De luni pana miercuri inclusiv asteptam voturile si comentariile voastre. Joi vom anunta castigatorul. Nu va sfiiti sa apelati la prieteni care sa va citeasca si sa va voteze povestirea. Din ce am observat multe comentarii sunt din partea celor care trimit povesti asa incat nu stiu la cata incurajare te poti astepta de la concurenta :).

Reamintesc doua lucruri deja stabilite:

1. Punctajul obtinut de povestiri la vot nu este adunat cu punctajul juriului, insa are un rol consultativ.

2. Castigatorul ne va da un miniinterviu.

Pentru cei care nu stiu, povestirea castigatoare are un premiu de 100 de euro pe care ii poate cheltui de capul ei, fara povestitor.  La fiecare patratel se da click pentru a mari pagina.  Lectura placuta!

___________________________________________

Mihaela Onu

[ratings]

___________________________________________

Leonard Ancuta

[ratings]

____________________________________________

Bogdan Varvari

[ratings]

____________________________________________

Dorin Cozan

[ratings]

_____________________________________________

Vlad Sirbu

[ratings]Posturi similare:

• Povestiri la cafenea
• Proza scurta - un inceput
• Un titlu neplacut pentru o proza buna
• “Cârpa”, de Bogdan Varvari
• Anunț

Tonul și privirea fac tot. Și de data asta e la fel. Femeia îmbrăcată sport, dar ale cărei gesturi degajă un aer elegant, cedează ușor și îi înapoiază puștiului laptopul.

- Dar dacă mai vociferezi…

Vorbesc în engleză, cu un accent pe care nu îl pot identifica încă. Nu mai e cine să îi asculte atenționarea, băiatul e deja cu nasul în computer, încruntat la ce tastează. După alte câteva clipe, fața i se luminează și începe să chinuie tastele cu săgeți într-un ritm alert. Nu cred că are mai mult de 12 ani. Femeia mă surprinde uitându-mă la el, după care își mută repede privirea, se uită în jur, vede o cafenea și îi spune micuțului ocupat cu uciderea unor arătări din computer că se întoarce imediat. Sunetul tastelor lovite cu furie se suprapune din când în când peste zumzetul din aeroport, la fel cum uneori dispare acoperit de vreo voce mai stridentă aflată în trecere pe lângă noi.

Unde erau computerele și jocurile astea pe vremea când noi reușeam să ne distrăm fără Internet, când un banal dicționar sau o enciclopedie suplineau Google? Când șantajul emoțional aplicat părinților nu viza câteva ore de jocuri pe calculator, ci o tură de săniuș, o plimbare cu bicicleta “până în sat” sau o prăjitură la cofetărie? În Occidentul pe care doar îl intuiam, care ne trecea pe la urechi cu ecourile unui cuvânt vulgar, pentru că noi nu îndrăzneam să îl spunem cu voce tare, acolo erau.

Mama puștiului a revenit cu o cafea și și-a reluat locul pe scaunul din plastic. El nici n-a observat, e prea concentrat la ce face. Doar zgomotul tastelor continuă să se audă. Și unele mârâituri rare, semn că lucrurile în virtual nu merg taman cum și-ar dori. Dar nu îndrăznește să vocifereze. Nu încă…

Mai avem de așteptat aproape o oră. Mirosul discret de cafea mi-a stârnit simțurile, dar mi-e lene să mă ridic, să fac cei câțiva pași necesari până la cafenea.

- Damn! se aude din dreapta mea.

- Chris!

Ok, ok, pare să spună fața lui, deși vorbele nu-i ies, ar însemna o risipă prea mare de energie de care are nevoie acolo, în virtual. Femeia îl țintuiește cu privirea ușor încruntată, dar în scurt timp se întoarce la gândurile ei și continuă să soarbă lent din cafeaua pe care o ține între palme.

- Hai să mergem la o cafea, îl aud pe Marius, care a revenit lângă mine pe nesimțite. Am luat și ceva de citit, haide, n-are rost să dormităm pe scaunele astea încă o oră.

Îmi întinde un Spiegel în engleză, iar el păstrează ziarele. N-am apucat să văd ce sunt. Lumina difuză a neoanelor de aeroport îi umbrește oarecum cearcănele, deși eu știu că sunt acolo, rod al nopții albe care tocmai s-a încheiat. Discuții lente, o sticlă cu vin, țigări, multe țigări, aer încărcat de mirosul trupurilor noastre dominate de dorințe puse în practică, orașul văzut de la balcon în miez de noapte. Un Frankfurt doar pe jumătate adormit, cu luminițele reclamelor de pe străzi ca niște veioze lăsate aprinse de cititorii nocturni ai unor cărți încă nescrise. Mâine n-o să fim buni de nimic, Las’ că ne descurcăm noi, Trebuie să fim la aeroport la cinci, O să fim, Nu mai dormim deloc?, Nu, nu mai dormim…

Doar două mese din cafeneaua micuță cu geamuri mari din sticlă sunt ocupate, deși aeroportul e destul de aglomerat deja. Ne așezăm lângă un geam, cerem eu una cu lapte, el una neagră, după care îi caut cu privirea pe femeia de mai devreme și pe băiat. Sunt acolo, ea tot pe gânduri, el tot cu nasul în laptop.

- Ce ai văzut?

- Nimic, mă uitam la cei doi, fac un semn cu capul spre scaunele de unde plecasem și noi.

- Ăla micu’ nu prea are treabă cu lumea asta, pariez că se joacă.

- Da…

Cafeaua fierbinte îmi alunecă plăcut printre simțuri.

- După cum se poartă cu ea, l-a pierdut deja, nu-l mai poate controla. Dimpotrivă, e invers.

- Cine? Mama lui?

- Da.

- Mda… Eh, cine știe, dacă noi am fi fost copii acum, poate că am fi fost la fel. Sau dacă pe vremea noastră lucrurile ar fi fost altfel. Chiar așa, unde ai crescut, ce făceai când erai copil, când ai început să te uiți după băieți, hm, hm?

Mustăcește amuzat de propria-i idee.

- Unde am crescut? La țară. Nu era chiar amuzant, râd ușor, în timp ce mai iau o gură din cafeaua aromată.

- Cum era? Povestește-mi.

Încerc să-mi ordonez amintirile, să apuc un fir din ele.

- Cum era să fii copil în anii ‘80, undeva într-un sat românesc din Ardeal? Sau adolescent? Frustrant, aș zice acum. Ușor plictisitor, gândeam atunci, când încă nu aveam prea multe termene de comparație, iar universul meu devenea infinit doar când visam cu ochii deschiși. Și absurd, pe alocuri, prin prisma minților înguste care încercau să te îngrădească, să te țină într-un țarc.

- Adică?

- Păi, ce puteai face ca să te distrezi, atunci, la țară? Nu erau foarte multe opțiuni, așa că nu pierdeai timp ca să alegi. În schimb, îți storceai mintea ca să găsești modalități de a scăpa de sub ochiul mult prea vigilent al părinților și al babelor mereu dispuse să te întoarcă undeva în timp, cât mai mult înapoi în timp, de parcă nu era suficientă înapoiere și așa. Chiar mă gândeam recent la unele întâmplări din vremea aia și m-am trezit că râd singură. Bine, un râs nervos, dacă vrei, totul era atât de ridicol și aproape nimeni nu părea să realizeze asta. Nu știu dacă tu ai fost pe la țară în perioada aia.

- Nu foarte mult, eu sunt băiat de oraș, ca să zic așa.

- De exemplu, în orice comună, sat sau cătun exista un cămin cultural. Denumirea suna mai pretențioasă decât arăta clădirea disgrațioasă care juca rol de cinematograf, bibliotecă, sală de nunți, sală de spectacole, cântarea României, brigadă, serbări de sfârșit de an școlar, spectacole adevărate cu vreo trupă de circ sau de umoriști, deși ăștia din urmă ajungeau rar de tot la țară, sală de ședințe pentru partid și sală de bal. Exact așa, în România rurală a anilor ‘80 erau la mare preț balurile. Se organizau înainte de intrarea în posturile religioase, la ieșirea din ele sau, pur și simplu, când mai-marii căminului cultural își dădeau acordul. Asta însemna că, înainte cu vreo săptămână, la avizierul căminului se punea un afiș cu data și ora la care urma să aibă loc balul și cu formația care asigura muzica. Pentru că, da, în orice colț rural existau una, două sau chiar trei trupe, fiecare visând să ajungă celebră, desigur. Culmea, nu cântau manele, cel puțin alea pe care le țin eu minte. Aveau în repertoriu muzica ușoară la modă, chiar și melodii străine, plus muzică populară adevărată, dar nu manele. Până aici, nimic ieșit din comun, pentru că, la urma urmei, balurile din secolul anterior nu erau cu mult diferite, decât prin eleganță, poate. Sigur, se presupunea că lumea evoluase între timp, dar realitatea se încăpățâna să demonstreze că nu era chiar așa. Ca să se încadreze în tiparele morale ale părinților, ale comunității, ale bisericii și ale cui le-o mai fi gândit, fetele puteau merge la un bal din ăsta doar însoțite. Fie doar de mamă, fie doar de logodnic, fie de amândoi, după caz. Dar nicidecum singure. Cea care făcea asta, și mai erau, că doar rebeli au existat mereu, primea rapid eticheta de curvă. Uneori pe meritat, grație vreunei coincidențe, alteori doar pentru că nu se supunea regulilor. Desigur, dacă se întâmpla ca vreo mamă să fie bolnavă, să aibă niscaiva probleme sau, pur și simplu, să nu aibă chef să meargă, fiica ei era încredințată unei vecine sau prietene care, la rândul ei, avea o mimoză de însoțit. Totul ca nu cumva o tânără reprezentantă a sexului feminin să scape singură în sala de bal. Asta era mai mult decât scandalos și dădea apoi prilej de bârfă unui sat întreg. Nu-i așa că îți sună cunoscut? Sunt sigură că da, doar că asta nu se întâmpla în secolul 18, cum ai fi tentat să crezi, ci în anii ‘80.

- Să înțeleg că ai fost și tu la din astea? întreabă cu râsul în ochi.

- Am fost, am fost, nu prea aveam de ales. Dacă nu te duceai, trebuia să te pregătești să faci față presupunerilor: e bolnavă, e gravidă, are un defect, e cu nasul pe sus etc, etc, etc. În plus, unde să te distrezi în altă parte? Dar stai să vezi, că n-am terminat. Cum spuneam, lucrurile se petreceau cam la fel ca pe vremea balurilor de cândva, numai că decorurile fastuoase erau înlocuite de o sală dreptunghiulară searbădă, cu o scenă undeva în față, cu ciment pe jos și cu niște bănci înguste din lemn pe margine, să aibă unde să stea mamele. Iar în mijloc dansau tinerii, sub ochii lor vulturești. Desigur, cu o astfel de ocazie, se etalau toalete, unele mai scumpe, croite la comandă, altele mai de duzină, cumpărate de-a gata. Ca multe altele, era și ăsta un prilej cu care ieșeau în evidență diferențele dintre clasele sociale. Nu atât de mult ca pe vremuri, dar suficient ca, adolescentă fiind, să te facă să te simți prost în cazul în care nu proveneai dintr-o familie suficient de avută, iar hainele de pe tine nu erau noi și nici la modă. Și, dacă se întâmpla să nu fii chiar o frumusețe și să stai pe margine o mare parte din noapte, pentru că nu te invita la dans aproape nimeni, tristețea era deplină. Acum îmi vine să râd, dar atunci uram să stau acolo ca o vită scoasă la vânzare, cu atât mai mult cu cât deja citisem clasicii și eram conștientă de penibilul situației. Îmi dădeam seama că noi, oamenii din anii ăia, făceam haz de obiceiurile rigide ale celor din secolele trecute, dar ne comportam încă aidoma lor. Nu la modul identic, dar foarte apropiat. Totuși, mă supuneam, pe de o parte pentru că mama vroia să fim în rând cu lumea și încercam să nu o supăr, iar pe de altă parte pentru că, așa cum ți-am zis, era un prilej de distracție, altele nu prea existau.

