prin a ne spune nou� �n�ine, [...] astfel c�, �n loc s� d�m un final fericit sau trist (�mi pare r�u, oameni buni) pove�tii [...], tragem din priz� aparatul narativ, �nainte ca s� aib� cineva de suferit.“

Ca �i povestitoarea preferat� a lui Barth, �eherezada (cine alta?!), voi l�sa deschis� u�a acestui text despre scris pentru un altul �i un altul �i…Posturi similare:

Spune si altora!

Stil, substantiv (3. F�-�i un plan!)

Ana Antonescu — Wed, 17 Feb 2010 07:44:08 +0000

�i-a venit o idee �i e�ti ispitit s� o ver�i ca atare pe pagin�. Te sim�i ca un interpret al zeilor, vegheat de propriul geniu creator. �i scrii, �i scrii, �i… la un moment dat te opre�ti ca �i cum ai fi trecut primul linia de sosire la� o curs� de F1.� Satisfac�ia e garantat� p�n� la … recitire. De cele mai multe ori, vei avea surpriza s� nu mai reg�se�ti nimic din ideea de la care ai pornit, s� ai sub ochi un text dezl�nat �i tot aburul acela de �nceput s� fi pierit f�r� �ansa de a� deveni literatur�.

�n underground-ul oric�rui text se afl� o structur� de baz�, un plan minimal sau detaliat, o �nsemnare pe o ciorn�, pe un post-it sau ceea ce interpre�ii de jazz numesc head arrangement. Po�i s� tr�ie�ti cu o idee sau cu un subiect �n minte mult� vreme p�n� �i dai drumul pe h�rtie, s� organizezi totul acolo, dar se �nt�mpl� rar. �n cele mai multe cazuri, avem nevoie de un plan concret, de un preludiu voluntar �nainte de a scrie.

Emo�iile, impulsul sunt, de obicei, mai irezistibile dec�t un plan schematic. Ele nu-�i sunt �ns� suficiente dec�t ca s� compui o scrisoare de dragoste cel mult, �i nu o povestire sau un roman sau, de ce nu, un sonet (unde deja ai o form� fix� �n care trebuie s�-�i torni sentimentul sau starea pe care dore�ti s� le exprimi). Dincolo de documentarea asupra subiectului pe care �i l-ai ales, �i acesta un pas foarte important, de pild� dac� te referi la o anumit� epoc�, eveniment sau la un anumit personaj real pe care �l recreezi literar (ca �n Napoleon Symphony de Antony Burgess), este necesar un plan de b�taie. Poate fi redus la c�teva paragrafe despre ce vrei s� scrii �i cum sau la un plan al p�rților principale ale viitorului t�u text.

�n func�ie de viziunea pe care o ai, din acela�i subiect po�i construi un cote� sau� o catedral�, vorba autorilor unui manual de stil, care continu� cu un exemplu gr�itor:� „Columb nu a navigat pur �i simplu, a navigat spre vest, �i Lumea Nou� a luat form� din acest plan simplu �i inteligent.“
C�nd ai un subiect, te g�nde�ti ce form� adecvat� s�-i dai �i �n func�ie de genurile �i speciile literare cunoscute.� O povestire e altceva dec�t un roman, care a ajuns un soi de ilustrare a globaliz�rii �n literatur�.� Sunt genuri �i specii mai flexibile dec�t altele, dar toate presupun „un schelet c�ruia scriitorul trebuie s�-i adauge carnea �i s�ngele“.
Nu exist� o regul� de a face un plan pentru un text literar, fiecare �l croie�te dup� necesit�ți �i puteri. �i c�nd te duci la cump�r�turi ai nevoie de o list�, e firesc deci s�-�i faci tot un soi de „list�“ �i �nainte de a scrie. Dar odat� �ntocmit planul, �ansele de a scrie un text reu�it sunt mai mari. Primul principiu al compozi�iei, �n orice manual de stil,� este acela de a anticipa sau de a determina forma a ceea ce vei scrie �i a urma aceast� form�.
Planul nu se refer� at�t de mult la subiectul ca atare, c�t la cum s� te apleci asupra lui �i cum s�-l comunici. C�nd te apuci de scris propriu-zis, nu stai cu degetul s� urm�re�ti planul, dar lucrurile s-au mai clarificat, s-au mai ordonat �n virtutea scopului pe care-l ai, nu e doar fluxul dezordonat al g�ndirii (fluxul con�tiin�ei a fost �i el recreat �n literatur�, e un procedeu literar, ca �n romanele Virginiei Woolf� sau ale lui James Joyce). Practic �nsemn�rile preliminare sunt un soi de ghid. C�nd scrii, po�i devia mai mult sau mai pu�in de la acest ghid, iar subiectul poate suferi schimb�ri majore uneori.

