Din cele 107 de povestiri primite, am ales 3 finaliste pentru luna aceasta. Sperăm să vă placă toate, cel puțin la fel de mult cum ne-au plăcut și nouă și să purtăm discuții aplicate pe fiecare proză în parte.
Dar avem și o surpriză! Luna aceasta, povestirile de pe locurile II și III vor fi premiate cu o consultanță literară gratuită oferită de partenerul nostru, firma de consultanță literară My Book. Referatele de lectură vor fi publicate cu acordul autorilor pe RevistaScriitorului.ro.
Spor la citit!
Munteanu Irina - Adulter
bmp – Șobolanii Iubirii
Rares Nedelea - Soarele si nisipul
Aceeași temă a dictaturii, dintr-o altă perspectivă și într-o altfel de relatare. Una extremă și explicită, de data asta. Ce se poate întâmpla când la putere ajung niște naționaliști radicali?
March 3rd, 2010 at 9:38 am
Am citit “Soarele si nisipul”.. M-a lasat fara cuvinte, cu un gust sarat de mare si cu nisip in par. Frumos si trist, mi-a placut.
March 3rd, 2010 at 10:56 am
E așa mai se vine de acas’ :).Frumos…fiecare în felul ei.Nu aș putea spune care îmi place mai mult.Felicitări autorilor.
March 3rd, 2010 at 11:01 am
Mie imi place Sobolanii iubirii.
March 3rd, 2010 at 1:17 pm
Da… Soarele si nisipul e chiar reusita, n-am ce zice. Iar stilul imi aminteste un pic de Graham Greene. In rest, garbage, ca sa vorbesc si eu in rongleza precum anonimul bmp. Iar prima este jalnica. Hai, pe bune: “se afunda in pat asa cum tamplele i sa afundau in cap”? For Christ’s sake!! Sau “Clara auzea atat de clar sforaiturile…”? Cine stie, poate sunt eu carcotas si ma oftic ca nu ma numar printre nominalizati. Insa, repet, Soarele si nisipul este, hands-down, sublima. Felicitari autorului!
March 3rd, 2010 at 4:25 pm
“Destinul omului este creatia. Scriitorul este nu atât un mânuitor cât un mântuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturalã si le aduce în starea de gratie.”
creati voi mai intai,mai apoi comentati si criticati rautacios,ganditi/va ca sunt multi dintre ei la inceput de drum,toti pun suflet in ceea ce scriu,au curajul de a participa,si vine un taran care se da mare fan al limbii romane,dar foloseste englezisme,americanisme gen>garbage/uri..garbage esti tu cu comentul tau idiot.SI eu am citit toate piesele,le doresc bafta tuturor concurentilor,Adulter mi se pare interesanta la capitolul exprimare si franchete.Felicitari autorului sau autoarei!!
March 3rd, 2010 at 6:01 pm
@yoyo, hai să păstrăm discuțiile în zona prozelor, te rog, vă rog! please, cum s-ar spune
March 3rd, 2010 at 6:07 pm
le-am citit pe toate si mi-au placut : sincere felicitari finalistilor!
totusi m-a impresionat mai mult Adulter pentru modul de exprimare si incarcatura emotionala :BRAVO si continua sa scri!
March 3rd, 2010 at 10:43 pm
Sobolanii iubirii, absolut fermecator! Felicitari pentru starea emotionala transmisa atat de realistic
March 3rd, 2010 at 10:49 pm
Sobolanii iubirii - minunat… Feliciari pentru transpunerea, atat de realista a acelor trairi
March 3rd, 2010 at 10:54 pm
Dragul meu semidoct yoyo, scriu de mult timp si de-aia imi permit sa critic. Am luat si cateva premii, asta daca ai nevoie de o certificare a talentului. Eu am folosit americanisme doar pentru a sugera cat de superficiala este proza lui bmp,dar si faptul ca nu te-ai prins spune mare lucru. In rest, numai bine! Sper sa ai decenta de a urma sfaturile domnului Mihai Radu. Nici eu nu-mi doresc in a face un circ pe-aici, am vrut doar sa te lamuresc cat de mult te poti insela.
