Scriitoarea chiliana Isabel Allende, intr-un interviu acordat cotidianului El Comercio, spune ca realismul magic nu este de sorginte americo-latina, ci indiana, scandinava si africana. Autorii preferati raman Llosa si Marquez.
Mult mai intim legat de naratiunea scriitoarei este visul, de care s-a legat in copilarie si din care se nasc intrebari, dar si povesti. Crescuta intr-o familie in care visele frumoase sau cosmarele erau prezente cotidiene, autoarea “Evei Luna” a reusit sa faca din vis unul dintre personajele constante ale cartilor: “Lumea viselor ne spune atat de multe despre realitate. In vis, rezolv multe probleme.” Cu umor, Allende dezvaluie unul dintre visele ascunse pe care le-a avut si din care s-a nascut volumul “Afrodita”: “Sunt vise despre care nu vorbesc niciodata. Dar sa-l visezi pe Banderas, gol pe o tortilla, acoperit de avocado…Asta e de spus intregii lumi!”
Isabel Allende nu vorbeste la trecut despre cartile pe care le-a scris: “Din “Casa Spiritelor” imi amintesc multe, pentru ca personajele au fost modelate dupa bunicii, mama si unchii mei. Ea vorbeste despre cum am vazut si m-am simtit odinioara in Chile, cu ani in urma, dupa lovitura militara”. “Casa spiritelor”, aparuta in romaneste la editura Humanitas, este o scrisoare de dragoste trimisa de Isabel Allende, peste timp si lumi, bunicului ei.
Autoarea marturiseste ca cea mai grea incercare a scriiturii a fost romanul “Paula”, nascut dintr-o drama personala, moartea propriei fiice, iar cea mai usoara, nuvela “Casa spiritelor”, una dintre primele incercari literare, scrisa pe masa din bucatarie, fara asteptari si fara a fi destinata publicarii. Nascuta la Lima, orasul in care a crescut primii trei ani din viata, Allende spune ca se identifica cu propriile personaje, la un nivel inconstient.
“Nu am patrie. (…) In numele patriotismului au fost comise multe orori. Ma simt acasa peste tot in lume”, spune Allende, care ar vrea, totusi, sa stea mai mult in preajma familiei. Comentand posibilitatea ca Keiko Fujimori, fiica fostului presedinte Alberto Fujimori, condamnat la 25 de ani de inchisoare pentru crime contra umanitatii, sa candideze la presedintie in Peru in 2011, Allende spune, scurt, ca “oamenii au o memorie rara”, asa cum s-a intamplat in cazul lui Pinochet, care, ironic, a murit linistit, in patul lui, chiar in ziua celebrarii drepturilor omului.
Nepoata a fostului presedinte chilian Salvador Allende, Isabel s-a nascut in 1942 la Lima, in Peru. Copilaria si-a petrecut-o in Chile, in timpul dictaturii lui Pinochet refugiindu-se in Venezuela, unde ramane timp de cincisprezece ani si lucreaza ca ziarista. Povestitoare fabuloasa, comparata cu peruanul Llosa, Allende isi face debutul literar in 1982, cu nuvela ” Casa spiritelor”. In 1984 publica “Despre dragoste si umbra”, apoi “Eva Luna” (1987), “Povestirile Evei Luna” (1989) si “Planul infinit” (1991).
Un an mai tarziu fiica scriitoarei moare in urma unei crize de porfirie. Urmatoarea ei carte, “Paula” (1994), ii este dedicata. Continua sa scrie febril, in 1999 aparandu-i doua titluri, insolitul volum “Afrodita” si romanul Fiica norocului”, urmate de “Portret in sepia” (2000). In 2003 ii apare volumul de memorii “Tara mea inventata” si romanul “Zorro” (2005). In 2006 scrie romanul “Ines a sufletului meu”, iar in toamna lui 2007 publica romanul autobiografic “Suma zilelor”. Cartea de debut, “Casa Spiritelor” a fost cu succes ecranizata, avand in distibutie actori celebri, ca Meryl Streep, Winona Rider si Antonio Banderas, acesta din urma primind un rol si in pelicula “Despre dragoste si umbra”.
In 1994, statul francez i-a acordat titlul de Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres, iar in 2004, Isabel Allende a fost primita in American Academy of Arts and Letters. In limba romana, editura Humanitas i-a dedicat lui Allende o serie de autor.
Aceeași temă a dictaturii, dintr-o altă perspectivă și într-o altfel de relatare. Una extremă și explicită, de data asta. Ce se poate întâmpla când la putere ajung niște naționaliști radicali?