Dac� despre dragoste se spune c� trece prin stomac, despre literatur� s-ar putea spune c� musai trece prin g�ndire.Posturi similare:

Spune si altora!

Eugen Istodor: „Scriu pentru c� altceva nu prea �tiu s� fac.”

Dorina T�t�ran — Wed, 10 Feb 2010 20:24:38 +0000

Absolvent al Facult��ii de Litere, Universitatea din Bucure�ti, cunoscut pentru interviurile �i reportajele din Academia Ca�avencu �i Dilema Veche. A predat cursul „Tehnici de interviu”, la Centrul pentru Jurnalism Independent (1997-2002). A scris o vreme pentru Cotidianul �i a avut o emisiune la Realitatea TV. �n prezent, �ncearc� s� vad� lumea altfel, s� se adapteze curentului online, prin intermediul blogului uichendist.ro.

C�r�i publicate: Interviuri contra naturii (interviuri cu oameni politici), Nemira, 1997;� Oameni cu care a� muri de g�t (interviuri cu oameni simpli), Nemira, 2000; Vie�a�ii de pe Rahova, Polirom, 2005 �i 2008; Cartea vie�ii mele, Polirom, 2007; Dic�ionarul ideilor fixe. Dup� 20 de ani, Polirom, 2009. Este membru al Uniunii Scriitorilor, din 2008.

Dorina T�t�ran: De ce scrii? Pentru cine? Pentru tine, pentru al�ii, sim�i nevoia, de ce? Care a fost momentul �n care ai hot�r�t c� asta vrei s� faci, s� scrii?
Eugen Istodor: Mi-am dat seama c� altceva nu prea �tiu s� fac. Nici de scris nu-s mul�umit, dar �mi iese. S� repar o clan�� nu �tiu. S� repar ma�ina nu �tiu. Nu �tiu dec�t s� scriu. Dac� s�nt lasat de capul meu, o iau razna. A�a c� numai timpul m� �nva�� s� scriu. Las timpul s� treac� peste scris �i apoi reiau �i nu-mi place. �i nu-mi place �i pentru c�… nefiind �n stare de fic�iune, o ard pe reportaj, iar reportajul, fiind o stare, e trec�tor. Azi a�a ai sim�it, cuvintele te-au ajutat s� treci strada. Tare mici s�nt. E singura chestie st�p�nit�, asta trec�toare, dar lucrul �sta nemul�ume�te pe termen lung. Nu d� durabilul. E vina cuvintelor din mine, nu a speciei. M-am �i apucat de scris ca s� uit s� scriu. Scriam aberant, a�a c� am dat-o pe jurnalism.

D.T.: C�nd scrii mai u�or, c�nd e�ti lini�tit, mul�umit sau c�nd te enervezi, te revol�i? Ce te inspir�?
Eugen Istodor: Pe tihn�, dar dup� ce m-am nelini�tit tot. Orice m� inspir�. O burt�, un fir de iarb�, un sc�rpinat. Doar scriu reportaj, nu?

D.T.: Pe Revista scriitorului sunt c�teva discu�ii referitoare la scris. Una dintre teme era unde scrii, c�nd, dac� ai timp destul, dac� jobul �i goana zilnic� te distrag? Dac� ai anumite tabieturi legat de scris…
Eugen Istodor: Singur, dup� ore de tihn� �i izolare. Eu cu creierul meu, cu mucii mei.

D.T.: �i cite�ti pe tinerii scriitori de la noi? Ai vreunul preferat?
Eugen Istodor: Filip Florian �mi place. �n rest, citesc destul tineret. Tot ce-mi pic�-n m�n�.