March 3rd, 2010 at 11:24 pm
‘Adulter’ mi-a placut cel mai mult dintre cele trei. Dupa parerea mea, cu tot cu ‘expresiile fortate’ evidentiate de catre Theo, cu care sunt de-acord, primul text le bate pe restul, prin ‘concentratia sa’. Adica, pentru intinderea textelor finaliste, primul mi se pare cel mai complet si ‘in subiect’ si ‘consistent’, cum vreti voi… etc.
Al doilea pur si simplu nu functioneaza ca si tema, motive, cu toate chestiile legate de internet, din care niciodata nu cred ca se va putea face un text adevarat de proza. Este adevarat ca internetul si obsesiile virtualului fac parte din viata oamenilor de astazi, dar asta nu inseamna ca merita portretizate in texte din-acestea, pur si simplu mi se pare ca nu au nici o valoare. Prea static, neinteresant, prea personala toata chestia, prea banala. E greu sa trezesti sentimente din lucruri lipsite de viata cum este virtualul.
Al treilea text e ‘dragut’ la modul cum ai spune-o despre un caine de pe strada. Poate ca intr-un context(roman) mai larg ar functiona. Episodic. Fara nici o suparare - aceasta a fost impresia pe care mi-a creat-o.
March 3rd, 2010 at 11:42 pm
Nu stiu daca poti spune ca e superficiala scrierea lui bmp… De exemplu, primele doua pagini mi-au placut foarte mult. Nu musai pentru ce spun, ci pentru cum spun. E drept ca dupa ele textul se dilueaza un pic. Dar isi revine mai apoi, chiar daca nu mai e ca la inceput.
In schimb, celelalte doua imi par “subtiri”… Sigur, toate aprecierile noastre sunt subiective, nici nu se poate altfel.
March 4th, 2010 at 12:02 am
Horil, cazi intr-o extrema. In spatele virtualului e tot viata, ca doar tot oamenii fac sa existe lumea aia virtuala.
March 4th, 2010 at 2:37 am
Am citit primul text, “Adulter” si m-a convins sa nu citesc mai departe. Fiind un text finalist, din trei, celelalte nu pot fi prea departe. Ca valoare.
E slab. Nu depaseste nivelul unei compuneri de clasa a noua.
Ma refer celor din juriu, domnilor, voi chiar nu ati citit proza? Pentru ca abunda din toate partile. Proza buna. Chiar nu vi se trimit texte mai interesante decat ceea ce am citit pana acum la concursurile voastre? Nu-mi vine sa cred. Chiar nu puteti atrage texte mai valoroase? Chiar trebuie sa promovati literatura la un nivel atat de subtire?
March 4th, 2010 at 8:08 am
Personal trebuie sa recunosc ca nu m-a atras niciuna din povestiri. Nu vreau sa fiu critica pentru ca nu imi place sa fiu. O povestire trebuie sa ma ia din realitate si sa ma conduca spre o alta lume, spre pura imaginatie, sa ma pot lasa eu singura purtata. Aici niciuna nu face acest lucru. Prima are acel ceva, acea scanteie. E chiar placuta ca lectura, insa parca se opreste exact unde devine mai interesant. Poate ca sunt eu prea pretentioasa…totusi este mult mai buna decat celelalte doua…
Ultimele sunt dragute dar neatractive. Nu sunt critica, nu critic…doar mi-am dat si eu parerea…ca toti si-o dau
March 4th, 2010 at 11:55 am
Finalistele au fost publicate deja?
March 4th, 2010 at 12:22 pm
@Dorian, trebuia să citești mai departe. Celelalte două sînt mult, mult mai bune. Cît despre celelalte aprecieri pe care le faci sînt cam… Poate astea sînt povestirile primite, ce-ai vrea să facă, să spună că dintre nu știu cîte porcării au ales nu știu ce?!
Chestia cu proza care “abundă” și pe care ei nu au citit-o e chiar tare! Mai pune batista pe țambal, că nu au rost astfel de aprecieri. Mie îmi place mult ce se întîmplă pe site-ul ăsta și că putem să vorbim despre scris, dar pare că numai asta nu facem.