- Încerc să mi te închipui. Zi, zi mai departe, râde iar.

- Mamele stăteau pe băncile de pe margine și își urmăreau din ochi odraselele, în timp ce bârfeau. Hainele, băieții, fetele altora, vecinii, morții, viii, seceta, tot ce se putea bârfi. La urma urmei, era nevoie să le țină ceva treze până dimineață… Numai că, în timp, tineretul învățase cum să se strecoare de sub privirile de cerberi ale mamelor, chiar și numai preț de câteva minute sau de câteva dansuri. Așa se face că, pe holul căminului, afară, în spatele lui sau pe cine știe ce străduță învecinată, erau mereu cupluri evadate sub pretexul mersului la toaletă, al setei sau doar evadate. Și inocența era imediat uitată, pipăielile grăbite găseau pe negândite cea mai rapidă cale spre plăcerea interzisă înăuntru, iar sexul oral era o necesară scurtătură, pentru că unele mame nu ezitau să iasă în căutarea evadatelor. Ba chiar aveau loc și partide de sex în toată regula, în cele mai ciudate unghere, că ar fi făcut invidios pe orice producător de film erotic. Da, nu râde, îi zic, deși acum râd și eu în hohote, cu gândul la nopțile alea.

- Cu riscul să mă repet, făceai și tu asta? nu își poate opri râsul, deși încearcă să se oprească și să pară serios.

- Nuuu, doamne, nu.

Mi-au dat lacrimile de la râs, Marius îmi întinde un șervețel luat din fața mea, de pe masă.

- Haideee, poți să îmi spui, nu te jena, nu te judec. Doar o să mă amuz nițel.

- Nu e vorba de jenă, dar chiar nu țin minte să fi trecut de limita vreunui sărut afară, la adăpostul întunericului.

Reușesc să îmi opresc râsul și să îmi suflu nasul.

- Pur și simplu, nu mă atrăgea genul ăla de aventură, îmi păreau dezgustătoare toate acele furișări, mâinile vârâte pe sub haine rezemați de vreun gard… nu știu, îmi displăceau și mă amuzau în același timp. Adică, fără să vreau, mă vedeam în poziția aia și mă bufnea râsul. Era ca și când m-aș fi privit de sus. Așa că, închipuie-ți cât de plăcut poate fi pentru un bărbat înfocat, care caută cu disperare să treacă de textilele de pe tine, să te audă chicotind.

- Da, presupun că ai dreptate. Totuși, am putea încerca noi doi asta, nu?

Pentru câteva clipe am impresia că vorbește serios. Abia când râsul din ochi îl trădează îmi dau seama că mă pune la încercare și glumește.

- Nu eram o sfântă, nu asta vreau să spun. Poate era de vină și faptul că eram amorezată de un tip care habar n-avea că exist. Știi tu, genul acela de iubire oarecum infantilă pentru cineva mai în vârstă, pentru eroul pe care îl vezi în el. Da, am avut o obsesie timp de câțiva ani, o pasiune ascunsă pentru un tip de acolo. Acum, probabil că nici nu l-aș observa dacă ar trece pe lângă mine, dar atunci… nu mă puteam apropia de altcineva, din cauza lui, îmi ocupa toate gândurile, toată imaginația.

- Am mai auzit asta, dar mie nu mi s-a întâmplat. Niciodată n-am fost în stare să investesc în sentimente care nu sunt reciproce. Nu știu dacă e un handicap sau o binecuvântare.

- Da, tu ești foarte pragmatic.

- Poți spune și așa…

Necesară pauză, dialog din priviri. Îmi aduc aminte de băiat și de mama lui. Sunt tot acolo, dar armistițiul pare să se fi încheiat. Laptopul e în brațele ei, iar el își privește îmbufnat ghetele, în timp ce ea îi spune ceva pe un ton ce pare apăsat.

- Să înțeleg că balurile astea erau distracția voastră maximă?

- Oarecum. Mai erau diverse momente din an mult așteptate, când se întâmplau diverse. Crăciunul, Paștele… Acum le văd și mai bine ridicolul, mai detașat, de la distanță, cu ochii experienței, cu ochii care cunosc altfel lumea. Uite, îmi aduc aminte altceva, la fel de absurd. Credința. Care îți era băgată pe gât. Și pe care o respectai tot de fațadă. Era credința celor mari, a celor bătrâni. Pentru noi era doar încă un prilej să ne întâlnim sau să încălcăm vreo lege nescrisă a lor. Nescrisă dar impusă cu foarte multă putere. Vacanțele de vară, de exemplu, erau uneori de o plictiseală cruntă, o monotonie din care puteai evada doar citind. Sigur, dacă nu făceai parte dintr-o familie cu bani, care să își permită concedii. Singurul mare eveniment al verilor era 15 august.

- 15 august? mijește ochii a nedumerire.

- Da, 15 august, Sfânta Maria.

- Oh!

- Pentru sărbătoarea asta se organiza un pelerinaj la o mănăstire aflată la… nu știu exact cât să fi fost până acolo, 100-150 de kilometri. Poate să fi fost mai mult sau mai puțin, nu am memoria cifrelor, cert e că se mergea pe jos mai bine de 12 ore. O întreagă procesiune formată din sute sau mii de persoane care băteau tot drumul ăla pe jos, cântând chestii religioase, pe câmp, peste dealuri, pe soare, pe ploaie, mă rog, mai rar se întâmpla să plouă, pentru că august nu era foarte capricios pe vremea aia. Cert e că toți, bătrâni și tineri, se pregăteau cu săptămâni înainte, planificau cu ce se vor îmbrăca, ce haine vor lua cu ei, ce mâncare, unde o să doarmă, din ce grup o să facă parte și așa mai departe. Nu era deloc simplu. Plus că se stătea o noapte sau două acolo, la mănăstire, timp în care trebuia să dormi undeva. Unde? Pe la casele unor localnici, mai bine zis prin pod, prin fân, în curte. Fără corturi, nu te gândi la modernisme din astea, râd eu, urmărindu-i privirea care deja ghicește care e miza.

- Mi-am imaginat…

- Ei, și toată povestea asta religioasă se transforma într-o mare ocazie de cuplare în aer liber, pe câmp, prin pod, prin fân și pe unde or mai fi stat. Desigur că adulții încercau același joc nereușit al supravegherii, dar inventivitatea tinerilor mânați de hormoni era peste puterile lor. Închipuie-ți, ce prilej mai bun de a scăpa de sub ochii părinților împreună cu el sau cu ea! Unii erau cu tot cu părinți, dar cei mai mulți nu, pentru că adulților le era tot mai greu să facă drumul ăla. Revenirea acasă se făcea tot pe jos, trebuie să fi fost al naibii de obositor.

- Așadar, tu nu ai participat?

- Niciodată. La asta nu. Chiar nu… Dar cele mai bune prietene ale mele, tinerii din vecini, verișorii și verișoarele mele mergeau. De la ei aflam o grămadă de povești care se întâmplau cu ocazia asta. La ei vedeam pregătirile, nerăbdarea, șușotelile, planurile, ne facem că mergem acolo, dar o luăm pe dincolo, dormim împreună cu x și y, nu cu bunica, știi că vine și z cu noi și o să dormim în același loc, ah, abia aștept, z după care o ea era înnebunită, iar părinții ei nu vroiau să audă de el. Șamd, șamd. Iar despre unele aventuri se afla până la urmă, se vorbea, se bârfea, în fond, la asta se pricepeau foarte bine. Dar lucrurile continuau la fel și în anul următorul, și în cel de după, adică… asta era viața lor, făcea parte din normal, chiar erau convinși că acel pelerinaj are în el ceva divin și e necesar.

- Se mai face și acum?

- Nu prea știu, o întrebasem pe mama acum ceva vreme și mi-a spus că sunt foarte foarte puțini cei care mai merg. E un obicei care dispare, la fel ca balurile, ca diverse tradiții de sărbători. Lumea de la sat s-a schimbat. În privința asta, cel puțin. Acum n-ar mai avea farmec, există atâtea alte opțiuni… Atunci, promiscuitatea căpăta amploare tocmai din cauza lipsei de alternativă și a prejudecăților, a ignoranței. N-a dispărut de tot, sunt convinsă, dar nu prea mai e cine să o practice. S-au risipit care pe unde a apucat. Generația mea s-a întors acasă după liceu sau facultate. Echivalentul nostru de acum e deja în Italia sau Spania.

Privirea îmi fuge din nou pe geam, femeia și băiatul nu mai sunt acolo, doar laptopul e abandonat pe unul dintre scaune.

- Te-ai întristat.

Marius aruncă fumul în sus, cu o mină serioasă.

- Nu, nu m-am întristat. E mai degrabă părere de rău. Mi-ar fi plăcut să fiu copil în alte vremuri. Sau măcar să fi crescut la oraș. N-am reușit niciodată să mă identific cu lumea aia în care am crescut, cred că de asta am și plecat cu prima ocazie. Deși atunci nu realizam foarte precis cât de departe eram de lumea adevărată. Cărțile puține, cofetăria la care ne adunam duminica și zăceam în fum și discuții prostești, mersul la biserică, bârfele din fața porții, munca pe câmp, Crăciunul cu tone de mâncare și băutură.

- Mergeai la biserică??

- Multă vreme n-am mers. Ai mei nu mi-au impus nimic în privința asta. Dar nimic! Așa că mi-am făcut singură alegerile. Totuși, la un moment dat, am simțit singurătatea, am vrut să mă integrez, să simt că îmi place acolo, să mă conving că sentimentul de străin îl am doar pentru că eu nu fac ce fac și ceilalți. Prietenii mei mergeau la biserică, verii și verișoarele mergeau la biserică, doar eu mă fofilam. Deși nu mergeau neaparat din credință. Nu toți. Nu. Era un prilej să se întâlnească, să își etaleze garderoba și să le facă pe plac părinților. Prin a șaptea sau a opta am decis să mă alătur lor. Și, o perioadă, m-am dus cu ei. Duminică de duminică, sărbătoare de sărbătoare. Până când n-am mai suportat atâta ipocrizie din partea celor pe care îi vedeam acolo și știam că o fac din cu totul alte motive decât credința. Nici propria-mi ipocrizie n-am mai suportat-o, în fond, la fel făceam și eu, nu? Am renunțat. Nu brusc, pentru că era destul de obositor să faci față acuzațiilor care urmau, degetul îndreptat spre tine, care nu vroiai să faci parte din turmă.

- Cred că s-a întâmplat ceva cu băiatul.

- Care? Ah, da.

Femeia gesticulează nervos explicându-i ceva unui tip în uniformă. Cred că e polițist. Laptopul e tot pe scaun, dar nu îl văd pe băiat. O șuviță din părul blond platinat prins la spate i-a scăpat și îi acoperă un obraz, dar nu pare să observe, e foarte agitată, cred că și plânge.

- O fi fugit, îmi zice Marius.

- Posibil. Cât ai fost tu după ziare au avut un schimb de replici din cauza laptopului și a jocului. Mi s-a părut că tipa nu mai are mult și cedează nervos, cred că are probleme cu ăla micu’.

