Rubrica | Concursurile revistei, Povestiri la cafenea

71 Comentarii pentru acest post

1. Stefana Says:
   February 1st, 2010 at 3:24 pm

   Cred ca preferam vechiul format. Poate si pana ma obisnuiesc cu asta nou, dar chiar mi se pare mai greu de citit.

2. vermun Says:
   February 1st, 2010 at 5:48 pm

   da, e mai dificil.
   o intrebare: observ ca nominalizatii sunt trecuti cu nume si prenume, eu am trimis un text dar m-am semnat cu pseudonim, e posibil sa nu fi fost luat in calcul din cauza asta?

3. vermun Says:
   February 1st, 2010 at 5:53 pm

   a, si pseudonimul fiind chiar nick-ul cu care comentez aici. va intreb doar pentru a nu mai gresi data viitoare, atat. multumesc!

4. sonia Says:
   February 1st, 2010 at 5:54 pm

   Şi mie îmi plăcea mai mult vechiul format. Am avut probleme şi în momentul în care am vrut să votez, am avut impresia că se blochează.

5. georgi Says:
   February 1st, 2010 at 5:54 pm

   Mie imi place noul format, e practic si usor de folosit.
   Cat despre povestiri, sunt bine scrise cu descriere vasta si toate cele, dar mi se par toate scrise de acelasi autor, oricine al fi el (sau ea). Nu vreau sa fiu nesimtita si nici sa fiu inteleasa gresit, dar mi se par prea simple, dar in acelasi timp complicate, imi spun povestea unui lucru marunt si insignifiant (aproape) in cuvinte de mare amploare. Nu-mi spun nimic, in afara de faptul ca autorul are talent in texte descriptive, dar lipsa de dinamism si oarecare imaginatie.
   Aceasta e doar parerea mea, iar eu citesc mai mult povesti, nu ma dau in vant dupa proza (decat daca o scriu eu de amuzament sau plictiseala, ceea ce e ironic daca stai sa te gandesti…)
   Probabil ca unii din voi imi veti spune ca eu nu pot scrie mai bine, dar vedeti voi, asta nu conteaza, pentru ca daca vreti sa deveniti scriitori sau daca sunteti, voi o sa fiti cititi de oameni simpli si nu neaparat de alti scriitori.

6. Mihai Radu Says:
   February 1st, 2010 at 5:57 pm

   @Vermun - nu este nicio problema. Nu s-a tinut cont de asta.

7. Silviu Toma Says:
   February 1st, 2010 at 6:02 pm

   @Stefana
   Hmm. Nu se vede sau e greoi sistemul? Intreb ca sa stiu daca e de reparat sau de renuntat.

   @vermun
   Nu conteaza daca esti cu nickname insa inainte de a anunta castigatorul daca el nu a trimis numele si prenumele il vom ruga sa o faca (pe e-mail).

   @sonia
   Acum umblu la votare, da, asa este sunt probleme.

   @georgi
   Sunt de acord ca povestirile nu sunt scrise pentru cititori. Toate povestirile de aici ti s-au parut scrise intortocheat?

8. Mir Adriana Says:
   February 1st, 2010 at 9:15 pm

   Domnul Silviu Toma m-a dezarmat complet! Dacă sunteţi de acord că aceste povestiri nu sunt scrise pentru cititori, atunci vă rog să aveţi amabilitatea să mă lămuriţi şi pe mine care este destinaţia literaturii în general? Model pe-o hârtie de împachetat?
   Sau poate insinuaţi că aceste texte, prin valoarea lor, depăşesc condiţia muritorilor de rând?