March 4th, 2010 at 12:22 pm
@ Dorian Prima carte pe care am citit-o a fost scrisă de un rus și ridica în slăvi comunismul, nu avea nici un fel de virtuții literare și abia am așteptat s-o termin…pentru a citi altceva. Dacă după citirea acestei cărți trăgeam concluzia că la fel sunt și toate celelalte atunci nu l-aș fi descoperit pe Thomas Hardy, pe Kafka, pe Marquez și pe mulți alții. Noroc că am considerat ca fiecare autor scrie despre altceva și practică scrisul într-un mod diferit de ceilalți. Normal, am fost dezamăgit de multe alte scrieri de-a lungul timpului dar…nu mă căiesc c-am adunat în suflet și noroi, căci numai în lacuri cu nămol în fund cresc nuferii.
Cam așa-i și cu textele nominalizate de juriul revistei scriitorului, sunt cinci oameni, fiecare cu gusturile lui, de regulă ceea ce le place lor nu este și pe placul meu, dar asta nu o decid decât după ce citesc. Rămân dezamăgit odată, de două ori, de zeci de ori, apoi dau peste un text care mă prinde, unul daca nu extraordinar dar măcar bunicel și atunci trag concluzia că a meritat să citesc, am descoperit încă un om care merită desprins din marea masă a celor banali.
Revenind la texte, pentru că astea se cuvin a fi comentate și nu comentariile celorlalți cum tocmai am procedat eu în infinita-mi nesimțire, trebuie sa remarc înainte de toate că nivelul a crescut față de acum două sau trei luni, dar a rămas la nivelul lunii anterioare. Dacă luna trecută din cinci texte unul mi-a plăcut, unul l-am considerat a fi mediocru deși autorul era talentat, însă subiectul ales a fost mult prea banal, la două texte le-am reproșat fie că sunt prea abstracte, fie că ratează atingerea țintei și la una nu am reușit să-i găsesc nici un merit, luna acesta procentajul este asemănător. Din cele trei texte unul l-aș cataloga ca fiind subțirel. În mod bizar tocmai textul mai voluminos este subțirel după părerea mea, mult prea multă descriere pentru ce are de transmis iar tehnica literară lasă de dorit, genul acesta de literatură nu mă cucerește deloc:
” ventriculul meu drept e un măr copt și-mprăștie arome dulci de scorțișoară printre bărcile găurite din port. Îl privesc cu teamă în timp ce degetele fac șpagatul pe sub piele, în ploaie.”
Ventriculele sunt cavități naturale din interiorul unui organ, adică goluri, ceea ce mă face să mă întreb cum poate fi ceva gol dacă este un măr, dar nu oricum ci unul copt, care culmea, miroase a scorțișoară și nu a măr copt. Aroma dulce nu se răspândește printre toate bărcile din port ci doar printre cele găurite, altfel nu văd motivul pentru care au fost evidențiate special bărcile găurite. Pielea este un fel de acoperiș pe sub care un tip pe nume degete face șpagatul. Sau plouă pe sub piele pe unde se găsesc niște degete care fac șpagatul? Nu știu, e un mister aici. Cum e un mister și utilitatea unor asemenea descrieri în economia generală a textului. Un alt amănunt deranjant este folosirea în exces a termenelor englezești, dacă ar fi folosite odată, de două ori, aș zice că-i în regulă, dar când pe o pagină apar 7-8 și chiar și propoziții întregi, atunci deja “have a problem”.
Primul text…e așa ș-așa. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Munteanu Irina știe să scrie, reușește să se idenitifice cu personajul ei din această povestire, dar toate astea încă nu ajung. Mai e nevoie și de o intrigă, de întâmplări ceva mai multe, nu doar descrierea amănunțită a gândurilor mai ales atunci când povestirea este construită pe întorsătura din final, care se vrea a fi neașteptată, dar este destăinuită deja în titlu.
Pe Rareș Nedelea însă trebuie să-l felicit. Povestirea scurtă spusă de el are toate “organele” la locul lor. Există suspanul necesar care să-l determine pe cititor să urmărească fiecare propoziție atent, nu există fraze puse acolo doar de dragul de a fi sau pentru că ar fi avut impresia scriitorul că sună bine. Lumea este creată din câteva cuvinte, dar cititorul se vede acolo, la marginea mării, stând în nisip, sub soare. Chiar mai mult, deși nu spune cititorul simte că personajul este puțin abătut, puțin interiorizat, plictisit și mult prea leneș cât să-și caute ceva de făcut. Reușește să transmită o stare și nu spune mai mult decât este necesar pentru ca gândurile cititorului să pornească singure să umple golurile. Nu dă totul de-a gata, dar nici nu lasă loc de orice ci găsește echilibrul acela sensibil dintre real și posibil care permite interpretări multiple.
