Marie NDiaye, câștigătoarea Premiului Goncourt 2009, cu romanul Trois femmes, a fost de curând acuzată de un deputat UMP (Partid Majoritar de Dreapta), Eric Raoult, că și-a criticat țara, referindu-se la un interviu al scriitoarei din august 2009, în care vorbea despre „monstruoasa Franță de azi, cu ambianța ei vulgară și polițienească“. Deputatul crede că laureatul unui premiu literar național de anvergură, cum este considerat Goncourt, „trebuie să respecte coeziunea națională și imaginea țării“.
Într-un interviu din Le Nouvel Observateur, Marie Ndiaye recunoaște că, în parte, s-a mutat la Berlin în 2007 pentru că nu este de acord cu politica Sarkozy: „În Germania există totuși o morală. Poți să nu fii de acord cu ideile lui Merkel, dar, chiar dacă este o politică de dreapta, nu ai impresia că țara este abandonată imoralității ca în Franța. Da, lui Sarkozy îi lipsește verticalitatea, eleganța morală.“
Scriitoarea franceză de culoare, născută dintr-un tată senegalez și o mamă fanțuzoaică, consideră inacceptabil modul în care este tratată problema imigrării în Franța, de exemplu felul în care sunt căutați copiii fără documente în chiar școlile unde învață.
Cât despre remarcile lui Eric Raoult, Marie Ndiaye declară că au surprins-o pentru că pur și simplu depășesc ridicolul, dar nu s-a lăsat deloc afectată de ele.
Întreabată dacă a fost vreodată victima rasismului în Franța, premianta Goncourt declară: „Nu am suferit de rasism în Franța, nu. De multă vreme trăiesc într-un mod în care ocaziile de a fi trecut prin așa ceva au fost rare: nu mi-am trimis niciodată CV-ul ca să aplic pentru o slujbă oarecare, nu am încercat să închiriez un apartament pe numele meu. Când nu ceri nimic nimănui și trăiești într-o oarecare izolare, ești liniștit din punctul de vedere al rasismului.“
Întrebată dacă premiul Goncourt înseamnă o nouă responsabilitate pentru ea, scriitoarea a răspuns că nu poate fi altfel decât cum era, așa îi este firea.
Ce înseamnă un premiu literar pentru cel care îl primește? Îi poate schimba viața ca scriitor, ca om? Presupune într-adevăr o anumită responsabilitate? Întrebări pe care mi le pun azi, când premiile literare importante se dau în parte pentru literatură, reprezentând adesea o instituție cu alte scopuri, de la politică la drepturile omului. Voi ce credeți despre premiile literare?
Aceeași temă a dictaturii, dintr-o altă perspectivă și într-o altfel de relatare. Una extremă și explicită, de data asta. Ce se poate întâmpla când la putere ajung niște naționaliști radicali?
December 2nd, 2009 at 6:40 pm
premiile conteaza pt stima personala si pentru cv-ul de scriitor, dar parerea mea e ca nu toti scriitorii premiati sunt neaparat buni…totul e si in functie de cum te intelege cel care te citeste…ca parerile si gusturile difera mereu…
December 2nd, 2009 at 10:29 pm
Nu cred ca premiile literare pot schimba viata unui autor, el are cu siguranta idei care nu se schimba cu una cu doua, dar sunt de parere ca aceste premii au importanta pentru imaginea lui. Este o dovada materiala a aprecierii sale si este de asemenea o hrana pentru tipicul orgoliu de scriitor care, fie ca se recunoaste sau nu, exista in fiecare.
Este necesar sa fie date conform meritelor, ca sa stie si publicul cum sa se orienteze si ca sa fie promovati in spatiul literar doar cei care merita.
Cred ca in acordarea premiului trebuie sa se tina cont exclusiv de opera scriitorului, si nu de criterii etice, de viata lui privata sau de nationalitate. Nu am invatat inca sa disociem eticul de estetic, desi problema a fost intoarsa pe toate fetele inca din secolul trecut…
Este pacat ca premiile literare, ca de altfel, si alte premii sunt ,,politizate”:(
December 2nd, 2009 at 11:05 pm
E absurd sa iti cenzurezi opiniile doar pentru ca ai primit un premiu numit national. Ar insemna sa lauzi sau cel putin sa te abtii sa critici orice regim ar urma, nu? Si ar putea veni unul totalitar, ca sa dau un exemplu extrem… Adica, doar pentru ca un for literar din tara ta ti-a recompensat intr-un fel sau altul talentul la un moment dat, va trebui ca de atunci incolo sa devii ipocrit?