9. georgi Says:
   February 1st, 2010 at 10:52 pm

   @Silviu Toma
   Dar atunci pentru cine? Pentru juriu? Credeam ca scopul concursului este pentru a incuraja scrisul, nu pentru a incuraja scriitorii sa citeasca si mai multi scriitori. Sau numai scriitorii au voie sa inteleaga? Asta ar fi aiurea pentru ca asta ar insemna sa incep sa aberez despre cauza si efect si despre inceputul scrisului din moment ce trebuie sa fii scriitor ca sa citesti.
   Lasand asta la o parte, textele nu mi se par intortocheate ci simple intr-un fel complicat Stiu ca suna imposibil, mai mult sau mai putin. Ei imi detaliaza personajul si decorul, dar actiunea o lasa la intamplare, ambigua, iar pe mine nu ma intereseaza culoarea parului, ci de ce se uita nostalgic pe fereastra si nu aude nimic in jurul lui (de exemplu).
   Mda, probabil imi veti spune ca face parte din categoria prozelor unde cititorul trebuie sa-si imagineze restul povestirii. Atunci voi veni cu continuarea, sper doar sa nu fiu depunctata pentru lipsa expozitiunii…
   Si inca o data, pentru scriitori, nu incerc sa fiu rautacioasa si nici sa va jignesc, e doar o parere, una constructiva, sper eu…

10. gyrovague Says:
    February 2nd, 2010 at 12:02 am

    of course ca da, nici Beethoven nu scria pentru porcul de public.

11. silviu Says:
    February 2nd, 2010 at 12:31 am

    @Mir Adriana
    Merg pe firul argumentatiei lui georgi sa vad ce iese…sa ne imaginam…

    @georgi
    Normal ca scopul concursului este sa incurajam scrisul…si cititul
    Dar uite ca ai mai detaliat un pic si acum avem descriere si actiune lasata la intamplare, ambigua.

    Sunt de acord ca povestirile trebuie sa aiba o actiune precisa. Nici o povestire de aici nu are o actiune precisa? Daca nu, imagineaza cum ar fi…o povestire care se peterce in lumea unui ceas mecanic. Sau altfel…Un exemplu de actiune precisa.

    Sunt convinsa ca nimeni de pe aici nu se supara ca-ti spui parerea.

12. Mihai Radu Says:
    February 2nd, 2010 at 9:17 am

    Îmi place, revenim la discuţiile despre scris, De ce?, Pentru ce?, Pentru cine?

13. Adina Says:
    February 2nd, 2010 at 10:04 am

    Totusi, ar fi interesanta o argumentare a alegerilor. De data asta, mie nu imi pare justificata niciuna dintre ele. Ok, unele sunt bine scrise, din punct de vedere al descrierilor, asa cum mai spunea cineva, dar atat. Lasand la o parte faptul ca niciuna nu e genul pe care as rasfoi-o intr-o librarie si as cumpara-o (faimosul de gustibus), ramane constatarea ca nu imi spun nimic, nu imi transmit nimic. Par rupte dintr-un context mai mare. Sunt de acord ca intr-un roman si-ar gasi locul, dar luate ca povestiri… Poate ca ma insel, poate ca nu inteleg eu proza scurta, am si zis ca am o problema cu asta. Dar credeam ca e nevoie sa gandim aceste scurte povestiri ca pe un intreg.

    Motiv pentru care, deocamdata, cel putin, eu o sa iau o pauza.

    Formatul in care le-ati pus aici imi pare mai bun, mai practic, sa zic asa. Si mai elegant.

14. georgi Says:
    February 2nd, 2010 at 10:52 am

    @Silviu
    De fapt, la asta ma refeream de la inceput, doar ca in termeni vagi, incercam sa fiu diplomata, dar nu sunt intotdeauna buna la asa ceva, asa ca a trebuit sa o spun mai clar. Adina a rezumat cam tot ce vroiam sa spun eu pe ocolite…
    Eu mi-am cerut scuze in avans, sa nu creada cineva ca o fac cu intentie.