Scuze pentru comentariul prea lung.
March 4th, 2010 at 12:23 pm
@Emilia, ești genială, Dumnezeule! :))
March 4th, 2010 at 1:19 pm
@ Kirila
Asta eu o stiu.
Poate ai auzit si tu ca noi, genialii suntem mai distrati, mai bine ma luminai si pe mine unde si cand.
March 4th, 2010 at 2:22 pm
Vezi în partea de sus a paginii ăsteia.
March 4th, 2010 at 2:45 pm
Ar trebui sa mi se deschida acesti trei nominalizati?
Cunostintele mele in ale internetului sunt capatate pe-a dibuitilea.
E o opera. Drama+comedie, cu prima ocazie o voi descrie.
March 4th, 2010 at 3:17 pm
dacă te duci cu cursorul deasupra documentului îți apare un script de genul “view in fullscrin”, dai click și-ți deschide documentul. În partea de jos a paginii îți vor fi afișate numărul de pagini, dând click pe următoarea pagină ți-o va deschide, dând un click în pagina deschisă va mări documentul pentru a putea lectura mai ușor, cu un nou click revine la pagina de dimensiuni normale, cu butonul esc (escape) te întorci la pagina principală, adica pe site. Lectură plăcută.
March 4th, 2010 at 4:17 pm
Multumesc. Din pacate nu se activeaza.
Eram curioasa,deoarece trimisesem si eu o balada la acest concurs, dar n-a fost apreciata…
March 4th, 2010 at 5:14 pm
În cazul în care printr-o minune nu ai intalat în calculator Adobe Acrobat nu ți se deschide pentru că documentele sunt în format PDF. Descaracă programul de aici:
http://get.adobe.com/reader/
istalează-l ( trebuie doar să dai click și să restartezi calculatorul după instalare) și apoi vei putea accesa povestirile.
March 4th, 2010 at 5:43 pm
Balin, da-mi si mie te rog mail-ul tau. Vreau sa-ti trimit o proza spre apreciere caci am vazut ca faci argumentari pertinente (pe bune.
March 4th, 2010 at 6:26 pm
doarvorbe@yahoo.com
Trimite-mi, dar să mă ierți că nu-ți voi putea raspunde decât peste câteva zile.
March 4th, 2010 at 7:57 pm
Per total, prima mi se pare ciudata, a doua lunga, iar ultima putin ambigua.
Dar prima mai are si ceva sclipiri scapate, destul de bune. A doua are o poveste interesanta, iar ultima ma zapaceste la partea cu dialogul luat de nicaieri, dar spre final ma prind si eu ce si cum si-mi place.
Nu pot spune ca m-au impresionat extraordinar de mult, dar cu siguranta nu mi-au displacut
Deci, felicitari autorilor!
March 4th, 2010 at 8:00 pm
@Adina: Daca tie-ti plac fructele/legumele de sera, este bine. Mie insa imi plac doar cele naturale, numai acestea au gust. Asa sta treaba si cu virtualul versus viata de zi cu zi, traita. Nu vad de ce asta ar fi extremism.
Mediul virtual trebuie folosit cel mult ca o unealta, dar atunci cand acesta inseamna mai mult decat atat pentru noi, cand ne implicam afectiv in asa ceva, deja este trist. Aceasta este parerea mea, de artificial, de scarpinat-cu-mana-stanga-la-urechea-dreapta, toata treaba asta pe internet careia i se acorda o importanta egala cu viata traita pe viu.
Scuzati eventualele valente ‘off-topic’.