Polițistul și femeia se opresc brusc și ascultă ce spune o voce în difuzoare. Nu îmi dau seama despre ce e vorba, geamurile cafenelei nu permit sunetelor să pătrundă înăuntru decât firav. Ea își duce mâinile la gură și o ia la fugă, spre scările rulante aflate undeva departe în dreapta, cu polițistul după ea.

- Ce s-o fi întâmplat? îl întreb pe Marius, care urmărește și el scena.

- Nu am înțeles, stai puțin, mă duc să văd dacă pot să aflu.

Toată lumea din cafenea pare să se uite afară, un bărbat care tocmai a intrat bombăne ceva în nemțește, iar cineva de la o masă pare să îi răspundă. Nu înțeleg ce spun. Citesc doar încrâncenarea de pe fețele lor. Mă uit la ceas, mai e puțin până când trebuie să aterizeze avionul cu care vin prietenii noștri. Unde o fi Marius? Îmi rotesc privirea în jur, pe geam, dar nu îl văd. Am terminat cafeaua, dar simt cum somnul începe iar să îmi dea târcoale, ar fi trebuit să mai cer una. Uite că vine Marius. Nu pot citi mare lucru pe fața lui, uneori mă irită calmul ăsta de care dă dovadă.

- Ei? îl întreb înainte să apuce să se așeze. Ai aflat ceva?

- Da. Ăla mic a fugit de lângă ea, s-au certat, se pare că a luat-o la goană pe scările rulante, s-a împiedicat și ca căzut. S-a lovit la cap și e inconștient, au chemat o salvare. Ea e isterică și nu prea poți înțelege ce zice. Pfuuu, cât mai e? Mai luăm una? O cafea. Că m-a luat o durere de cap.

- Da, la asta mă gândeam și eu mai devreme. Oricum durează până ajung ei aici.

- Mă duc eu să iau.

S-a și ridicat și se îndreaptă spre bar. Pe scaunul de afară a rămas doar laptopul. Acum nu-l mai vrea nimeni.

- Au uitat de laptop, îi spun lui Marius, revenit la masă.

- Da, ar trebui să îl ia cineva, să îl dea polițiștilor. Vrei să merg eu?

- Nu, nu știu. Stai, tocmai l-a luat cineva, da, îl dă polițistului.

Două femei de la masa de lângă noi vorbesc despre aceeași întâmplare. Ceilalți par să fi revenit la ale lor. Lume veselă sau preocupată, care pleacă undeva sau așteaptă pe cineva. Toți în trecere pe lângă mica tragedie care s-a petrecut sub nasul lor. Ochii lui Marius sunt tot calmi, dar și-au pierdut din seninătate.

- Crezi că băiatul ăla a fost vreodată la biserică?

Adina Popa

[ratings]Posturi similare:

• Zi scurta astazi
• Luna sangerie
• Cutia neagra cu lapte
• O festanie cu printesa si baobab
• Evadare din intuneric

din ciclul Urâții

-          În numele Tatălui și al Fiuuluii și al Sfâântuuluii Duuh….Amiiiin!

-          Aamiiin!

-          Aaamiiiinnn!

Uite-așe începu și în duminica Paștelui din ano domini 1989 sî scuipe saliva popa Beșleagă peste căpățânile plăieșilor  cotnăreni, strânși ca oile în staul în curtea bisericii cu hramul “Preasfintei Fecioare Maria, Regina Rozariului”,  să ia lumină din mâna feței bisericești, după cum îi datina și obiceiul. Și tot după datină și obicei, în Săptămâna Mare,  Marșica l-o suduit pi nea Ion că n-o venit degrabă acasă  cu mendicamentu’ șî i-o murit curca. Parcă-o aud și amu: “Paștili mă-ti și Dumnezău mă-ti!.. Te-i chiorât pi coclauri cu bicicleta aia a ta, în loc să-mi vii răpidi, cum ț-am zâs io! Ș-o mai grăit și de altele, dar mă abțin să le spun, să nu-mi deie popa cu crucea-n cap, c-ar fi în stare s-o arunce din altar în țestoasele  aburcate de curuleț la cor, pi scara strâmbă și-întunecoasă.

-          Domnu’ să fiee cuu voooi!

-          “Și cu curca luuu’  Iiiiooon!”

-          -Taci, Stănescule, câț’ ard vreo două după ceapă, di’ți zboară mucii !

Mda, ca de obicei, miss Ciufuleandra nu gusta farmecu’ și bucuriile simple ale veții, după cum, într-un moment de inspirațiune maximă, tovarășa învățătoare își dete ochii peste cap, peste juma’ de cap, ca să nu egzagerez, și ne împărtăși din misterele veții. Mistere din care ne împărtăși și Irina sub prun, în grădină, da’ asta-i altă poveste și nu e bine să divaghez.

“-Să nu divaghezi, Stănescule! Când scrii c-o venit toamna și păsărelele pleacă spre țările calde, nu-mi vii tu cu păsărelele lu’ Goe, vecin’tu, cum că le sucește gâtu’ la alea care n-o plecat  pe motiv de nebunie temporară  și apoi le sugeți osicioarele în șură!…”

-          Fraților să ne recunoaștem păcatele…

-          Pas!

-          -Taci, Stănescule!

“Gata, tac! Di ci mă oftici!?” Asta am spus-o în gând, în timp ce vedeam cum se deschide sub tenișii mei gura Iadului și-un drac nașparliu mă împunge cu furca pe sub pantaloni.  Așa că m-am dat mai aproape de miss Ciufi, nu de altceva, da’ să simtă și ea căldura sufletului meu de creștin botezat și pupat de naș’miu și nașa pe ambele buci.

“-Vai, Doamni, iartă-mă!” Ș-am început să-mi lovesc cu putere pieptu’, de’ți era mai mare milă de cămeșa albă,  călcată la dungă și apretată de bunica,  privind cu coada ochiului la Frumusețea Patriei, zicând spășit cu restul turmei de guguștiuci: “din vina mea, din vina mea, din prea mare vina mea!”

Da’  când o început lecturile din Cartea Sfântă și Irina se fâțâi până-n altar să cetească, ca orice fată de oraș ce era, m-o săgetat fix la inimă și pe loc m-am îngălbenit ca o frunză toamna ce cade și se așterne pe covorul multicolor de frunze de baobab …

“..auzi, Stănescule, în R.S.R. nu există baobao! Ia fuguța la tovarășa directoare!…poate-ți rupe degețelele alea și nu mă mai dirijezi când dau tonu’ la Imn!..”

-Ce ai, mă, ți-e rău? Ai mâncat de dimineață?

Eu, nimic…făceam pe mortu’n păpușoi, poa’ îmi face respirație buș-la-buș, ceva.

Nu mi-o făcut ventilația, ba mi-o dat și două palme, de-am sărit ca ars sub râsurile înfundate ale țestoaselor din cor. Popa tocmai termina predica, cu biblia în poală, în timp ce io vedeam poala bunicii cum deșartă în fața mea ș-a lu’ frati-miu, Vivi, radioul Tehnoton, să facem ce vrem cu el, înainte de a-l da la gunoi.  Ș-am făcut la blindate și la elicoptere și la moriști de-am tras liță prin toată șandramaua și pe sub vacă și peste vacă de ne-o suduit tata când o venit sara cu râpca c-o trebuit să ne ascundem în pod și sî ni uităm pe găurică  cum mulge mama vaca pe scăunel (mama pe scăunel, nu vaca) și tata se-mpedică pe lângă ea în lița sfântului radio, și el o minune a veții. Și i-o apucat râsu’ pe amândoi de ajunse să se scuture șandramaua, de gândeam c-o sî chicăm din pod fix într-o baligă de-aia moale și aburindă.

-          Cuvântuuul Dommnuuuluuui!

-          Laudăă țiiee, Christooasee!

În gându’ meu: Așa, nea Ioane, cântă, că acasă iar te așteaptă o feștanie, acu, că ți-o venit neamurile di la oraș! Să știe și ele ce magar are săraca Marșica pe lângă casă! Că numa’ io știu cât mi-o mâncat zâlili (și banii di ciubuc) peonera asta a matali! Hai să zâc și io Crezu’, sâ vezi nea Ioane și flăcău frumos și nalt ca bradu’  îs! Și poa’ mă primești și pe mine, păcătosul, după slujbă, când întinzi masa în fața casei și pune Sfânta Marșica pânza și bucatele în soare de guiță porcii, cotcodăcesc rachetele și latră cânili  gata-gata să rupă lanțu’ din poartă. Iar dacă am noroc, și vrea și Irina, o duc pe dâmb, după brândușe. Și câte brândușe oi aduce io, atâtea curci să ai matali la anu’! Ș-apoi, mai știi cin’ o să-ți fure pe Irinuca într-o bună zi ș-o să fugă în lume??!

-Sus inimile!

-Le avem la Domnul!

Atuncea, când o ridicat popa ostia în lumina rece și lăptoasă ce sulița geamurile și inima cotnărenilor și toți au îngenunchiat înaintea Domnului,  m-o pălit ceva în moalele capului ș-am văzut-o pe Irinuca la douăzeci și ceva de ani, cu buricu’ gol (Doamni!), cu breton în ochi, poșetă de firmă și papuci de papuci, cu lanțuri și alea-alea, ținând un obect la urechi și vorbind așa, de una singură:

-Auzi, fată, mi-am tras mobil nou! Da, fată, p-ăla din moll! Și diseară  îmi bag și pungile alea, să-nțep sticla la noapte la știrile  de pe sport.ro!

-Dacă are jvarovski de-alea?! Logic, fată!…Da’ tu ceva iarbă ai pă diseară?….

-Da? Fraieru!….

-Ei, căcaturi din astea n-am mai văzut eu?? …

-Bine, fată! Vorbim! Hai, pa!”

Atuncea,  am știut că asta-i o vedenie a iadului, trimisă mie drept pedeapsă! Mi-am făcut cruce cu limba, am îngenunchiat ș-am jurat ca în tătă viața me să nu mai iubesc nicio fată, fie ea deșteaptă și frumoasă (și cu bani mulți), în afară de ma’ și de sor-mea, care-și suge degetu’ și acuma, când merge la școală.

Ș-am mai jurat ca, după liturghie, să-l trag de fustă pe popa Beșleagă, să mă spovedească și să mă ierte , ca să știe tot Cotnarul că eu am cotonogit curca lu’ nea Ion, crezând că-i  o prințesă peste care o chicat vreun blestem sau o vrajă din aia din care nu te scoate nici dracu’, oricât ar fi de negru și de urât.

Ș-am cântat  ca un cocoș dimineața, împreună cu poporul lui Dumnezău (că altu’  nu putea fi) cu speranță mare și tremurând ca varga în plită:

-Aaaaamiiinnn!

- Aaaaamiiiinnnnn!

Dorin Cozan

[ratings]Posturi similare:

• Zi scurta astazi
• Pe cand eram departe
• Luna sangerie
• Evadare din intuneric
• Cutia neagra cu lapte

Am fost atenționat că partea cea mai dificilă, atunci când te hotărăști să scrii o nuvelă, este începutul. Pentru mine, nu exagerez dacă spun că acesta mi-e la fel de clar, de viu și proaspăt ca mirosul cafelei ce tocmai mi-a fost servită. Așa că nu-i nevoie decât să-mi las memoria să deruleze etapele aventurii mele neobișnuite și să o retrăiesc, pentru a mia oară poate, la fel de intens ca întâia dată…

Era la începutul primăverii anului 1958, și mă aflam întins într-un hamac din curtea vilei mele, situată pe coasta de nord  a Queensland-ului, la o distanță de trei mile de Pallarenda. Obișnuiam, înainte de apusul soarelui, să rămân singur, ascultând la gramofon anotimpurile lui Vivaldi, în mirosul curat și îmbătător al frunzelor și florilor abia înmugurite. Sunt puține formele de divertisment ce pot alina singurătatea unui orb. Deși îmi puteam permite orice gen de excentrități, preferam să mă retrag în tăcerea mea, inundată de simfoniile divine ale lui Mozart, Vivaldi și Chopin. Viața era simplă; o găseam, de cele mai multe ori, plăcută.