15. mandea007 Says:
    February 2nd, 2010 at 10:59 am

    In privinta formatului nimic de zis. In privinta nominalizarilor as avea citeva consideratii. Sunt, in general, de acord cu ,,georgi”:povestiri simple si in acelasi timp complicate, cu un subiect nu prea bine definit. Cam toate povestiri relativ triste, melancolice si plicticoase. Scrise sub zodia lui Eminescu, daca pot sa spun asa… Dar tot luna aceasta s-a nascut si Caragiale. Nu-i vad si pe urmasii lui: risul, hazul, umorul care ne-a insotit, ca popor, de-a lungul vremii nu mai exista in preocuparile celor ce scriu in ziua de azi? Prea multa tristete intr-o lume, si asa, prea trista.

16. Stefana Says:
    February 2nd, 2010 at 12:40 pm

    Ma distrage fundalul acela negru, face literele sa-mi para mai mici si deci efortul vizual mai mare.

17. Mir Adriana Says:
    February 2nd, 2010 at 12:42 pm

    Şi încă ceva. Nu-mi place sistemul “chemaţi-vă prietenii la vot!” Chiar dacă promiteţi că nu se va ţine cont de acest aspect al numărului de voturi, undeva, subliminal, tot influenţează… Ce-o să facă cel care scrie bine, are şansa de a fi selectat, dar n-are cunoştinţe care să-l voteze?!

18. lorelaya Says:
    February 2nd, 2010 at 12:47 pm

    Fratilor,si eu renunt.Pe bune,n as reusi sa scriu asa de bine nici platita cu 1000 euro ora.As adormi dupa primele doua randuri.Am ezitat mult sa scriu acest comentariu,nu vreau sa spun nimic rau de nimeni,mai ales ca am trimis si eu o povestire si poate fi interpretat totul ca “vulpea si strugurii”,dar sunt profund dezamagita.Ma asteptam la o concurenta sclipitoare cu povestiri care sa spuna ceva,cu povestiri care sa ma tina cu sufletul la gura de la inceput pana la final,cu metafore profunde care sa ma faca sa palesc de invidie,cu dialoguri saltarete si spirituale,in fine povestiri cum am intalnit pe blogurile unora dintre voi(sper ca nu va suparati ca am tras cu ochiul).Unde sunt astfel de scrieri?Nu le-ati trimis sau nu au fost luate in calcul?In afara de povestea pictorului Picasa(ca programul pc nu ca pictorul)care are totusi o “actiune” dar pacatuieste prin limbajul obositor,pe celelate a trebuit sa le citesc de trei ori ca sa imi dau seama ce vrea sa trasmita autorul.Si nu cred ca e nevoie de un anumit nivel de cultura,pentru ca de citit am citit si eu la viata mea.
    Pur si simplu nu e stilul meu,luna asta o sa stau pe bara si o sa vad daca se schimba ceva.

19. Reader Says:
    February 2nd, 2010 at 1:13 pm

    Nu mi se pare benefică ideea de a participa la acest cenaclu virtual oameni care au debutat deja editorial(cozan, ancuţa). E ca şi cum amatorii din Pătârlagele ar juca fotbal cu messi & compani! Faceţi ceva ca toţi să beneficieze de aceeaşi grilă de start. Altfel, vă veţi trezi că nu mai publică nimeni, decât consacraţii!
    Reader