March 4th, 2010 at 8:19 pm
Ok, nicio problema
March 4th, 2010 at 9:19 pm
@Hporil - Nu m-ai inteles. N-am zis ca imi place virtualul, eu chiar sunt printre oamenii care nu inteleg placerea pentru jocurile pe calculator, de exemplu si nu pot sa stau prea mult in preajma obsedatilor de calculator. Dar asta nu inseamna ca virtualul nu exista si ca nu face parte din viata de azi. Ne place sau nu, el exista, e o forma de comunicare. Foarte complexa si, din multe puncte de vedere, foarte utila. La urma urmei, tu interactionezi aici cu oameni pe care i-ai intalnit virtual, la o publicatie exclusiv online…
Asadar, virtualul asta exista si ne influenteaza foarte mult, inca o data spun, fie ca ne place, fie ca nu. Ca unii cad intr-o extrema si devin dependenti de el, e altceva. Si tocmai asta e un subiect care merita abordat. Obsesia pentru virtual, influenta lui asupra noastra, asupra relatiilor dintre oameni. Nu inteleg de ce crezi ca un subiect pe tema asta nu merita citit. Sigur, trebuie sa fie bine scris, sunt de acord, dar asta e valabil pt orice subiect, nu?
Cand ziceam ca ai cazut intr-o extrema, la asta m-am referit: la faptul ca, asa cum altii devin obsedati de virtual, tu pari sa-l respingi in totalitate, fara drept de apel si fara sa recunosti ca are si aspecte utile si practice. In fond, virtualul asta nu e o viata paralela, o copie a concretului. Are si laturi pe care nu le gasesti in real. Si, cum spuneam, ca sa revin la subiect, poate fi o tema foarte buna pt scris, totul depinde de abordare. Nu spun ca povestea lui bmp e geniala, e doar cea care mie mi-a parut mai bine elaborata, dintre cele trei alese luna asta.
March 5th, 2010 at 12:14 am
Pe primele doua povestiri nici macar nu am avut rabdare sa le citesc pâna la sfârsit. Nu contest virtutea tehnica a Irinei Munteanu, si nici a lui bmp, dar nu sunt pe gustul meu (poate sunt prea pretentios ?). Nu mi se pare literatura, ci doar exercitiu de stil. Ultima este mai reusita, mai autentic sensibila desi alegerea anumitor cuvinte o dezavantajeaza, si telefonul mobil ocupa un loc prea important. Imi aduce aminte de o salvare de la înec la care însumi am fost martor…
Felicitari tuturor participantilor si în mod special celor trei “alesi”.
March 5th, 2010 at 12:16 am
Singurele randuri care merita citite pe pagina asta sunt cele ale lui Dorian. Nicio poveste nu poate fi citita pana la capat, fiecare dintre ele e “compunere de clasa a 9-a”. Nu te lasa pacalit, Dorian, n-ai pierdut nimic necitindu-le pe celelalte. Cum, de altfel, nici eu.
March 5th, 2010 at 7:49 am
va invit la Concursul literar Nora Iuga, editia a II-a. Detalii pe mess: haisafurampepeni sau pe blog: http://concursulnoraiuga.wordpress.com/
March 5th, 2010 at 10:16 am
@ Nae, Fă, te rog frumos, o scurtă analiză a textelor pentru că a declara că n-a pierdut nimic necitindu-le este capabil orice manelaro-cocalar. Nu mă înțelege greșit, eu nu spun că ai fi tu așa ceva.
Iar daca nu ești dispus la a face sacrificiul de a citi, atunci permite-mi să nu mă întreb doar că oare cum reușești să judeci ceva ce nu cunoști, dar și dacă ai câștigat ceva citindu-l pe Kafka, de exemplu.
March 6th, 2010 at 1:18 am
Suntem foarte buni la critici subiective si pe principiul “sa moara si capra vecinului”, dar hai sa-i mai si incurajam pe finalisti! Constat cu parere de rau ca nu exista respect pentru creatiile unor oameni, asa cum sunt ele, ceea ce m-a si determinat sa scriu un comentariu pe acest site. Nu sunt scriitor, nici nu am pretentia ca as fi vreun critic literar, sunt doar un cititor. Mi-a placut prima, parca mai mult un pic, pentru originalitate, pentru forma de exprimare si pentru ca vibreaza de emotie, a doua are un mesaj interesant si te introduce intr-o alta lume iar a treia este ca o cafea aromata sorbita lent intr-o sambata dimineata.
March 6th, 2010 at 4:51 pm
Le-am citit pe toate si pot spune ca mi-au placut dar,Adulter ,m-a impresiont prin profunzimea sentimentului si naturaletea exprimarii.Felicitari.
March 6th, 2010 at 5:02 pm
Pareri diferite,povestiri diferite.Dintre toate Adulter este cea mai convingatoare si sper ca autorul sau autoarea sa continue sa scrie.Bravo.
