Citeva sfaturi, unele probate, altele nu,  de la Martin Amis si de la Lisa Appignanesi despre cit de mult adevar detine memoria si despre cita memorie incape intr-un adevar. Asta spus asa, destept.

Martin Louis Amis (nascut la 25 August 1949) este un prozator, eseist englez, fiul scriitorului Kingsley Amis. Opera lui include romane ca  London Fields, Money, Times Arrow, The Information, bine cunoscute publicului si apreciate de critici, si surprinde, in esenta, absurdul conditiei postmodernismului. Cateodata este  caracterizat ca maestrul indiscutabil a ceea ce  New York Times numeste “noua neplacere (unpleasantness).”
In 2007, Martin Amis a fost numit, si si-a inceput activitatea ca Profesor de creative writing la  The Manchester Centre for New Writing in Universitea din Manchester.

Lisa Appignanesi (nascuta Elsbieta Borenztejn la  4 ianuarie 1946 in Lódz, Polonia) este o scriitoare de origine polonezo-evreiasca.
A fost crescuta in Paris, Franta si in Montreal, Canada. A absolvit Universitatea McGill  in 1966. In anii 1970-71 a facut parte din personalul Centrului Comunitatii pentru Cercetare din New York  si a fost conferentiar in studii europene la Universitatea din Essex. In anii 80 a fost director delegat la  Institutul de arta contemporana din Londra, UK.
Appignanesi a produs cateva povesti pentru filme de televiziune si a scris cateva carti inainte de a se dedica in totalitate scrisului, in 1990. Au urmat romanele - Memory and Desire, Dreams of Innocence, A Good Woman, Paris Requiem, Unholy Loves, si in 2004 The Memory Man. La acestea se adauga studiul Freud’s Women, cu John Forrester, si cateva  non-fictiuni.
In 2000, a fost nominalizata la Premiul Charles Taylor  pentru cea mai buna opera canadiana de literature non-fiction  cu Losing the Dead: A Family Memoir. The Memory MAN a castigat Premiul Canadian Holocaust Fiction.
In 2008 devine Presedinte al  Centrului Englez PEN, scrie pentru The Guardian, The Independent colaboreaza cu BBC Radio 4.

�Memoriile nu pot fi in totalitate adevarate intrucat nu contin toate circumstantele intamplarilor. Romanul poate face asta.� Anthony Powell

Scriindu-ti memoriile, ajungi pe un teritoriu emotional dificil. Cat din ceea ce scrii este adevarat? Si cum selectezi despre ceea ce scrii?

Memoriile din tine

Fii pregatit pentru o calatorie complexa pentru a te descoperi. Scrierea memoriilor poate fi o experienta benefica, terapeutica, insa emotional este istovitoare. Cere onestitate emotionala si curaj.

Nu pot sublinia de-ajuns cat de diferit este sa scrii despre real si nereal. Cand am inceput sa-mi scriu memoriile tot metabolismul mi s-a schimbat. Am ajuns la 50 de ani si credeam ca e doar varsta, dar nu vroiam sa ma ridic din pat si am avut am avut cea mai delicioasa leneveala din viata mea! Era pura oboseala emotionala, realizez acum. ……Martin Amis

A scrie memorii inseamna sa ajungi la o anumita varsta, o varsta cand faptul de a muri pare aproape, ori pentru ca parintii tai au murit sau sunt pe moarte, ori pentru ca, copiii tai au crescut si te-au abandonat intr-un sens sau altul. Si ma gandesc ca asta este varsta la care oamenii incep sa se gandeasca la trecut.
Lisa Appignanesi

Editarea memoriilor

Foloseste tehnicile unui romancier. Si gandeste-te la diferenta dintre autobiografie si memorii  autobiografia este de cele mai multe ori o naratiune cronologica, ce priveste actiunea si istoria, in timp ce memoriile tind sa aiba un ton mai personal, mai emotional.

Gaseste o voce care da memoriilor tale vivacitate. Gandeste-te la copiii tai ca la viitori cititori si intreaba-te daca ii va interesa ce scrii.

Problema pe care o simte romancierul in legatura cu viata este amorfismul. Romancierul este dependent de a gasi paralele si conexiuni. Deci abilitatea de a pastra tema si de a tine mai multe mingi in aer in scrierea memoriilor este o trasatura a romancierilor. Martin Amis

Pentru mine, memoriile nu sunt autobiografie. …. Nu se face nicio incercare de a reda cronologic viata cuiva. …. Am folosit tehnicile romancierilor de a patrunde in mintea oamenilor pe care ii cunoasteam mai putin  ex. Parintii mei inainte de a ma naste! De asemenea trebuie sa poti crea scene,  miscari in text  si personaje la fel ca un romancier. Lisa Appignanesi

Ce incluzi

Fii selectiv si condu cititorul cu atentie de la un aspect al vietii, istoriei de familie,  la altul.  E posibil sa incluzi totul din memoriile tale  cum  ar fi scrisori sau poezii.
Poate ca eu si Lisa Appignanesi avem vieti deosebite, dar sunt de asemenea in esenta normale. Singurele lucruri care conteaza sunt nasterea si moartea, despartirile si casatoriile  si noi le avem pe toate. Acesta este sfatul pe care l-as da unui viitor scriitor de memorii : criticul conduce cititorul de la citat la citat, dar si scriitorul de memorii face asta � citeaza din memorie, si ceea ce sta in memoria lui este o chestie importanta, iar aceasta chestie trebuie citata. Daca toate aceste lucruri se aduna, atunci ai ceva. Martin Amis

Cred ca primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa selectezi. Altfel nu vei mai avea timp sa traiesti pentru ca trebuie sa ti reamintesti trecutul. Asa ca selecteaza momentele care au o rezonanta deosebita pentru tine. Joaca-te cu ele si vezi unde te conduc. S-ar putea sa te duca in locuri interesanta si nu neaparat in locurile pe care crezi ca le-ai putea vizita. Lisa Appignanesi

Scrisul despre rude si prieteni

Am stiut de la varsta de 30 de ani ca trebuie sa scriu despre tatal meu. S-a fixat undeva in mintea mea, ca ceva ce as putea face, si a iesit la suprafat cand a murit tatal meu.
Ar fi fost jenant si impertinent sa scriu despre el in timpul vietii. Dar ma gandesc ca daca sentimentele pentru parinti sunt asa cum ar tebui sa fie, atunci nu ar exista nicio sansa de a ofensa. Mama mea a citit cartea si i s-a parut ca este o nota de multumire pentru faptul ca s-a nascut. Daca esti recunoscator ca te-ai nascut, sunt slabe sanse sa ranesti pe cineva.
Martin Amis

Un alt motiv pentru care am vrut sa scriu memoriile de familie, Losing Dead, desi parintii mei au fost niste oameni normali, au trecut prin niste momente pline de eroism, si multi oameni obisnuiti fac asta. Noi traim intr-o perioada in care migratia este, intr-un fel, norma. Iar dislocarea este transmisa cumva copiilor, de aceea cred ca merita sa explorezi asta. Lisa Appignanesi

sursa: www.bbc.co.uk

Posturi similare:

• Cum sa scrii texte umoristice (II)
• De guler cu “Blocajul Scriitorului”
• Citeva lucruri pe care e bine sa le stii cind te apuci de scris
• Stil, substantiv (3. Fă-ţi un plan!)
• Proza scurta (I)