20. Balin Feri Says:
    February 2nd, 2010 at 1:56 pm

    Ciolănescu s-a sinucis. Serios vorbesc! Era cititor fidel al Revistei Scriitorului, dar avea şi o doză bună de tristeţe eternă, dulce melancolie, sau cum vreţi să-i spuneţi, ceva ce în limbajul medical vorbind îl califica între maniaco-depresivi şi exaspera generaţii întregi de psihanalişti, psihiatrii dar mai ales psihopaţi… Însă tentativa suicidală, încununată de succes, s-a datorat unei alte cauze. Domnul Ciolănescu a înţeles sensul vieţii şi stupefiat de banalitatea neaşteptată a Marelui Mister, a decis să nu parcurgă până la capăt drumul caracterizabil prin lipsa de orizont în toate punctele sale. Se mai întâmplă astfel de accidente, până şi printre cei maniaco-depresivi, totuşi cazul Ciolănescu prezintă şi amănunte care odată prinse la dosar cu siguranţa vor suscita interesul anchetatorilor, nu de alta dar privind lucrurile în ansamblu, un observator mai puţin avizat decât suntem noi, ar putea ajunge la concluzia că Ciolănescu nu s-a sinucis, ci a căzut victimă unui complot al prea stimatului juriu al acestei reviste, cu largul concurs al celor cinci autori a căror texte au fost nominalizate. HEI! Nu vă grăbiţi să catalogaţi această afirmţie drept aberaţie, chiar dacă autorul este rupt de realitate! Mai bine căscaţi urechile, mă rog, în acest caz ochii, pentru a vă putea lămuri. Iată cum au decurs lucrurile:
    Ciolănescu, fidel cititor şi vestit căutător al nodurilor în papură, a intrat şi la începutul acestei luni pentru a citi capodoperele literare nominalizate. Le-a parcurs în mare fugă, apoi, tocmai când încerca să acorde textelor bine-meritatele note, de la 1 până la 2, a fost atins de o neaşteptată revelaţie. ” Dom’le, şi-a zis el în gând, nu pot să dau note de 1 şi de 2 dacă nu am reuşit să înţeleg aceste texte. Dacă ele ascund nebănuite sensuri, dacă rostul lor, dacă valoarea nu este dată de ceea ce spun negru pe alb ci tocmai de ceea ce nu afirmă? De ceea ce ar putea să spună?!” Ei bine, sămânţa îndoielii, odată ajunsă pe terenul fertil al unei minţi geniale, binecuvântată şi cu simptomele caracteristice celor afectaţi de duhul blând al manico-depresivităţii, a prins rădăcini, a încolţit, s-a răspândit şi instăpânit în întrega minte a cititorului Ciolănescu precum procedează cancerul într-un organ afectat. Aşadar Ciolănescu, de voie-de nevoie, a recitit textele şi a căutat acele detalii care ar fi putut sugera ceva ce nu este dar ar putea să fie. A găsit o sumedenie de astfel de amănunte, într-un text un şurubel, în altul o piuliţă, mai încolo o şaibă desprinsă, chiar din titlu a desprins un nit, de aici un ac, de dincolo o manivelă. S-a ales astfel cu o sumedenie de cuvinte ce ar fi putut să fie şi cu o mulţime de propoziţii posibile. Le-a pus frumos într-un sac, a scuturat bine, apoi a încercat să scoată fraze inteligibile, dar degeaba. Apoi, căutând disperat să rezolve problema, a accesat din nou paginile revistei. Poate a uitat ceva, poate nu a observat ceva. Nu găsea însă nimic, toate cele care ar fi putut să fie şi nu erau le descoperise deja anterior. Apoi, tocmai când vroia să închidă pagina, privirea i-a alunecat peste un comentariu. Unul care în aparenţă nu avea legătură