March 6th, 2010 at 7:10 pm
total de acord cu Andy :este foarte usor sa critici dar mai degraba trebuie incurajate talentele indiferent cit de fragile sau puternice sunt; mai mult decit atit fiecare din noi poate sa rezoneze cu una din povestiri si de aici vine parerea fiecarui comentator.Pe mine de exemplu “Adulter” m-a facut sa vibrez si m-a incarcat de emotie si mi se pare foarte originala si scrisa cu multa pasiune; oricum felicitari tuturor si indiferent de pararea celorlalti voi continuati sa va exprimati!
March 7th, 2010 at 1:12 am
Ca sa faci o critica pe text trebuie sa ai un text. Sa ai despre ce vorbi, ce critica. Aici nu e vorba de a fi constructiv pentru ca nu suntem la un cenaclu. Aici e un concurs, domnilor. Si doamnelor. Povestirile acestea au intrat intr-o asa zisa finala, se presupune ca sunt proze valoroase din care va fi selectata castigatoarea. Ce incurajari sa-i dau eu unui castigator? Incurajarea e tocmai premiul oferit.
Din pacate toate cele trei texte sunt slabe (am ocolit sa spun jalnice). Literatura e pur si simplu altceva, cel putin din punctul meu de vedere. Literatura nu trebuie confundata cu maculatura. Daca din prozele trimise niciuna nu sare parleazul valoric, foarte bine, niciuna sa nu intre in “finala”.
Arta scrisului e in primul rand un mestesug. Pe care, daca vrem sa scriem literatura, trebuie sa-l deprindem. Nu te poti exrima scolareste si sa pretinzi sa te citeasca un adult, cu cine stie cate tomuri lecturate. Daca e un concurs de scolari atunci sa fie anuntat sa nu-si mai piarda omul timpul de pomana decat cei strict interesati. Stangaciile nu sunt permise intr-o lucrare propusa premierii. Faptul ca stii sa scrii nu inseamna ca automat stii sa scrii literatura. Faptul ca stii sa vorbesti nu te face automat recitator. Sau orator.
Iar pe langa mestesug mai trebuie si ceva talent, adica sarea si piperul. Si inca nu e suficient. Pentru ca e important si ceea ce scrii, ceea ce spui prin scris, ceea ce comunici. Literatura e o imbinare de forma si continut. Oricine poate sa-si astearna ideile, gandurile, intamplarile in scris. Insa de aici si pana la literatura e cale lunga.
March 7th, 2010 at 8:20 am
“Soarele si nisipul” mi-a placut si mie cel mai mult.
March 7th, 2010 at 12:58 pm
Sunt total de acord cu Dorian. Scrisul este mestesug si literatura arta. Iar intre cele doua e cale lunga.
March 7th, 2010 at 1:38 pm
Sunt de acord cu domnul Dorian Duma. Ne ferim să spunem adevărul, cu speranța că într-o zi vom fi noi cei premiați… Dar el are dreptate. Prozele pe care le-am citit aici, inclusiv cea trimisă de mine, sunt mediocre.
March 7th, 2010 at 2:54 pm
@Theo: Hai macar sa incepem sa scriem cu mestesug si poate ajungem noi candva la literatura aia pe care o plasati atat de sus incat va asteptati la o adevarata epifanie declansata de lectura unui text.
March 7th, 2010 at 4:19 pm
Draga Vlad, nu inteleg de ce mi te adresezi mie. Eu unul m-as adresa fericitilor nominalizati, deoarece imi place sa cred ca am trecut de mult de faza “mestesugaritului”. Eu de la ei am pretentii, m-am cam saturat de texte flasce deghizate in opere de arta criptice. Si, ca sa combat eternul argument, “scrie tu mai bine daca nu-ti convine”, poti sta linistit, eu scriu mult mai bine, o spun cu toata modestia de rigoare, bineinteles :).
March 7th, 2010 at 5:01 pm
Permiteți-mi să nu fiu întru-totul de acord cu spusele domnului Dorian Duma și nici cu spusele voastre, ale majorității comentatorilor din ultima vreme.