Un premiu literar inseamna si o responsabilitate. Aceea de a nu-ti dezamagi cititorii. Nu doar prin ceea ce scrii. La urma urmei, un scriitor e un formator de opinie si nu cred ca publicul isi doreste un scriitor caruia sa ii fie cumparata tacerea cu un premiu. Un scriitor e o voce care se aude mai usor din multime si e bine sa traga un semnal de alarma atunci cand e cazul.
Si, fara sa vreau, am ajuns exact la ce se intampla acum la noi, cand mie imi pare ca scriitorii s-au izolat intr-un turn de fildes, au ales sa se rupa de multime, in loc sa o sprijine, sa fie acei formatori de opinie de care are nevoie.
December 3rd, 2009 at 11:02 am
Să vedem…
Presupunem prin absurd că primesc un premiu literar din partea țării mele. Apoi iasă Ghiolban președinte. Ca scriitor mă revolt, îmi exprim dezacordul și critic vehement decizia…la care mi se reproșează că am exprimat opinii nedorite.
Ei bine, eu aș trimite frumos premiul înapoi și aș întreba dacă nu cumva au confundat premiul literar cu un anestezic de s-au așteptat să aibe un asemenea efect.
Sunt însă trei feluri de scriitori așa că vor fi probabil și reacțiile de trei feluri. Cei care au devenit scriitori în speranța că astfel se vor îmbogății precum și cei care au devenit scriitori pentru a se putea autoadmira când se văd înconjurți de lume și li se acordă atenție, vor avea grijă mereu să fie pe placul celor aflați la putere. Adevărații scriitori sunt însă aceia care scriu deoarece văd, aud, înțeleg și le pasă.
December 3rd, 2009 at 9:57 pm
@diana t: Ai dreptate, premiile literare au devenit din ce in ce mai politizate. Macar daca in proportie de 50%-60% s-ar da pentru valoarea literara. Sunt scriitori de mare forta care nu au luat Nobelul si, probabil, nici nu-l vor lua. De pilda Julian Barnes sau Umberto Eco sau Milorad Pavic (care a murit zilele trecute, fara sa fie “inobelat”).
@adina:Si eu cred ca responsabilitatea unui scriitor, in general,dincolo de premiile literare, e aceea de a nu-si dezamagi cititorii. Responsabilitatea lui e sa scrie bine si prin asta va deveni cu adevarat o voce. Nu cred intr-o literatura angajata, ci intr-una fidela actului de a scrie.
@Balin Feri:Votez pentru adevaratii scriitori!
December 3rd, 2009 at 10:18 pm
o corectura: innobelat (mincasem un “n”
de obida)
December 3rd, 2009 at 10:44 pm
Un premiu inseamna recunoastere: de merite, de nume, de importanta … Vrand-nevrand aduce cu el cel putin o doua jumatati de responsabilitate - de a continua pe acelasi drum (pentru ca a fost confirmat) si de a ridica vocea ceva mai mult in ceea ce il intereseaza pe scriitor (in virtutea plusului de greutate cu care a fost investit)
In rest, pentru un scritor un premiu poate fi tot ce a dorit, pentru altul poate aduce ceva ce n-a vrut, pentru altul poate chiar nu inseamna nimic in absenta altor repere personale de confirmare.
Din fericire un premiu literar este, si el, un lucru relativ. Poate spune ceva astazi si poate sa taca rece maine. “Premiantii” adevarati ai literaturii nu sunt, de multe ori, laureatii unor concursuri literare (ba uneori sunt chiar codasii!)
December 3rd, 2009 at 11:06 pm
Ce inseamna literatura angajata? Ma gandesc la Barnes si la Llosa, de exemplu, doua voci literare care ies din rand, ca sa zic asa…
December 4th, 2009 at 4:32 pm
@Adina: Am folosit “literatura angajata” in acceptiune sartriana, o teorie care a stirnit multe critici si pe buna dreptate (fie si numai daca ne gindim la literatura de partid).
December 11th, 2009 at 10:04 am
cand vine vorba de premiu, distinctie pentru scris ma gandesc la emil cioran. si mi-e asa drag sa-mi amintesc ce spunea in exercitiu de admiratie. ca a refuzat orice premiu. ce lux uimitor sa refuzi! dar daca stau sa despic afirmatia gasesc samburele de subiectivitate, de relativitate, de desertaciune, de praf in ochi care, poate, l-a determinat pe cioran sa nu se inscrie in sirul celor care-si captusesc cv-urile literare cu premii. primite sau nu politic, lovite sau nu de subiectivism, drepte sau nedrepte, corecte sau nu, contestate sau nu, blamate sau laudate. e doar un punct de vedere.