cu textele şi nici cu concursul, dar purta semnătura unui membru al distinsului juriu. Culmea, confirma exact bănuiala cititorului Ciolănescu, anume că valoarea textelor este dată de ce ar putea să conţină. ” Aha, s-a pleznit satisfăcut peste frunte Ciolănescu, acest comentariu este un indiciu!” A analizat cu repeziciune textul, a eliminat cuvintele care îşi aveau sensul clar, a păstrat cele care nu ar fi schimbat cu nimic mesajul comentariului nici dacă ar fi lipsit, le-a aliniat, apoi în locul literelor a trecut cifre, 1 pentru a, 2 pentru b şi aşa mai departe. A obţinut un şir lung de numere formate din 2, 3, 4, 5 cifre, funcţie de câte litere au avut cuvintele. A eliminat toate numerele prime, apoi a adunat cifrele grupurilor rămase, a obţinut un număr de ordinul sutelor de miliarde, aşa că a adunat iar cifrele care formau numărul, iar si iar până a ajuns la un număr unic. Un 8 banal. Un 8 care era cheia, era soluţia misterului. Aşadar a ales fiecare a 8-a literă din tot ce ar fi putut să conţină textele nominalizate şi a format astfel o propoziţie. Normal, fără pauză între cuvinte, fără semne de punctuaţie, totuşi mesajul ar fi putut fi înţeles. El, marele cititor, demn urmaş al unui Holmes, a lui Poirot şi a lui Maigret, a dezlegat misterul. Sensul vieţii s-a relevat. Ciolănescu a citit odată, apoi încă odată. S-a spălat de câteva ori pe faţă şi a recitit ceea nicicum nu reuşea să înţeleagă. Se întreba dacă să pună virgula într-un loc şi punctul în altul, a încercat să considere câteva litere i ca fiind semne de exclamare, degeaba tot. Ceea ce ar fi putut avea un sens nu avea nici unul. A încercat să folosească translatorul google, dar nici aşa n-a ajuns la nici un rezultat. Apoi brusc a înţeles! Ceea ce ar fi putut avea un sens şi nu avea nici unul reprezenta tocmai esenţa esenţelor, misterul misterelor şi taina tainelor! Sensul vieţii şi al morţii, a lumii, a universului, a tuturor lucrurilor care au fost şi sunt, dar mai ales a celor care ar fi putut să fie. Normal, era ceva fără sens tocmai pentru a ilustra faptul că toate astea, viaţa, moartea, lumea, lucrurile care sunt şi cele care ar putea doar să fie…sunt lipsite de sens. Aşa că s-a sinucis!
    Veşnică pomeneală spiritului talentatului cititor Ciolănescu şi glorie eternă căutătorilor de sensuri care ar putea exista.
    Iar voi, epigoni ai marilor cititori de cândva, învăţaţi să apreciaţi ceea ce citiţi nu în funcţie de ce conţine lectura, ci mai degrabă după ce ar fi putut să conţină. Nu judecaţi creaţiile literare cu mintea voastră îngustă şi nu vă pripiţi să trageţi concluzii privind valoarea, ridicaţi-vă la alt nivel, apreciaţi talentul extraordinar al unor scriitori care vă permit vouă să descoperiţi toate acele valori incontestabile care ar fi putut să fie conţinute într-o povestire.
    Eu sunt surprins doar de faptul că textul meu nu a fost nominalizat de juriu. Era vorba de o foaie absolut albă, fără titlu măcar. Era perfecţiunea întruchipată, nu conţinea nimic, tocmai de asta valoarea literară îi era incontestabilă, o filă albă, pură, o poveste care ar fi putut să conţină orice deorece nu am folosit cuvinte care să restricţioneze în vre-un fel sensurile. Se poate mai mult de atât?