În seara aceea nu mă gândeam la nimic. Așteptam că răbdare ca ultimele raze ale soarelui să se stingă în orizont; atunci era momentul când umbrele luau forma întunericului deplin. Am auzit pași pe lespezile de piatră, apropiindu-se. Aparțineau lui Quoba, cel care, de aproape douăzeci de ani, era ochii și ajutorul meu de nădejde, întruchiparea unui prieten devotat și ocrotitor. Era un băștinaș de treizeci și șase de ani, solid ca un urs și manierat ca un veritabil gentleman. Începuse să lucreze pentru mine ca servitor, iar acum, datorită încrederii pe care i-o acordam, ajunsese să fie contabilul, secretarul și administratorul celor două firme de conserve cu creveți pe care le dețineam. Deși îl eliberasem de orice îndatorire, fusese alegerea lui să-mi fie mereu aproape, să-mi satisfacă personal nevoile, ca un părinte grijuliu, sau un frate.

S-a oprit la doi pași în stânga mea și a spus:

- Wunya, un anume Francis Culver dorește să-ți vorbească. L-am lăsat să aștepte în sufragerie.

Vestea m-a surprins. Nu așteptam pe nimeni, și se întâmpla foarte rar să primesc vizite.

- Francis Culver? murmurai. Îl cunosc?

- Nu l-am mai văzut niciodată. Probabil este iar unul ce are nevoie de o favoare. Îi pot cere să se întoarcă mâine, ori să-i spun să nu te mai deranjeze, dacă a venit cu intenția asta.

- Cum arată?

- Cam patruzeci de ani. Nu foarte înalt, dar nici mic de statură, robust și cu o figură antipatică. Are un costum cam ponosit și cizmele murdare. A venit cu o motocicletă.

- Pare un personaj interesant. Trimite-l aici, o să-mi mai alunge plictiseala.

- Cum dorești, wunya.

Quoba s-a întors în compania străinului și mi l-a prezentat. I-am întins mâna pe care a strâns-o ușor, cu niște degete lungi și grosolane.

- Îmi cer scuze că vă deranjez la ora asta, a vorbit omul. Plănuisem să ajung mai devreme, dar am întâmpinat unele probleme pe drum.

Avea un glas sonor, de bariton. L-am invitat să ia loc și i-am cerut lui Quoba să trimită pe cineva cu două cocktail-uri reci.

- Ascultați Vivaldi, remarcă Culver. Unul dintre preferații mei!

- Vă pasionează muzica, d-le Culver?

- N-aș putea spune. Îmi place, dar timpul nu-mi permite să acord o importanță foarte însemnată acestui lucru.

- Sper că nu sunt idiscret dacă vă întreb cu ce vă ocupați.

- Dimpotrivă, d-le N., mă asigură el. Mai ales că scopul vizitei mele este legat de meseria, sau mai bine zis profesiunile pe care le practic. Sunt doctor genetician, avicultor, om de știință și nu în cele din urmă, aventurier de ocazie. Profesor Francis Culver, la dispoziția dumneavoastră!

Îmi puse o carte de vizită în mâini. Am zâmbit, puțin încurcat.

- Oh! Îmi pare rău, se scuză Culver. Aflându-mă aici, în fața dumneavoastră, pentru câteva momente, am avut chiar impresia că mă puteți vedea. E straniu…

- M-ați făcut curios, l-am întrerupt repede, schimbând direcția conversației. Cu ce vă pot ajuta?

A băut cocktail-ul pe nerăsuflate apoi, pe un ton misterios, vorbi:

- Ați auzit de químishá-vári? Desigur, întrebarea e absurdă, mai ales că în afară de mine nu mai sunt decât unul sau doi oameni care să-i cunoasă existența. Este denumirea pe care băștinașii tribului Amahuaca din Amazon o dau unei plante și care înseamnă “trei-sori”. Numele ăsta i se potrivește foarte bine deoarece florile acesteia sunt formate din trei petale perfect rotunde, de un galben ce dă senzația că strălucesc, asemeni soarelui. Dar nu forma plantei e ceea ce o face atât de specială, d-le N., ci capacitățile ei farmaceutice.

Bărbatul făcu o pauza, moment ce contribui și mai mult la curiozitate și nerăbdarea pe care cuvintele lui reușiseră să mi le declanșeze. Într-un final, s-a hotărât să continue:

- Nu am suficiente cuvinte ca să vă explic importanța pe care această plantă miraculoasă o poate avea, în special în medicină. Pe scurt, vă spun că e posibil, de fapt am certitudinea că e capabilă să combată cancerul. Imaginați-vă numai, ar putea fi cea mai importantă descoperire făcută vreodată de un om!

- Sunt confuz, i-am întrerupt entuziasmul. Într-adevăr, e o descoperire mai mult decât remarcabilă, dar tot nu înțeleg care-i rolul meu în povestea asta.

- Rolul dumneavoastră, d-le N., ar putea fi mai important decât că puteți închipui. Vi se oferă ocazia să intrați în istorie.

- Mie?! făcui eu surprins. Cum așa?

Tăcerea lui Francis Culver mă scotea din sărite. Mi-aș fi dorit să-i pot smulge cuvintele cu forța. Dovedea un calm deosebit, sau era poate numai impresia pe care dorea să o creeze, așteptând să realizez mai bine importanța afacerii.

- Mă aflu aici, d-le N., grăi aventurierul cu glas solemn, să vă fac o propunere unică. Vă dau prilejul să salvați, poate, milioane de vieți. Vă întreb, d-le N., dacă doriți să-mi fiți partener în expediția de colectare a plantei químishá-vári!

- De ce tocmai eu? am formulat prima întrebare ce mi-a trecut prin minte.

- Mă tem că răspunsul e foarte simplu, și cam artificial, ați crede probabil. Ei bine, sunteți singurul om din partea asta a Australiei care puteți finanța expediția, fără ca asta să vă afecteze cumva bugetul. Ca întotdeauna, totul se rezumă la bani. Dumneavoastră îi aveți pe aceștia, iar eu știu de unde să luăm planta. Împreună, d-le N., putem realiza ceea ce alții nici nu îndrăznesc să viseze.

Oricât de mult încercam să rămân impasibil, entuziasmul pe care-l simțeam în glasul lui Francis Culver, a reușit să-mi acapareze gândurile.

- Da, astfel prezentat, motivul e bine întemeiat, i-am spus. Să nu-mi înțelegeți greșit ezitarea, afacerea mă tentează, nu se pune problema. Dar mai înainte de a intra în detalii, vreau să vorbim de rolul exact pe care-l voi juca eu în chestiunea asta.

- Dar dumneavoastră…

- Nu doresc, d-le Culver, dacă misiunea va fi să aibă succes, să fiu amintit doar ca omul ce a semnat cecurile, în spatele unui birou. Vreau o implicare personală mai profundă. Accept propunerea dumneavoastră; singura condiție e să fac parte din membrii expediției.

- Poate nu sunteți conștient de primejdiile la care vom fi expuși. Trebuie să vă previn…

- Sunt nevoit să insist!

Aventurierul nu a răspuns imediat. Îl auzeam foindu-se în scaun, trosnindu-și degetele cu febrilitate. După aceea mi-a întins mâna, spunându-mi:

- Avem o înțelegere, d-le N.!

Ultimele pete de lumini cenușii ale soarelui dispăruseră de mult. I-am cerut lui Culver să rămână peste noapte la vilă dar s-a scuzat, precizând că mai are unele probleme de rezolvat. A promis că va reveni în cel mult două zile, să vorbim mai pe larg și să punem la punct aranjamentele necesare expediției. Mi-am petrecut restul nopții ascultând gramofonul, valurile mării și greierii, gândindu-mă la sălbaticii Amazonului, deși nu văzusem niciodată unul și fiind conștient de faptul că nici nu o să văd vreodată.

Pe 16 aprilie, într-o miercuri, am ajuns cu avionul la  Carlinda. În afară de mine, Quoba și Francis Culver, echipa expediției a fost completată de doi vânători, Jover și Neville, cunoștințe ale acestuia din urmă. Erau niște personaje puțin comunicative și firi rezervate, care nu mi-au dat prilejul să îi cunosc suficient de bine.

Planta químishá-vári, după spusele profesorului Culver, se găsea între Teles Pires și râul Azul, situat în partea pre-columbiană a civilizației Maya, care în prezent este Guatemala. S-a încercat, fără succes, un ultim gest de-a mă face să realizez adevăratele pericole și eforturile fizice deosebite la care voi lua parte dacă mă încăpățânez să traversez jungla în condiția mea. Desigur, eram conștient că nu va fi asemeni unei plimbari în parc dar, poate pentru prima dată, merita să îmi asum un asmenea risc. Astfel, aveam impresia că viața mea capătă un sens, iar acest gând îmi insufla un curaj pe care, în mod obișnuit, l-aș fi găsit nebunesc și nenecesar.

De la un negustor din Carlinda am reușit să închiriem o șalupă de agrement, apoi am angajat un pilot și cinci indigeni pe posturi de cărăuși. Culver s-a ocupat de aprovizionare și celelalte lucruri trebuincioase.

Am pornit cu șalupa pe Teles Pires în după-amiaza aceleiași zile. Să descriu cu de-amănuntul desfășurarea călătoriei pe râu, mi-e cu neputință… Peisajele și locurile pe care le traversam îmi erau semnalate de Quoba în cuvinte puține, numai sugestive, ce abia îmi permiteau imaginației să creeze o idee de ansamblu. Clima umedă, caldă în timpul zilei și deosebit de rece seara, m-a învrednicit cu o răceală ușoară abia la numai o zi de la plecarea din Carlinda.

Negăsind altceva de făcut, îmi petreceam timpul în compania lui Culver, legând cele mai dinamice și interesante conversații cu putință. Exagerez însă numindu-le conversații, deoarece, în majoritatea cazurilor,  mă limitam la rolul de ascultător. Subiectele înfățișau, de obicei, cu lux de amănunte, unele aventuri și întâmplări trăite de Francis Culver în numeroasele lui expediții din Amazon, Africa, și chiar Polul Nord. Acest personaj îmi crease o impresie atât de puternică, încât ajunsese să mă fascineze. La asta se adăuga și efectul invidiei datorat neputinței mele fizice; dar nu dezvoltarea lui într-un sentiment de ură, ci de admirație. Deși tratarea diferitelor subiecte o făcea în cel mai firesc mod posibil, de fiecare dată când încercam să îndrept convorbirile spre zone mai personale, devenea rezervat și schimba brusc subiectul. Din politețe, nu insistam. Numai curiozitatea mea creștea, de la o zi la alta.

Mai apoi, când am ajuns la Ariosta Riva, n-am mai avut prilejul să-mi ocup mintea cu acest gen de probleme lipsite de importanță. Fiindcă Ariosta Riva reprezintă o mică insulă răsărită într-o cotitură a Teles Pires-ului înconjurată de pietre și bolovani, continuarea deplasării pe râu devenea imposibilă. Pilotul avea însărcinarea să rămână la bordul șalupei, în timp ce restul echipajului trebuia să continue drumul prin junglă. Ne-am petrecut noaptea pe ambarcațiune, iar dimineața cei cinci indigeni au fost încărcați cu provizii, corturi și uneltele necesare.