D.T.: Po�i tr�i din scris? �n Rom�nia.
Eugen Istodor: Nu po�i tr�i din scris. Eu nu pot. Cred ca Liiceanu, Patapievici, C�rt�rescu, �nc� vreo 2-3 pot tr�i din asta. Bravo lor. Eu nu pot. Nu se face reclam� destul, nu e vad destul, nu m� pricep.

D.T.: E u�or s� publici la noi?
Eugen Istodor: Pentru mine n-a fost simplu. Dar nici nu m� pl�ng. Am �nceput cu interviuri de ziar b�gate la carte. N-au mers la o editur�, am mers la alta. A mers acolo. �i cam a�a a fost cu vreo trei c�r�i, p�n� c�nd Polirom m-a publicat. Ultima carte, Dic�ionarul ideilor fixe, a fost o nebunie. Am scris �n timp ce se tip�rea, aproape. De asta �mi place Poliromul. E om cu mine.

D.T.: Ce recomanzi celor care se apuc� de scris?
Eugen Istodor: S� citeasc� mai mult dec�t scriu. S� ard� prima carte cu talent.

D.T.: Ce repro�ezi editurilor?
Eugen Istodor: S�nt destui �ncuia�i prin edituri, ce s� faci, te treze�ti din iubitor, func�ionar. Mori, �ncet-�ncet.

D.T.: Crezi c� s�nt necesare cursurile de a�a-zis creative writing? Sau crezi c� e suficient talentul, nu ai nevoie de prostii din astea?
Eugen Istodor: B�i, nu cred �n prostii d-astea. Dar ce-i de f�cut? Lumea scrie multe pe re�ete. Re�etele belesc ochii cititorului.

D.T.: Exist� vreun scriitor care te-a influen�at? Pe cine admiri? De la noi sau de aiurea. Un scriitor despre care s� zici: Dom’le, a� vrea s� pot scrie ca el!
Eugen Istodor: Unamuno, Thomas Mann, Marquez, Boccaccio, Dante.

D.T.: Ce literatur� ��i place mai mult: britanic�, sud-american�, francezii…
Eugen Istodor: Amestec. S�nt varz�.

D.T.: La care carte ai lucrat cu cea mai mare pl�cere?
Eugen Istodor: La toate. �i pe toate le-am uitat.

D.T.: Crezi c� po�i scrie �i altceva dec�t p�n� acum? Un roman de dragoste, de exemplu. Unii spun c� e desuet, dar nu e, la urma urmei, face parte din via�a de zi cu zi. Ce poveste de dragoste �i-a pl�cut cel mai mult?
Eugen Istodor: Don Quijote �i Dulcineea.

D.T.: Care e ultima carte citit�?
Eugen Istodor: Una recitit�. Unamuno, repovestirea lui Don Quijote.

D.T.: E important un premiu literar?
Eugen Istodor: Sigur. Sigur.

D.T.: Conteaz� c�t e biografie �i c�t e fic�iune �ntr-un roman?
Eugen Istodor: Nu. Nu conteaz�. Literatura e s� te arunce cu capul �n nori, ce conteaz� racheta?

D.T.: Te-ai g�ndit vreodat� s� pleci din �ar�?
Eugen Istodor: Nu. Nu pot.

D.T.: Mai crezi �n pres�?
Eugen Istodor: De ce nu? Povestea e c� s�nt prea trecut ca s� impun ceva.

D.T.: Ce te vezi f�c�nd dac� n-ai mai scrie? Nici pres�, nici literatur�.
Eugen Istodor: Fac �i v�nd p�ine.

D.T.: F� o conexiune �ntre c�r�ile tale �i muzici. Cu ce se leag� bine scrisul t�u?
Eugen Istodor: Nouvelle Vague, plus Brun, plus Armstrong, plus Cohen, plus interbelic rom�nesc �i muzic� de mahalale.

D.T.: Lucrezi la ceva acum?
Eugen Istodor: Nimic, nimic, nimic, �i s�nt gol, gol, gol.Posturi similare:

Spune si altora!