Claudiu Komartin este poet român contemporan, tanar. (25 de ani)
Volume publicate:
- Papusarul si alte insomnii, Editura Vinea, 2003, 2007 (Premiul national de poezie “Mihai Eminescu” pentru debut; Premiul pentru debut al revistei “România literara”)
- Circul domestic, Editura Cartea Romaneasca, 2005 (împreuna cu un CD cu 18 poeme în lectura autorului) [1] (Premiul pentru poezie al Academiei Române)
- Un anotimp în Berceni, Editura Cartier, 2009
Blog: unanotimpinberceni
***
Revista scriitorului: Privind retrospectiv, ce sentimente va trezeste acum debutul dvs. oficial in literatura romana?
Claudiu Komartin: Ma bucura si ma emotioneaza si cred ca e normal sa fie asa. Eram foarte tânar (nu împlinisem 20 de ani) si nu stiam foarte multe lucruri, dar aveam câteva intuitii care nu au dat gres.
R.V.: Cui oferiti prima oara produsul muncii dumneavoastra spre lectura? In cine aveti incredere totala ca va poate oferi o opinie intemeiata si sfaturi utile (prieteni, editori, etc.)?
C.K.: Obisnuiesc, de câtiva ani, sa postez majoritatea textelor, uneori înca foarte calde, pe internet sunt câteva site-uri literare care si-au câstigat o faima binemeritata si unde activeaza câteva zeci de scriitori tineri valorosi. As mentiona în primul rând www.clubliterar.com, care functioneaza de 6-7 ani si unde am fost o vreme administrator. Ma ajuta uneori sfaturile câtorva oameni dedicati în parerile carora am încredere.
Simt ca trebuie sa spun asta, acum ca am publicat Un anotimp în Berceni: am avut de învatat de la toti poetii buni ai generatiei mele. Asa cum am luat de la fiecare dintre poetii din trecut ce mi se potrivea cel mai bine. Suntem, pâna la urma, dincolo de vocatie, rezultatul tuturor acestor influente, afinitati si întâlniri formatoare.
R.V.: In afara eforturilor autodidactice, cine considerati ca il poate ajuta pe tinarul scriitor sa perceapa calitatile/slabiciunile scrisului sau, stimuland astfel aparitia unui produs literar valoros (cenaclul literar, atelierele de scriere creatoare, etc.)?
C.K.: Un cenaclu literar poate ajuta mult, însa traim într-un moment în care cenaclurile nu mai pot fi ce erau acum 25 sau acum 100 de ani. Cred ca si cenaclurile, si atelierele de scriere creatore (am tinut de curând unul la Constanta, si a fost o experienta din care am avut de-nvatat) pot ajuta, dar cel mai important e sa citesti mult si sa traiesti totul la intensitate maxima, sa scrii, sa tai, sa arunci, sa dai la o parte învelisurile, pâna ajungi sa fii ceea ce trebuia sa fii, iar prin scrisul tau sa faci sa se întâmple acele lucruri care te pot face sa înaintezi, ca om si ca scriitor.
R.V.: Dincolo de satisfactia predictibila oferita de publicarea unei carti, a existat in cazul dvs. si o recompensa financiara multumitoare? In ce conditii si peste cat timp credeti ca ar fi posibil ca un numar rezonabil de scriitori romani sa traiasca din scris ?
C.K.: Trebuie sa spun ca am fost privilegiat, nu doar ca nu am platit niciodata pentru a-mi vedea o carte publicata si nu voi face asta niciodata, prefer sa ma angajez la o vulcanizare , dar am si primit ceva bani pentru a doua mea carte, Circul domestic (dar asta numai din cauza unui context favorabil, se relansa editura Cartea Româneasca). Nu stiu în ce conditii si nu stiu nici în cât timp se va putea trai fiind un scriitor bun, un scriitor adevarat, si atât, nu si jurnalist, nu si redactor sau curva vreunei edituri , din scris. Eu am fost si am ramas independent, dar vad ca visul meu de a trai doar din ceea ce are legatura cu scrisul (poezie, articole, traduceri) se prelungeste incredibil de mult.
R.V.: Aveti recomandari pentru un tanar care nu prea are o idee clara referitor la cum isi va publica prima sa carte, la alegerea unui edituri potrivite, la implicarea sa personala in promovarea cartii ?
C.K.: Sa fie atent la ce se întâmpla în jur si sa se îndrepte spre ocaziile care se ivesc, dar sa nu se zbata prea tare. Cartile au felul lor de a-si face drum daca asta chiar trebuie sa se întâmple indiferent cât de mult ne dorim noi sa le vedem tiparite.