- Ați putea rămâne cu pilotul, a precizat Culver.

Quoba, a insistat, de asemenea, că ar fi mai indicat să ascult de sfatul profesorului. Pe lângă faptul că eram nevăzător, se mai adăuga și răceala care se încăpățâna să persiste. Nici de astă dată nu m-am lăsat înduplecat.

Era sâmbăta, 19 aprilie, când noi, cei zece bărbați ai expediției de căutare a plantei químishá-vári, am părăsit malul vestic al Teles Pires-ului și ne-am continuat drumul prin junglă, spre nord-est.

Dacă până atunci nu resimțisem vreun dram de oboseală, în noaptea acelei zile, când tabăra a fost ridicată, cu trupul tremurând din cauza efortului la care-l supusesem, m-am strecurat în cortul meu și m-am prăvălit pe pământul tare, unde am dormit ca un mort, până ce Quoba a venit să mă trezească, la răsăritul soarelui.

Au fost cinci zile, cele mai intense din viața mea, de continuă mișcare prin sălbăticia junglei, care m-au solicitat la maxim, nu doar din punct de vedere fizic, cât și psihic. Mi-am dat seama că la un moment dat, picioarele mele, pline de vânătăi și bășici, ar fi cedat, oricât de motivat și dornic eram să nu se întâmple asta, și în pofida stării de exaltare ce mă îndemna să continui.

Încă nu se înserase când l-am auzit pe Francis Culver poruncind să ne oprim. M-am întins pe iarbă și l-am întrebat pe Quoba:

- Ce s-a întâmplat? Așezăm tabăra mai devreme azi?

- Nu știu, waruy, răspunse acesta, cu emoție în glas. Am ajuns într-un loc… E ca o cetate, construită într-o stâncă uriașă. N-am mai văzut așa ceva!

Profesorul Culver s-a apropiat și mi-a spus, încercând să-și stăpânească entuziasmul:

- Am ajuns!

Prima reacție a fost un suspin de ușurare.

- Am ajuns, repetai eu mecanic.

Aventurierul mi-a pus mâna pe umăr, spunându-mi:

- Vom înnopta aici.

- Acum? am exclamat. Nu căutăm mai întâi planta?

- Nu e nici-o grabă, d-le N.. Avem suficient timp. Vom face asta mâine.

Calmul subit din glasul lui m-a surprins. Îmi închipuisem că era mai nerăbdător decât mine să culeagă prima plantă miraculoasă de químishá-vári.

Indigenii au montat corturile și au aprins focul. Așa cum mi-a descris Quoba, ne aflam în apropiere de râul Azul, la poalele unei stânci înalte de vreo 100 de picioare și aproape la fel de lată, înfiptă într-un munte de pământ. Curios era faptul că aceasta avea rolul unui coridor spre interiorul muntelui, impresie creată de porțile uriașe din lemn masiv ce blocau trecerea. Dacă ținem cont de faptul că această minunată construcție aparținea vechii civilizații a mayașilor, nu era nimic surprinzător. Ce m-a mirat a fost gândul că Francis Culver uitase să-mi prezinte acest detaliu, și mă întrebam dacă era întenționat ori nu. Am încercat să-i vorbesc înainte de a merge la culcare, dar nu am reușit deoarece, împreună cu cei doi vânători, plecase într-o recunoașterea amplă a zonei. Într-un târziu, după mai multe ore de așteptare, am reușit să adorm, din cauza oboselii.

Mai întâi mi-am simțit umărul scuturat ușor, apoi l-am auzit pe Quoba șoptindu-mi:

- Wunya, trezește-te! Trebuie să mergem…

- E dimineață, deja? am murmurat.

- Nu avem timp. Să fugim, wunya! Vor să ne ucidă.

Am devenit atent.

- Ce vorbești? am coborât tonul. Cine să ne ucidă?

- Să mergem, wunya! Îți voi explica mai târziu, acum trebuie să ai încredere în mine.

Încă sub efectul somnului întrerupt, m-am lăsat în voia prietenului meu care m-a tras după el, afară din cort, și ne-am pierdut urma în desișul junglei. Am alergat câteva minute apoi, istovit, m-am așezat pe iarbă.

- Ce înseamnă asta? am reușit să rostesc.

- Cât timp dormeai, m-am strecurat până la locul unde Culver și vânătorii și-au pus corturile. N-am avut încredere în omul ăsta de când l-am văzut! Am reușit să ascult ce vorbeau. Culver nu e un om de știință, așa cum pretinde. El, și ceilalți doi, sunt jefuitori de morminte. Nu există nici-o plantă numită químishá-vári. Motivul pentru care se află aici sunt bogățiile care se presupun că se găsesc în interiorul muntelui. Culver spunea că ar fi trebuit să rămânem la șalupă. În felul ăsta, va trebui să scape de noi…

Restul cuvintelor nu le-am mai auzit. Totul părea să capete un sens, absolut opus așteptărilor mele. Modul în care Francis Culver, dacă acesta era adevăratul lui nume, îmi propusese afacerea, insistențele și promisiunile făcute, le-am revizuit pe rând, cu repeziciune, până ce am realizat absurditatea întregii situații. Cel mai mult mă supăra naivitatea de care dădusem dovadă, încrederea mea oarbă într-un om infam ce a reușit să mă manevreze, la fel ca pe o păpușă într-un spectacol de bâlci. Neputincios în furia mea, m-am resemnat cu gândul că mai puteam întreprinde totuși ceva împotriva planului mârșav al bandei de tâlhari. Am realizat însă, la fel de repede, inepția acestei reflecții. Deși Quoba reușise să ia cu el o pușcă, muniții și câteva provizii, nu intra în discuție posibilitatea ca numai noi doi să reușim a desfășura o acțiune contra celor opt bărbați, dintre care doi erau vânători experimentați, iar mai apoi, retragerea spre Teles Pires, prin junglă, avea șanse de reușită la fel de mari. Așa cum vedeam eu situația, aveam de ales între două variante. Prima era să încercăm un atac rapid asupra lui Culver și a oamenilor lui, mergând pe principiul că indigenii nu se vor implica, iar a doua era să ne lăsăm în voia sorții, adâncindu-ne în jungla unde, într-un final, urma să pierim de foame sau să servim ca pradă animalelor sălbatice.

Acestea erau gândurile care treceau cu viteză prin capul meu, până în momentul în care un zgomot de pași mi-a atras atenția. Quoba îl sesizase și el, deoarece mi-a spus:

- Au venit, waruy! Ne-au ajuns din urmă…

Detunătura de armă ce a urmat, glonțul mușcând din carne și trupul lui Quoba prăpușindu-se la pământ, lângă picioarele mele, m-au paralizat timp de câteva secunde. Când mi-am revenit, m-am aplecat și i-am luat pulsul. Am constatat, cu o durere imensă, că era mort. Sângele cald, din rana adâncă poziționată între sprâncene, mi s-a prelins printre degete. Îngrozit, am strâns la piept trupul lipsit de viață al prietenului meu, răcnind cu disperare.

Francis Culver și doi bărbați, care nu puteau fi decât cei doi vânători, Neville și Jover, au făcut roată în jurul meu, păstrând tăcerea.

- Nemernicilor! am strigat. Blestemați să fiți!

- Vina o porți dumneata, d-le N., a vorbit Culver, încet, cu un calm diabolic. Dacă m-ai fi ascultat și ai fi rămas în Queensland, nu s-ar fi ajuns la asta. Situația nu mă încântă deloc. Nu sunt un criminal, d-le N., dar nu mi-ai dat de ales.

- Ești mai mult decât un criminal! Ce ființă ar face una ca asta? Ce animal odios?

- Mă judeci cam aspru. În fond, afacerea era destul de simplă. Închipuie-ți că dacă totul decurgea conform planului, toată lumea ar fi fost fericită acum, inclusiv amicul dumitale, a cărui moarte survine în urma încăpățânîrii dumitale.

Nu mai puteam face față unor asemenea torturi. Mi-am luat capul în mâini și începui să plâng.

- Omorâți-mă! am țipat, aproape implorând. Ce mai așteptați?

- Vei crede că sunt absurd, vorbi Culver, dar, în ciuda firii dumitale, mi-ai devenit simpatic. Nu-ți doresc moartea, și atâta timp cât acest lucru nu-i necesar, nu îl vom pune în practică. Băștinașul Quoba a reprezentat un pericol ce-a trebuit înlăturat. În schimb, dumneata, datorită faptului că ești orb, nu însemni nici cea mai mică amenințare, la adresa mea sau a colegilor mei. Tot ce cunoști sunt niște nume, după cum probabil ți-ai dat seama, imaginare.

La ordinul lui Culver, cei doi vânători m-au luat de brațe și m-au târît după ei spre tabără, lăsând în iarbă trupul scăldat în sânge al bietului Quoba.

Noaptea care-a urmat nu am reușit să adorm, nu din pricina frânghiilor ce-mi imobilizau membrele, ci a furiei, a urii de moarte îndreptate împotriva celor trei ucigași. Cuvintele lui Francis Culver îmi reveneau permanent în memorie, acuzatoare. M-am zbătut majoritatea timpului, încercând să slăbesc legăturile, însă n-am reușit decât să-mi provoc răni la încheieturi, pe care le-am resimțit abia dimineața, când unul dintre cei doi vânători m-a scos din cort, redându-mi libertatea mișcărilor.

- Bună dimineața, d-le N., mi s-a adresat Culver, pe același ton calm, indiferent, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Observ că n-ai avut parte de o noapte liniștită. Mare greșeală din partea dumitale! Dacă lucrurile decurg cum trebuie, nu vom avea timp de odihnă pe parcursul zilei.

N-am îndrăznit să-i răspund, de teamă ca starea mea de indignare să nu se reflecte în cuvinte ce puteau atrage consecințe nefavorabile.

Straniu și întortocheat lucru este mintea omului! Dacă numai cu două ore în urmă dorința mea era să fi murit alături de Quoba, în acele momente nu voiam decât să supraviețuiesc. Acest instinct primar, necunoscut până atunci, s-a exteriorizat deodată în ființa mea, schimbându-mi, mai înainte de toate, modul de a raționa. Mi-am dat seama că situația se prezenta mai gravă decât anticipasem. E adevărat că, poate datorită unei slăbiciuni de moment, Culver alesese să-mi cruțe viața, dar cine îmi putea garanta că nu se va răzgândi mai târziu? Totodată, eram convins că dacă prezența mea le-ar fi îngreunat cumva treburile, nu s-ar fi dat în lături de-a se debarasa de acest impediment pe care-l reprezentam. Așa că grija mea cea dintâi a fost să mă supun fără a crâcni ordinelor primite și de-a încerca să țin cât mai bine pasul cu ceilalți.

După ce am consumat în grabă conținutul conservei de pește ce mi-a fost servită, Culver a ordonat strângerea taberei și continuarea expediției în interiorul muntelui. Nu înțelegeam ce vorbeau indigenii, dar după țipetele lor și glasurile brutale ale celor doi vânători, mi-am dat seama că aceștia refuzau să treacă dincolo de ușile masive ale grotei. Într-un final, s-a decis ca indigenii să aștepte în tabără.

- Nemernici primitivi! își exprimă supărarea Culver. Trebuia să mă fi așteptat la asta când i-am angajat. Dacă bogățiile pe care le vom găsi aici vor fi măcar o treime din totalul pe care-l estimez, nu ne va ajunge o zi ca să le putem transporta până la tabără. Blestemații!