Pentru a-i da dreptate Domnului Duma eu am nevoie de exemple concrete, nu de afirmații generale. Faptul că domnia sa afirmă despre aceste povestiri ca sunt compuneri școlare nu înseamna decât că domnia sa așa le consideră, nu ca așa și sunt. Pentru a deveni compuneri școlare e nevoie de exemplificare, de o analiză pe text, nu de alta dar nu suntem la școală unde concurenții să fie învățăcei și comentatorii profesori atotștiutori care nu trebuie să-și motiveze sau argumenteze părerile. Vreți să cred că e vorba de compuneri școlare? Nici o problemă, luați textele nominalizate la puricat si arătați exemple concrete. Icsulescu șpune așa… și este o formulare stângace, mai literar sună așa…
Procedând astfel comentariile devin mai mult decât simple păreri, se transformă într-un feed-back util celor care- după cum chiar ei recunosc- sunt la început de drum.
Eu nu mă feresc să spun nici un adevăr Adriana, chiar dacă prin asta atrag deseori atenția unor persoane incapabile sa se poarte și să se exprime ca niște oameni civilizați. De faptul că într-o zi aș putea ajunge eu premiat chiar nu-mi pasă. Dacă e să fie așa atunci prefer să primesc toate criticile negative dacă așa merit, dar să mi se facă observații concrete și corecte, nu să tacă toată lumea ori să aplaude pentru un text jalnic.
@ Theo, Eu sunt de acord că tu scrii foarte bine, dar nu aș zice că scri mai bine decât nominalizații. Să nu uităm că tu îți compari scrierile în deplină cunoștința de cauză cu câte un text unic ale nominalizaților. Nu putem și nici tu nu poți știi, dacă nu cumva au nominalizații și texte rătăcite prin sertare care ne-ar putea da lecții de scriitură.
Așadar…haideți să depășim stadiul de simplă bârfotecă, deși la asta îndeamnă de regulă comentatul liber, și să demarăm o discuție axată pe valoare literară pe marginea acestor texte, dar folosind exemple concrete, nu doar gratuite afirmații generale, nu de alta dar nici unul dintre noi nu se bucură încă de titulatura de mare maestru critic, ale cărui afirmații nu pot fi puse sub semnul întrebării.
Pentru asta e nevoie mai întâi să citiți textele, nu de alta dar am înțeles din comentariile anterioare că sunt și câtiva care reușesc să catalogheze povestirile fără să le citească măcar.
O ultimă observație: citind un text încercați să găsiți și merite, nu doar defecte, nu de alta dar exercițiul critic cuprinde o gamă mult mai largă de posibilități, nu doar cele observate de cei care se pregătesc parcă să devină viitoare soacre.
March 7th, 2010 at 5:02 pm
Observ că nu-mi apar comentariile. Ajung la concluzia că am devenit persona non grata și nu vă mai incomodez cu intervențiile mele.
March 7th, 2010 at 10:27 pm
Nu, nu aveam de gand sa bag argumentul cu “scrie tu mai bine”. Dar cata modestie…
March 8th, 2010 at 12:11 am
Modestia e cea mai vicioasa calitate. Nu poti niciodata sa te lauzi cu ea.
March 8th, 2010 at 8:05 am
Nu cred ca poti gasi vina unui text pentru ca nu place tuturor. La fel se intampla si cu monstri sacri precum Dostoievski sau Camus.
March 8th, 2010 at 10:02 pm
Mie mi-e cam greu să aleg, mi se pare că toate textele au părți bune, dar și minusuri.
Marele merit al lui “Adulter” e întorsătura din final, care produce o impresie destul de puternică, pune cititorul pe gânduri. Totuși, prima parte cred că ar trebui revăzută puțin. Ideea, oricum, interesantă.
Șobolanii iubirii, deși e puțin cam dezlânată, a abordat o temă inedită, adaptând bine limbajul la context. Poate că ar mai trebui scurtată, iar firul poveștii să devină ceva mai limpede.
“Soarele și nisipul” mi s-a părut a fi textul cel mai impresionant și mai bine închegat. Dialogol e puțin cam derutant, cam ambiguu pe alocuri. Ar mai fi și faptul că nu prea mă dau în vânt după povești neverosimile, dar asta e o chestie de opțiune personală.
April 16th, 2010 at 3:46 pm
Adulter - Munteanu Irina. Frumos.Sensibil. Feminin. Păcat de finaul ratat. Pe când continuarea ?