R.V.: Din experienta dvs. sau a altor scriitori cu care sunteti in contact, care ar fi problemele principale ce apar in relatia scriitor editura ? Considerati ca ar fi nevoie de un Cod de bune practici intre edituri si autori (referitor la stabilirea unui termen limita pentru acceptarea / respingerea manuscriselor depuse, clarificarea unor aspecte ce se regasesc in cadrul prevederilor contractuale, etc.) ?
C.K.: Ar fi nevoie de mai multa onestitate din partea multor editori si de mai multa luciditate din partea unora dintre scriitori. Pe de o parte, sunt editori care vad totul ca pe o afacere si vor sa profite cât pot de pe urma autorului publicat, pe de alta parte, sunt o sumedenie de scriitori care nu-si vad lungul nasului oricât ai încerca sa-i aduci cu picioarele pe pamânt.
R.V.: Exista pacate capitale pe care considerati ca un tanar scriitor in procesul devenirii sale artistice trebuie sa le evite pe cat posibil?
C.K.: Da, am vazut tineri poeti distrusi de ideea ca sunt geniali. Am vazut poeti excelenti, poeti care promiteau enorm devenind în câtiva ani niste umbre sau niste indivizi înveninati, convinsi ca altii sunt de vina ca nu au ei parte de succesul si recunoasterea pe care le meritau. Când esti foarte tânar si necopt, ambitia nemasurata (aroganta, fudulia, încrederea exagerata în sine) si nerabdarea (aceea care te face sa-si iesi din minti pentru ca nu vezi întâmplându-se imediat ceea ce ti se pare ca e normal sa se-ntâmple) sunt cele care pot distruge un destin.
Iarna la Lisabona este o poveste de dragoste obsesivă, ca o nesfârșită improvizație de jazz, care se țese între San Sebastián, Madrid și Lisabona.
May 15th, 2009 at 12:19 pm
pare foarte matur, nu e “zvapaiat”, cum exagerat sint citeodata poetii. imi place!
May 18th, 2009 at 2:09 pm
e un interviu bun spre excelent. opinii ferme, pareri si sfaturi echilibrate, moderatie si eleganta.
May 23rd, 2009 at 10:23 am
cred ca are dreptate la final cu nerabdarea care distruge un destin, inclusiv în acceptiunea lui Paler luata de la greci, când caracterul unui om îi determina destinul, într-un fel sau altul.
June 1st, 2009 at 6:19 pm
A descris foarte bine tabloul vietii literare din Romania legata de tinerii scriitori. Un scriitor are de tras si indurat foarte multe pana ajunge sa debuteze editorial. Intr-adrevar la 99% din edituri si reviste se practica (PCR-ul–pile, cunostinte, relatii). Eu am simtit pe pielea mea refuzul multora asemenea institutii , de cele mai multe ori intr-un mod grosolan.Au existat si multe edituri care m-au incurajat sa lupt ca voi gasi cu siguranta un editor care sa ma accepte. Am avut in sfarsit noroc anul acesta,in luna mai cu Editura Odeon, Bucuresti, care a prin amabilitatea si deschiderea avuta de catre intreg colectivul editorial, a facut posibila aparitia volumului de poeme (debut)intitulat: “Cadere Iminenta”.Le multumesc inca o data pentru sansa acordata. Pana la urma fiecare cu norocul lui. Trebuie doar sa nu renunti si sa crezi in tine, plus ca trebuie sa dai si peste omul potrivit care sa te publice. Un cuvant bun venit de la crtica, care de cele mai multe ori este….. ar face foarte mult pentru un scriitor aflat la inceput de drum . Il incurajeaza, fiindca oricum valoarea adevarata va iesi la iveala. Daca exista. Daca nu elanul lor se va stinge. Daca lupta, inseamna ca vrea cu adevarat sa traiasca in aceasta lume a scrisului. Daca este doar un capriciu tineresc, va renunta.
Creatia este foarte bine venita. Asa atragem tinerii. Prin exemple si cuvinte frumoase. Numai un numar infim dintre ei va ajunge sa publice un volum, adica sa faca pasul decisiv pentru o cariera literara.
In incheiere il felicit pe domnul Claudiu Komartin pentru cuvintele spuse si felicitari pentru acest sit si creatorilor lui, pe care il vad mult mai aerisit decat celelalte. Cred in generatia asta tanara din care fac si eu parte,am 28 de ani, si invit sa luam cat mai multa atitudine cand trebuie, respectand valorile.