Jover și Neville au pornit înainte, iar Francis Culver, mergând în urma lor, mi-a oferit umărul ca sprijin. Am auzit deschizându-se porțile masive de lemn, abia urnite de cei doi vânători suficient cât să ne permită trecerea. Mai întâi m-a izbit mirosul închis, de mormânt, iar apoi aerul jilav și rece.

- Ce este locul acesta? am întrebat.

- Un templu mayaș, mi-a explicat Culver, înaintând încet, spre interiorul muntelui. Poate fi unul dintre templele închinate lui Hunahpu Utiu despre care, în mitologia mayașilor, se spune că ar face parte din cei treisprezece zei care-au ajutat la crearea umanității. Nu-i nevoie să fii istoric, și nici arheolog, d-le N., ca posibilitatea unei asemenea descoperiri să nu-ți dea serios de gândit. Imaginează-ți bogățiile colosale ce se ascund aici! Cel ce le posedă ar putea fi stăpânul lumii, omul suprem! Ah! Suntem aproape… Puțin! Încă puțin…

Glasul lui Culver s-a stins într-un murmur nervos, febril. Deoarece drumul era greu accesibil ne deplasam cu dificultate. Pe alocuri, pământul era pavat cu lespezi din piatră sau scări abrupte, dar în cea mai mare parte trebuia să traversăm porțiuni în care bolovani și bucăți de rocă îngreunau trecerea. Abia după o jumătate de oră am ajuns într-o zonă în care solul era neted. Am mai înaintat vreo două sute de metri, pe parcursul cărora simțeam cum aerul devenea, treptat, tot mai proaspăt, deși ne aflam încă în interiorul grotei. Explicația aveam să o găsesc repede, când am sesizat susurul unei ape înaintea noastră.

- Probabil un afluent subteran a râului Azul, a presupus Culver.

Apoi, l-am auzit exclamând, cu o voce pierdută:

- Priviți! Priviți!

Neville și Jover i s-au alăturat cu entuziasm, strigând și râzând de fericire.

- Aș vrea, d-le N., mi-a spus Culver, să-ți pot împrumuta, măcar câteva secunde, ochii mei. Suntem aici, în templul lui Hunahpu Utiu!

În momentul acela, izbucnind din senin, un sunet puternic, pe care-l nu pot asemăna decât cu suflul unei cascade uriașe, m-a forțat să-mi acopăr timpanele. A fost obtuz ca o explozie, inexplicabil.  Ce a urmat, mi-e aproape imposibil de descris. Țipete, detunături de armă, agomote asurzitoare - ca un ecou, înăbușit de bătăile propriei mele inimi. Confuz și neajutorat, m-am ghemuit la pământ. Nu am reușit să-mi închipui se se întâmpla! Tăcerea a venit brusc. Mirosul acela de mormânt căpătase o nuanță mai accentuată. I-am șoptit numele lui Culver, apoi l-am strigat. Nici-un răspuns! Erau morți, tustrei…

Am plâns, am tremurat de frică și m-am lăsat, neputincios, în voia inexplicabilului. Îmi așteptam sfârșitul…

Am simțit niște brațe enorme care m-au ridicat de la sol, ca pe un fulg, și m-au așezat pe o lespede de piatră. Nu m-am împotrivit, și nici nu aveam puterea să o fac. Un obiect rece și neted mi-a atins pleoapele. Mai întâi, întunericul a fost tulburat de o pată albă, incoloră. După aceea, s-a produs o explozie de lumină care m-a forțat să închid ochii. I-am deschis încet și am privit printre gene. Făptura, înconjurată de o aureolă strălucitoare, s-a întors repede și a dispărut într-o nișă a templului de aur.

Faptului în sine i-am acordat atenție abia după ce, sub efectul impresiilor ce mă copleșeau, blocând orice urmă de raționament, am coștientizat irealul fenomenului. Pentru prima dată în viață, vedeam! Îmi studiam propriile mâini, curios ca un nou născut. Totul era atât de diferit!

Nu știu câtă vreme m-am subjugat acelei stări de inconțiență însă, când am realizat că ceea ce avea impresia unui simplu vis era cât de poate de real, am încercat să-mi dau seama ce se întâmplase. Trupurile celor doi vânători și al lui Francis Culver le-am descoperit, intacte. Păreau că dorm. Nu exista nici-o rană sau urmă care să indice cauza morții lor. Ce era ființa aceea care mi-a redat vederea? Nu reușisem să văd decât o siluetă difuză, uriașă, inundată de lumină… Ce putea fi? N-am îndrăznit să-mi răspund. Era posibil să fi fost, de asemenea, numai efectul primului meu contact vizual, sau numai produsul imaginației. Dar acest gând, chiar mai absurd decât primul, l-am alungat repede.

Mi-am însușit unul dintre revolverele celor trei, am mulțumit în gând făpturii și-am încercat să găsesc drumul spre ieșirea din templu. Deoarece acesta trecea de fapt printr-un coridor fără bifurcații, nu mi-a fost greu să ajung cu bine la ușile din lemn masiv de la intrare.

Am reușit, prin semne, să explic indigenilor care era situația, apoi am ridicat tabăra și ne-am întors la șalupă, de unde am făcut cale-ntoarsă la Carlinda. Aici este sfârșitul aventurii mele misterioase și tragice de care-am avut parte în inima sălbatică a Amazonului!

Desigur, prima grijă pe care-am avut-o când am ajuns în Queensland, a fost să consult un doctor oftalmolog. Acesta a pus efectul vindecării mele miraculoase pe seama climei Amazonului. Mi-a spus că era singura explicație logică pe care o putea găsi. Nu am încercat să-i dezvălui varianta reală a cazului, de teamă să nu fiu luat în râs.

Timp de mai mulți ani, fără un rezultat favorabil, am încercat să aflu răspunsul întrebării care continuă totuși să-mi acapareze de cele mai multe ori gândurile. Cărei făpturi, umane, spirituale sau, de ce nu, chiar extraterestre, îi datorez evadarea mea din întuneric?

Mihai Vasile - Mihai Victus

[ratings]

Posturi similare:

• Zi scurta astazi
• Pe cand eram departe
• Cutia neagra cu lapte
• O festanie cu printesa si baobab
• Luna sangerie

Angus vorbește nemțește cu Nora. Ciuperca e un fel de carne, se pune pe plita fierbinte așa cum pui bucățica de șvaițer în capcana pentru șoareci. Mi-am adus aminte. Pisica este cel mai rău animal din lume. Geneticienii spun că se trage din regnul scorpionilor, dar asta se întâmpla cu milioane de ani în urmă. Ziceam că mâța e rea pentru că mereu chinuiește șoarecii. Pisica e bună într-o singură zi. Doar de Crăciun, când îi face un cadou șoarecelui. Ghici ? O capcană fioroasă pentru a-l extermina. Casa Metiusalem este casa din acestă poveste. Era străbătută de mii de șoareci, dar niciodată nu mă jucam cu ei. Îmi era milă de ei. Tovarășii mei de joacă se numesc Matilda și Matilda. Mereu se ceartă între ele. Matilda cu Matilda cu Matilda cu Matilda cu Matilda cu Matilda cu Matilda cu Matilda Matilda cu Matilda cu Matilda cu Matilda cu Matilda cu Matilda cu Matilda cu Matilda și nu ajung la nicio înțelegere. Dacă stau să mă gândesc mai bine și noblețea e un șoarece cu dinții tociți și Matilda e un fel de șoarece cu bocănciori de lemn. Poștașul are și el bocănciori de lemn, nu știai ? Pe lumea asta toți cei care duc mesaje importante sunt niște mesageri ai instinctului și în același timp și ai morții. Vin ca niște berze de mărime umană și cară în cioc un bebeluș stacojiu care a înghițit toată cutia cu mesaje. Cum reusește oare ? E duminică și poștașul vine cu o scrisoare de la Matilda. Mi-ar plăcea să public o scrisoare a Matildei, cu sau fără Matilda înăuntru. Cred ca aș fi în stare să violez intimitatea noastră și să public prima scrisoare pe care mi-a trimis-o. Mă iubește. Dacă public așa ceva se va închide într-o stridie toată viața și mă va bântui de acolo într-o cadă plină ochi cu lapte. O să mă înec, laptele o să se acrească în plămânii mei.

Dacă mor în cadă, Jim Morrison va fi mândru de mine, va cânta pe mese pentru mine, va face un alt război pentru mine. Nora îmi amintește de un poet tânăr, unul dintre cei mai buni din generația postdouămiistă. Se numește Teodor Dună. Are ceva cărți pe la Editura Vinea, dar nu l-am citit. Nora îmi spune că tipul ăsta, scrie o carte cu un mic erotism între o fetiță și un bărbat, chestie care nu mă atrage în niciun fel… Partea cea mai interesantă e imaginea cu fetița care udă cu lapte un mesteacăn - e dulceagă ideea, dar mă gândeam să toarne toată cada mea cu lapte la rădăcina faimosului mesteacăn și astfel o să se facă mai alb. Apoi vor veni vacile revoltate și își vor cere drepturile lor de vacă:

-          Auzi surato, uite ce face ăsta cu laptele nostru cel prețios !

-          Ce o să mai punem pe masa copiilor ?, spuse alta.

-          Vor expira contractele noastre cu firma de brânzeturi !

-          Ar trebui lichidat ! Închis ! Ghilotinat !

Dar mesteacănul crește mai bine așa. Are calciu și este mult mai alb. Nora a scris și ea despre un mesteacăn și despre o fetiță… cu o mie de riduri. La cei 75 de ani ai săi e foarte ușor să-ți scoți din creier un erotism vag în aparență, dar destul de puternic să ridice ca din morți inspirația cuiva. Așa e Nora, dacă vrea să se creadă zepellin, asta devine… apoi își ia zborul. A scris despre un mesteacăn pe nume Beroza. Sună aiurea ca și cum ar fi: tuberoza, sau euberoza, sau noiberoza… habar n-am. Eu mi-am imaginat două fetițe care îmbrățișează acest mesteacăn. Dacă tai mesteacănul cu un bisturiu pe din două vei obține o imagine în oglindă, adică o singură fetiță pe față și pe dos. Nora i-a dedicat cartea acestui mesteacăn. Eu vreau să dedic o carte unuia care plantează un mesteacăn negru lângă cel cu lapte. Am asta în sânge.

Matilda cea albastră se gândea la mașina lui Hitler expusă undeva în Berlin. Angus se gândea la toți idioții care vin să se pozeze cu mașina lui Hitler, cu locul în care a fost buncărul lui. La oasele lui Hitler nu s-a gândit nimeni ? Und Hitler war eine Birke. Uite planul meu: intrăm în locul cu pricina, furăm mașina lui Hitler și o transportăm printr-un tunel subteran până-n România. Vameșii nu vor mirosi nimic. Apoi putem goni nebunește pe Calea Victoriei, toți se vor uita la noi, toți ne vor iubi, toți ne vor diviniza pentru că ne vor vedea la televizor. Ne vom pierde ca niște vrăjitoare care își topesc carnea pe rug. Vom planta un mesteacăn și vor veni soldații din Schutzstaffel să-l ude, cu ce anume nu se știe… Günter Grass va veni ca un șobolan și va uda cu propriul lapte. Asta nu e ficțiune, mi-am zis. Numele mesteacănului meu este Necroza. Îl hrănește pe Hitler acolo jos în pământ. Rădăcinile mesteacănului îi intră lui Hitler în vene. E fericit și atunci când va prinde puteri ne va extermina pe toți, ne va face zob ca pe niște cartofi fierți. Ce-ar fi dacă aș lua premiul Nobel că am scris idioțenia asta ? Mi-am adus aminte de Herta Müller - cea care a luat Nobelul pentru Literatură anul acesta și de toți idioții care au zis că Herta e a românilor. Cred că nicio persoană din lume nu a înveninat România mai mult decît Herta Müller. Și bine a făcut.

