Ca tot românul autodidact, scriitorul în devenire, dacă are minte şi simţul propriei măsuri, citeşte mult şi scrie cu sârg. E suficient?

Mai ales în cultura anglo-saxonă este bine pus la punct un sistem care să ofere celor doritori să scrie diferite servicii. În afară de agenţiile literare, care au devenit şi la noi funcţionale (dar care deocamdată doar intermediază achiziţionarea drepturilor de traducere pentru autorii străini), în afară de comunicarea pe internet (bloguri literare, reviste online sau chiar încercări de ateliere de creaţie) şi cele câteva cenacluri literare serioase, există alte forme prin care un începător într-ale scrisului să înveţe şi să se perfecţioneze? Editurile româneşti, ca şi cele din afară, nu se ocupă cu

aprecierea manuscriselor venite de pretutindeni, nici cu sfătuirea tuturor autorilor care li se adresează direct. În lumea mică a literaturii, relaţiile sau norocul cântăresc uneori mai greu decât… literatura. Iar cei care „doar” scriu nu reuşesc întotdeauna să răzbată prin forţele proprii.

Dacă aruncăm un ochi în ograda vestică şi dăm o căutare pe „literary consultancy”, Google ne oferă nu mai puţin de 1.260.000 de rezultate. Sigur, probabil nu toate dintre ele sunt relevante. Dar cel puţin primele zece pagini de rezultate sunt pline cu astfel de agenţii. Pentru cine şi pentru ce există ele?

Agenţiile de consultanţă literară funcţionează de ani buni în afară cu succes, contribuind la formarea şi descoperirea de scriitori talentaţi. Ele se adresează în primul rând autorilor în devenire sau încă la început de drum (deşi unele dintre agenţiile sus-menţionate se laudă şi cu autori consacraţi în portofoliu). Scopul lor este să ofere o părere avizată asupra manuscriselor (de ficţiune şi non-ficţiune), care se concretizează într-un referat de lectură. Acesta contribuie prin sfaturile profesioniste la îmbunătăţirea manuscrisului iniţial, astfel încât să devină competitiv la bursa editurilor şi agenţiilor. Mai mult, consultanţa literară oferă şi o evaluare asupra vandabilităţii manuscrisului şi a plasării acestuia pe piaţa de carte. Cui poţi să vinzi cartea asta? Cum să te adresezi  unei edituri/agenţii? A trecut deja „moda” lucrărilor de acest gen şi editorii deja şi-au îndreptat antenele către altă zonă de interes?

Consultantul literar ar trebui să răspundă la aceste întrebări. Dacă el răspunde corect şi dacă autorul ţine cont de sfaturile primite, putem asista la transformarea unui autor aspirant într-un scriitor profesionist.

Revenind în ograda noastră, şi în acest domeniu lucrurile se mişcă mai greu. Dar începem totuşi să intrăm în rând cu lumea. Luna trecută a luat fiinţă prima agenţie de consultanţă literară din România: My Book. Ne bucurăm să-i avem ca parteneri şi vă invităm să le vizitaţi siteul. Acolo găsiţi mult mai multe informaţii, precum şi exemple despre ce pot să facă pentru voi.

Care e părerea voastră referitor la utilitatea consultanţei literare pe piaţa românească de carte. Simţiţi că aţi avea nevoie de o lectură profesionistă a textului vostru? Sunteţi dispuşi să plătiţi pentru a vi se spune ce nu merge în manuscrisul vostru? Credeţi că un astfel de serviciu vă poate înlesni drumul spre publicare?

Posturi similare:

• Finalisti si o surpriza
• Stil, substantiv (3. Fă-ţi un plan!)
• Începutul prozei, prima propoziţie, a doua…
• Ce înseamnă un premiu literar?
• Doi copii ca „două sfârşituri de lume”: Unde mergem, tati? de Jean-Louis Fournier