(traducere din limba franceză de Ion Doru Brana)
Colecţia Babel, Nemira, 2009

Trelkovsky, „un tânăr de vreo 30 de ani, onest, politicos, care detesta mai mult decât orice situaţiile neplăcute“, caută să închirieze un apartament. Un prieten îi recomandă un apartament cu două camere, unde locuise o fată care se aruncase de la fereastră şi se afla acum în stare gravă. Aşadar tânărul îl contactează pe proprietar şi se mută în apartament după moartea fetei.
Relaţiile cu vecinii săi se degradează însă în scurtă vreme. Aceştia nu suportă nici cel mai mic zgomot. Cum Trelkovsky nu-şi doreşte probleme şi ţine să-şi păstreze apartamentul, încearcă să devină din ce în ce mai discret. Cu toate acestea însă, vecinii îi găsesc mereu ceva de reproşat. Tânărul realizează că vecinii săi se comportă ciudat şi devine martorul unor fenomene pe zi ce trece mai misterioase.

„Vecinii îl transformau lent în Simone Choule!
Prin mii şi mii de mici meschinării, printr-o vigilenţă permanentă, printr-o voinţă de fier, vecinii îi modificau       personalitatea. Erau cu toţii înţeleşi, cu toţii vinovaţi. Căzuse ca un neştiutor în capcana lor îngrozitoare. Se deghizau ca să-l inducă în eroare. Se comportau în mod bizar ca să-l tulbure şi ca  logica lui s-o ia razna. Nu fusese decât o jucărie în mâinile lor. Rememorând toate amănuntele şederii sale în apartament, înţelese că aşa fusese de la bun început. Portăreasa îi atrăsese atenţia asupra ferestruicii de la WC. Ea cunoştea fenomenelor stranii care se petreceau acolo. Nu mai era nevoie să se frământe nici în legătură cu cine fura gunoaiele căzute pe scară. Erau vecinii.“

Şi dacă fosta locatară, Domnişoara Choule, a fost victima acestui imobil? Îndoiala se insinuează în mintea lui Trelkovsky, determinându-l şi pe el însuşi să se poarte ciudat. Asistă cititorul la întâmplări imaginate de nebunia unui singur om sau este el doar victima celorlalţi, pe principiul  „Infernul sunt ceilalţi“?
Acest roman horror, cu atmosferă kafkiană, în care panica este de fapt adevăratul personaj, care creşte de la o pagină la alta până la gestul eliberator din final, a fost excelent ecranizat în 1976 de celebrul Roman Polanski, cu titlul The Tenant (Chiriaşul), în care personajul principal e interpretat chiar de regizor.
Locatarul himeric este primul roman al artistului francez Roland Topor (1938-1997), un om-orchestră autentic. A fost scriitor, poet, ilustrator, grafician, pictor, scenograf, compozitor de muzică uşoară, actor, realizator de emisiuni TV. Un individ original, despre care puteţi afla mai multe aici,  un site realizat de Frantz Vaillant, care i-a dedicat artistului  şi o carte, Roland Topor ou le rire etrangle, apărută la Buchet Chastel în 2007. Deşi au trecut ceva ani de la moartea lui, ni-l putem face friend pe Facebook:

Posturi similare:

• Paria, Pascal Bruckner
• Căutătorul de capete, Antonio Ortuno
• Cafeneaua Pas-Parol, Matei Vişniec
• Casa lui Dostoievski, Jorge Edwards
• Iarna la Lisabona, Antonio Muñoz Molina