Mâine se va vinde pe piață o cutie de lapte pasteurizat și pe spatele cutiei va fi o reclamă specială cu poze de copii dispăruți, în speranța că vor fi găsiți. Și micuțul Adolf era printre ei , își sorbea liniștit laptele din cafea.

George Chiriac

[ratings]Posturi similare:

• O festanie cu printesa si baobab
• Pe cand eram departe
• Luna sangerie
• Zi scurta astazi
• Evadare din intuneric

– Ete-te! zise filosofic și ușor amuzat Costel. De unde ai apărut?

Luna nu-i răspunse. Nu că s-ar fi așteptat să o facă, doar nu era nici măcar amețit! Încă rezemat cu umerii ascuțiți de lemnul pe jumătate putred, Costel rânji din toată gura știrbă. Uite că luna se dublase și doar el vedea asta! Dacă se gândea mai bine, îi cam părea rău că era singur cuc pe stradă. Știa că, să fi istorisit asta a doua zi, toți i-ar fi zis că se făcuse praștie. Băgă două degete în gură și fluieră ascuțit, poate mai iese careva din casă. Îi răspunse doar câinele vecinului cu un urlet prelung, ca-n filmul ăla cu nu-ș ce ardelean colțos, ultimul de-l văzuse împreună cu Marghioala.

Costel se pregătea să încerce încă un fluierat, când luna își schimbă direcția. În loc să fugă din stânga-n dreapta și înapoi, ca o curcă beată, o luă la vale. Văzând ce viteză avea, Costel se îngrijoră deodată. Înc-oleacă, și o să-i cadă-n cap. Se dezlipi de gard și făcu un pas spre curtea sa. Dacă s-ar ascunde în beci… Gândul îl păli repede în moalele capului: cum să fugi de lună? N-ai cum! Păi te distruge cu beci cu tot, ba poate și cu toată mahalaua. Costel își umflă pieptul și decise să fie bărbat, dacă tot o băgase pe mânecă.

Își rășchiră picioarele, puse mâna stângă-n șold și se uită urât la ea. Mândru de felul cum știe să înfrunte o asemenea năpastă, amenință drăcovenia cu degetul.

– Băi, mămăligă cu ochi, nu ți-o lua în cap!

Își aduse aminte deodată de documentaru’ ăla de-l cumpărase pe divideu Gică, băiatul cumătrului. De pe descoveri, cică. Le arătase și lor, da nu pricepuse mare lucru. Era o chestie cu sfârșitul lumii, iar ei aveau alte griji… Și dacă acu’ venise, sfârșitul ăsta al lumii? Chiar și un ghiuj văduv și fără copii, ca el, tot avea destule bucurii la care-i părea rău să renunțe.

Luna crescuse cât o farfurie. Pe margini îi clipeau tot felul de luminițe colorate, parcă era un pom rotund de Crăciun. Costel se scărpină în creștet cu unghia neagră, ruptă a degetului mare și decise să o ia la sentiment.

– Auzi, am greșit că ți-am zis așa. Da noi suntem oameni amărâți! Asfalt n-avem defel… Canalizare nu ne-au tras, deși promit de vreo trei ani. De ce nu cazi în capul altora?

Cum se holba la ea, gata-gata să-i dea lacrimile, roșcoveața îi clipi. Întâi își zise că i se pare, dar chiar asta făcu. Clipi și se opri. Costel îi făcu și el cu ochiul, puțin ușurat. Te pomeni că mergea pe calea cea bună? La urma urmei, și pe otrava aia de soacră-sa, de câte ori o luase cu binișorul, o îndulcise până la urmă.

– Așa, mamă! Du-te și tu la mahării ăia de București, de-o pildă… Ă, ce zici?

Luna scoase un fel de țiuit și pe Costel îl cuprinse amețeala. Ochii i se împăienjeniră, picioarele se prefăcură în aspic de-ăla care face stomacul să tremure de fericire, iar urechile parcă i se umplură cu șomoiage de vată.

– Nu fi toantă! mai apucă să zică până să i se rupă filmul.

Când perdeaua neagră i se luă de pe ochi, gardul vecinului, strada și ograda sa dispăruseră. Era gol pușcă, întins pe o masă, într-un fel de lumină sângerie care-l cam îngrețoșa.

– Văleu! zise și se smiorcăi. M-a păcălit, drăcovenia…

Îi părea rău nu că fusese totuși sfârșitul lumii, ci că îl prinsese singur-singurel. Da știa că nu asta trebuia să fie grija lui acum. Își acoperi rușinea cu palmele și se întrebă unde era. Își miji ochii și privi în jur. Nu vedea decât lumina aia. Îi trebui cam jumătate de minut să cumpănească totul și să-și spună că ajunsese pe lumea cealaltă, de care se îndoise multă vreme. Nu-i era frig, dar tremura puțin. După cum arată locul ăla, nu credea că era în Rai. Încercă să-și găsească păcatele cele mai mari și să se căiască repejor pentru ele. Dar parcă îi vărsase cineva în căpățână vreo juma de kilă de prenandez.

– Mă auzi?

Vocea nu era nici de femeie, nici de bărbat și vorbea direct în mintea lui. Costel își înfipse bărbia în piept. Tare ar fi mers acum o țuiculiță!

– Aha…

– Mă înțelegi?

– D-da, îngăimă.

– E timpul!

Pentru ce-o fi fost timpul, Costel habar n-avea, dar era convins că nu era de bine. Nu-l durea nimic, doar că era zăpăcit și speriat. Lumina deveni albastră, apoi verzulie.

– Te-am studiat și am ajuns la o concluzie. Voi distruge Pământul. Rasa voastră…

Restul se pierdu într-o cascadă de fluierături.

– Ha? spuse Costel mai confuz decât atunci când adormise în via soacrei. Cum adică?

Costel începu să se prindă că nu era nici în Iad. Era pe-un de-ăla, cum îi zicea… Ozeneu! Gică bolborosea uneori tâmpenii cu ozeneele astea. Cum vin cu ele oamenii verzi și fură de-ai noștri, să le facă tot felul de mârșăvii. Costel totdeauna îl luase peste picior. Da uite că avea dreptate! Se înroși imediat: la vârsta lui, să-l vadă în fundul gol ăștia coborâți din cer? Și cine știe ce-i făcuseră deja! Apoi își dădu seama că auzise ceva despre Pământ. Că-l distrugeau adică. Păi cum să-l distrugă? Și ce amestec avea el în toată tărășenia?

– Auzi, începu poticnit, cum te cheamă?

După o pauză lungă, vocea îi răsună iar în minte.

– Nu poți înțelege numele meu.

– Da pot să-ți zic și eu cumva? Vasile, de-o pildă? Ca lui cumnatu-miu…

Vocea mai zăbovi puțintel.

– Da.

– Auzi, Vasile, orice-ai vrea să faci, nu mă lași să mă dreg întâi? Așa, ca o ultimă bucurie…

Nu veni niciun răspuns.

– Ă, ce zici? Mergem la mine acasă, scot niște Busuioacă din beci, îmi fac un șpriț… Îți dau și ție, doar nu-s scârțar!

Trecu aproape un minut până auzi iar vocea. Avea un ton meditativ.

– Ai dreptul la o ultimă dorință…

Pe Costel îl încercă o undă de bucurie. Zise să bată fierul cât era cald.

– Mergem, a? Am și niște cârnați de oaie, de te lingi pe degete. N-ai pus gura în viața ta pe așa ceva!

Lumina se făcu din nou roșie și-l luă nu cu frig, ci de-a dreptul cu îngheț. Apoi, parcă-l lovi cineva cu leuca-n cap.

Când deschise iar ochii, era în beci. Îi trăseseră și hainele pe el, doar că greșiseră. Flaneaua i-o puseseră pe dos și-l strângea nițel la gât, iar pantalonii nu-i încheiaseră. Costel își trase repede fermoarul și își zise că nu se putea pune pentru atâta lucru. Se uită repede în jur, să vadă dacă e singur. Nu era.

O piticanie roșie, cu ochi holbați de culoarea frunzelor de viță și nas turtit de godac, îl privea atent. N-avea fir de păr și pielea îi atârna pe burduhan ca gușa unui curcan. Picioarele și mâinile îi erau ca bețele, iar gura — lungă și subțire, fără buze. Costel simți că-l ia cu milă de ozenistul ăsta, că era așa de urâțel… Poate de aia vroia să distrugă Pământul, de ciudă!

– Vasile, tu ești? îl întrebă, ca să fie sigur.

– Da, răspunse piticania fără să-și miște gura.

– Bre Vasile, da cum ai știut să mă aduci izact în beci? se interesă Costel, lovit de o curiozitate oarecum nelalocul ei.

– Am citit în mintea ta, zise Vasile.

Costel nu prea era lămurit, da-și spuse că mai bine o lăsa moartă. Se învârti până găsi sticla potrivită, o șterse de praf, apoi scoase din dulăpior paharele. Le umplu până la buză, fără să mai toarne apă. Îi întinse unul ălui mic.

– Dă-l pe gât!

Ozenistul apropie paharul de gaura ce-i ținea loc de nas și urechile clăpăuge începură să i se miște ca în reclama aia la mâncarea de potăi.

– Nu, zise.

Costel se burzului la el:

– Bre Vasile, nu mă supăra! O dată vii și tu la mine acasă. Doar n-o să mă lași să beau singur, și încă pentru ultima oară?

Se însenină când îl văzu cum soarbe încet. Se întinse spre butoi și scoase niște murături în saramură de-ți lua foc gura, cum îi plăceau lui. Apoi tăie ceva cârnați.

– Ia cu afumătură! Să nu te amețești de prima oară, îl îndemnă pe oaspete.

Urechile sângeriului i se învârtiră iar, apoi prima felie dispăru în hăul fără buze. Costel își umplu iar paharul și oftă.

– Auzi, Vasile, da de unde vii tu?

– Xozzirrax, cam așa veni gândul.

Costel mușcă dintr-un castravete și clătină din cap.

– Și e frumos acolo?

Ozeneistul scoase un fel de pârț. Costel îi bătu pe umăr și-i zâmbi încurajator. Începea să-l găsească simpatic.

– Nu prea-ți place să vorbești, nu? Îmi amintești de văru-miu Cezărică. A căzut noaptea într-un canal, săracu, și și-a rupt gâtul. La parastasu’ lui am mâncat cea mai bună colivă… Așa e viața asta, pleci de-acasă și nu știi dacă te mai întorci! Vasile, da tu cre’ că ești tare departe de casă…

Costel scăpă chiar o lacrimă, gândindu-se cât de singur s-o fi simțit Vasile pe farfuria lui. Sigur că se înrăise de tot, bietul de el! Îi trebuia doar puțină companie ca să se pună pe picioare.

Piticania izbucni într-o salvă de pârțuri și urechile i se pleoștiră de tot.

– Ți-o fi dor de-ai tăi?! Mai ia d-acilea niște Busuioacă!

De data asta, oaspetele nu se mai codi defel. Ba chiar bău din prima jumătate de pahar.

– Vasile, da chiar vrei să ne omori? Ce-ți făcurăm noi ție? Ne vedem și noi de durerile noastre. N-avem treabă cu nimeni de pe-acolo, de sus… Eu simt că de felul tău ești băiat bun. Doar te-ai supărat oleacă pe viață!

Ozeneistul înghiți un castravete întreg. Ochii i se făcuseră roșii și se întinse după o altă bucată de afumătură. Uitându-se cum o înfulecă și golește paharul, pe Costel îl cuprinse așa o duioșie, că-l pupă pe obraz.

– Știi ce-am să fac, Vasile? Am să-ți dau și Busuioaca, și cârnații, și butoiul ăsta de acrituri! Că văd că-ți plac tare… Și poți să vii când vrei la mine în vizită, dacă îți e urât pe ozeneul ăla al tău! La o adică, suntem singurei amândoi…

Îl luă deodată cu somn, parcă nu mai dormise de o săptămână. Încercă să-și țină ochii deschiși, dar nu reuși decât să clipească de vreo două ori înainte de a adormi de tot.

Când se trezi, era dimineață. Îl încerca o amărală aprigă și se simțea tot cleios. Amintirile începură să se bulucească și Costel se strâmbă de la mușcătura îndoielii. Oare chiar se întâmplaseră toate astea? Făcu o socoteală rapidă: beciul se mai golise.

Ieși în curte și privi cerul. Raze zgârcite pătrundeau printre nori, mângâind ultimele prune brumării. Costel mușcă dintr-una și zâmbi împăcat, în vreme ce sucul i se scurgea pe bărbie. Poate, într-o altă noapte, mai vedea luna sângerie…

de Ștefana Cristina Czeller

[ratings]

Posturi similare:

• O festanie cu printesa si baobab
• Zi scurta astazi
• Cutia neagra cu lapte
• Pe cand eram departe
• Evadare din intuneric

În ziua de întâi octombrie, la nouă dimineața, vecinul meu de la etajul trei s-a apucat să dea niște găuri în naiba știe ce perete. Trezirea mea a fost la fel de inevitabilă ca înfrângerile echipei naționale de fotbal. Au urmat cele câteva clipe de magică ambiguitate de dinainte să-mi amintesc că duc o viață de rahat. Apoi mi-am amintit asta și totul a reintrat în normal. Am pornit televizorul și am dat pe National Geographic. Acolo era un tip care explica cum au reușit inginerii să proiecteze cel mai mare avion de pasageri din lume - Airbus A 380 sau cam așa ceva. Cică au avut de rezolvat o mare problemă cu aripile, care nu aveau voie să depășească o anumită dimensiune. Explica tipu’ ăsta că la avioanele obișnuite se formează la capătul aripilor o chestie pe care el o numea „vârtej marginal al aripii” care, la un avion atât de mare ca Airbus 380 ar fi fost fatal. Așa că inginerii au căutat o soluție ca să evite vârtejul marginal și bineînțeles că au găsit-o. Soluția era că au îndoit în sus capetele aripilor. Oricum, pe mine nu mă interesa soluția lor, probabil că n-o să zbor niciodată cu ditamai matahala de avion. Dar ce mi-a plăcut teribil de mult a fost expresia asta: „vârtej marginal”. Și, în timp ce mă întindeam eu în pat iar vecinul meu o dădea înainte cu găurile mi-am zis că e o expresie care se potrivește de minune cu viața mea. De acum înainte aș putea s-o folosesc și să par un mare poet sau oricum un om destul de inteligent. De pildă când o să mai îmi pună tanti Geta de la parter celebra ei întrebare „Na, care-i viața?” eu o să-i zic „Tanti Geta, viața-i un vârtej marginal.”

M-am uitat la ceas. Era aproape ora zece. M-am ridicat din pat și am văzut un obiect flasc și rotund ieșind de sub tricoul meu rupt. Burta mea de șomer-băutor-de-bere. Mi-am tras ciorapii și pantalonii și bluza și m-am apucat să-mi fac patul. Apoi am deschis fereastra să aerisesc camera și m-am dus la baie. Acolo, pe closet, lucrurile mi-au apărut întotdeauna cu o claritate necruțătoare. Stai și te ușurezi și te uiți la faianța albă și deodată înțelegi că Heidegger a fost un mare idiot.

2

Următoarea etapă se desfășoară în bucătărie. Aici dau pe gât mai întâi un păhărel cu țuică de prune, apoi mă pun pe mâncat. De data asta am mâncat un corn, o conservă de ton (cantitate netă 185 grame), două triunghiuri de brânză topită și două fire de ceapă verde. Apoi mi-am făcut cafeaua și atunci a ieșit taică-meu din sufragerie și m-a întrebat dacă n-aș fi vrut să-mi facă niște ouă. Nu, mersi, i-am zis, sunt sătul. Taică-meu e un tip tare de treabă. De un an și ceva a intrat în pensie și stă toată ziua acasă în fața computerului. Face niște chestii de securitatea muncii ca să mai câștige un ban în plus.

Mă duc cu cafeaua la mine-n cameră și dau drumul iarăși la televizor. E turneul de snooker de la Shanghai. Eu unul sunt mort după snooker. Iar acum, stimați telespectatori, mă puteți privi în toată splendoarea mea: am douăzeci și șapte de ani, sunt șomer, locuiesc cu părinții iar banii îmi sunt pe terminate. Dar stau aici, pe iubita mea canapea, în fața televizorului, cu cafeaua lângă mine și urmăresc un meci absolut anost între Ding Junhui și Dave Harold și mă întreb oare pe ce loc în clasamentul general mondial o fi acum Dave Harold după finala jucată cu Ronnie O’Sullivan la turneul trecut.

Taică-meu vine la mine-n cameră. Are în mâna stângă o bucată mare de costiță și mă întreabă ce să facă cu ea pentru la prânz, s-o frigă sau s-o fiarbă. Eu îi zic s-o fiarbă. Și cartofii cum să-i fac, mă întreabă el, pireu sau natur sau în tavă. Lasă-i natur îi zic eu. E trecut de unsprezece și lucrurile nu merg deloc bine pentru Ding Junhui.

3

Stau așa până pe la două și pe urmă ies în oraș. Mă duc până la o librărie să cumpăr o carte pentru Mihai care mâine împlinește douăzeci și opt de ani. Cumpăr autobiografia lui Marquez, apoi intru în barul meu preferat. Comand o bere și încă una, fumez patru țigări, câte două la fiecare bere, apoi o chem pe Alina să-i plătesc. Alina îmi zice „Zi scurtă astăzi” iar eu îi zic „Da, mâine o să fie mai lungă”. Mâine o să facă Mihai cinste și probabil că o să bem până târziu. Mă gândesc ce să-i scriu pe carte lui Mihai și nu găsesc nimic. Poate o să-i scriu „Pentru tine și pentru prietenia noastră, în care hainele miros a fum de țigară.” Apoi mă urc în troleibuz și, în timp ce troleibuzul înaintează cu greu iar eu simt că mă sufoc între atâtea trupuri care se înghesuie în mine, îmi trec prin minte niște versuri: „Dați-mi voie, vă rog, /Dați-mi voie să cobor aici/ De unde poți pleca spre viitor cu șireturile dezlegate.” Cam proaste versurile astea. Dar oricum, bănuiesc că nu era nimeni în nenorocitul ăla de troleibuz care să compună altele mai bune.

4

Am ajuns acasă și taică-meu mă aștepta cu costița fiartă. Am halit-o imediat iar apoi am mâncat o bucată din tortul de clătite cu mere făcut de maică-mea cu trei zile în urmă. Apoi m-am întins pe canapea și m-am uitat la un nou meci de snooker. Juca Maguire contra lui Hawkins. La un moment dat am adormit. M-am trezit după vreo oră și jumătate iar meciul se terminase.

Pe la șapte și jumătate a venit și maică-mea de la servici. Era albă la față iar pe obraji îi ieșiseră niște pete roșiatice. Probabil că o să facă iarăși o criză de fiere, m-am gândit. M-a sărutat pe cap și m-a întrebat ce-am făcut toată ziua iar mie mi-a fost jenă să-i spun exact ce-am făcut, că m-am uitat la snooker și am dat o raită prin oraș și am dormit, așa că i-am răspuns doar că n-am făcut mare lucru. Apoi maică-mea s-a dus la televizorul din sufragerie ca să se uite la știrile despre vreme iar eu m-am așezat la computer și am încercat să scriu ceva. Dar scrisul nu mergea deloc așa că m-am apucat să joc biliard. Tot pe computer. Uneori stau ore întregi și joc biliard și mă mir că un om care a ajuns la aproape treizeci de ani se poate enerva atât de tare atunci când ratează o bilă virtuală dintr-un joc virtual împotriva unui adversar virtual.

M-am tot luptat cu bila 8 și bila 9 până când într-un târziu mi s-a făcut prea rușine de ocupația asta și mi-am zis că mai bine aș citi ceva. Am deschis cartea lui Marquez pe care o cumpărasem pentru Mihai și am început-o dar nu mi-a venit să citesc mai mult de 15 pagini, chiar dacă era o carte foarte bună. Am lăsat-o baltă și am pornit televizorul. Oricum îmi pierdusem deja ziua, așa că de ce să n-o pierd până la capăt? La televizor era un meci important din Liga Campionilor și comentatorii urlau ca apucații când ai noștri aveau vreo amărâtă de ocazie. Am stat și m-am uitat ca un idiot, fără să-mi pese de ce văd, apoi am tot mutat pe alte programe, dar nicăieri nu era nimic. După meciul ăsta a mai fost transmis unul pe un alt program și m-am uitat și la ăla, tot ca un idiot, de parcă n-aș fi fost decât o privire goală și o respirație puturoasă și o burtă umflată.

5

Ei bine, s-a făcut două noaptea dar mie nu îmi era deloc somn. Am oprit televizorul și mi-am făcut patul iar apoi m-am întins și am urmărit cum se scurg pe perete luminile de la farurile mașinilor care treceau pe stradă. La un moment dat a trecut o salvare iar draperiile mele au devenit albastre și roșii. Noaptea, când stai așa și privești pereții, înțelegi că nu mai faci parte din lumea asta. Eu îmi amintesc de obicei tot felul de lucruri din copilărie și mă tot întorc de pe o parte pe alta încercând să nu mă mai gândesc la nimic și să adorm. Dar amintirile astea vin peste mine fără nici o ordine, de parcă cine știe ce monstru le-ar alerga din urmă. Mă văd cum stau cu văru-meu pe malul canalului și pescuim sau îl văd pe bunicu-meu stând pe verandă în scaunul lui cu rotile, cu cămașa descheiată și cu ochii aceia orbi care păreau unși cu smântână. Da, iată-mă, am cincisprezece ani și mă duc la buda din fundul curții ca să fumez. Mi-am ascuns o țigară Lucky Strike în chiloți. E momentul cel mai frumos al zilei. Bunica e în casă și se uită la un film, bunicul e pe verandă, văru-meu păzește pomii de la stradă ca să nu mănânce vacile din ei iar eu mă așez pe budă și îmi aprind țigara. E ora șapte fix pentru că aud clopotele bisericii. Și imediat îmi dau seama că nu mai sunt pe budă, fumând liniștit, ci pe vechea mea bicicletă Pegas. Pedalez pe lângă un lan de grâu și privesc vântul croindu-și drum printre spice și mă gândesc că ăsta ar fi ultimul lucru pe care aș vrea să-l văd înainte de moarte.

Bogdan Varvari

[ratings]

Posturi similare:

• Cutia neagra cu lapte
• O festanie cu printesa si baobab
• Luna sangerie
• Pe cand eram departe
• Evadare din intuneric