21. Vlad Puescu Says:
    February 2nd, 2010 at 1:58 pm

    Nu cred ca are nimeni nimic impotriva unor texte cu mai multa “actiune”, dar mi se pare ca principalul criteriu e sa fie bine scrise. Daca cei care scriu bine adopta majoritar o proza lenta si introspectiva… poate comentariile voastre le vor spune ceva. Sau poate doar asa pot scrie ei… Raportat la ce se publica astazi (autori romani), imi poate da cineva exemple de proza buna si mai dinamica? (nu zic ca nu exista, chiar intreb)

22. Mir Adriana Says:
    February 2nd, 2010 at 2:16 pm

    Citind comentariul domnului Balin Feri, mi-a venit o idee: întrucât site-ul o permite, din punctul de vedere al dimensiunii, ce-ar fi să-şi publice toţi cei care au trimis povestiri aici, la comentarii, textele?
    Aşa o să ne lămurim de ce cele 5 selectate sunt mai bune.
    Ce zici Lorelaya? Feri? Georgi? Toţi ceilalţi?

23. Balin Feri Says:
    February 2nd, 2010 at 2:59 pm

    Dragă Adriana,
    fiecare concurs are un juriu, altfel devine un enorm bâlci inutil.
    În fiecare concurs obiectivismul este reprezentat de subiectivismul juriului, altfel spus nu există obiectivism ci doar subiectivismul dat de gusturile juriului.
    Prima lună am citit povestirea câştigătoare şi am comentat îndelung. A doua lună, cum am trimis şi eu un text, am tăcut din gură, am comentat doar la un text nominalizat, acolo pentru că nu m-am putut abţine…
    Asta deja e a treia lună iar comentariul meu de mai sus spune doar că nu am participat la concurs ( şi probabil nici nu o voi face) pentru că am înţeles care sunt gusturile juriului şi sunt conştient că niciodată nu voi scrie astfel încât să le placă. Eu cânt la vioară- să spun aşa- şi în concluzie nu are sens să mă înscriu la campionatul mondial de haltere, dar şi mai puţin sens ar avea să mă revolt împotriva deciziei juriului de a premia un anume halterofil. Crezi ca decizia juriului ar fi alta dacă ar fi aici expuse nişte sculpturi, tablouri sau vaze cu flori? Tot cel mai bun halterofil ar lua premiul. :))

    Dincolo de ironie (comentariul meu anterior) şi de explicaţiile, pe undeva inutile, din acest comentariu, aş vrea să sugerez ceva juriului acestei reviste. Nu de alta, dar apreciez orice demers făcut de cineva în sprijinul culturii româneşti, în principal al literaturii, aşa că n-aş vrea sa rămân dezamăgit de o eventuală scădere a interesului celor pasionaţi de scris faţa de acest concurs.
    Stimaţi membrii al juriului, având în vedere faptul că însuşi apartenenţa dumneavostră la acest juriu şi implicarea cât se poate de activă în viaţa literară românească vă califică drept specialişti, profesionişti sau chiar experţi, cred că ar fi mai mult decât binevenită motivarea deciziei de a premia un anume text prin scrierea unui scurt articol de critică literară în care fiecare dintre dumneavostră să menţioneze acele calităţi ale textului pentru care s-a luat decizia de a o premia. Nu de alta dar fără argumentarea acordării premiului unui text şi nu altuia, orice cititor, scriitor, sau simplu vizitator al acestor pagini, ar putea ajunge la concluzia că se decide câştigătorul prin tragere la sorţi. Iar a spune despre textele nominalizate că au calitatea de a fi suspectabile de sugerarea unor idei neconţinute, este un argument nul, asta se poate spune despre orice text, al oricui, de oriunde.
    Sunt de acord şi că orice text literar este interpretbil, că percepţia ei depinde de gusturile, gândurile, personalitatea cititorului. Tocmai de asta ar fi nevoie de acel articol, astfel am afla şi noi prin ce au reuşit anumite texte să exercite un impact asupra membrilor juriului, ce le-au sugerat, etc.

24. gyrovague Says:
    February 2nd, 2010 at 3:25 pm

    @Mir Adriana - de ce nu pe blogul personal? s-ar formata mai bine pe intreg ecranul, mai simplu de citit. just saying.

25. sonia Says:
    February 2nd, 2010 at 3:30 pm

    Eu voi comenta mai degrabă din perspectiva unui simplu cititor, pentru că nu am lecturi prea bogate şi nici cunoştinţe temeinice în domeniu (recunosc însă că am participat la toate trei ediţiile). Mie cel mai mult mi-au plăcut textele lui Dorin Cozan, Leonard Ancuţa şi Vlad Sârbu (în ordinea aceasta). Nu am avut senzaţia că autorii ar avea acelaşi stil, dimpotrivă. Textul lui Leonard Ancuţa mi se pare captivant, povestea unui soi de Nero rural, prezentat cu ironie, dar ceva cam apocaliptic pentru gustul meu. Povestirea lui Dorin Cozan înduioşează prin faptul că prezintă moartea aşa cum este ea văzută cu ochii unui copil, fără prea multe cosmetizări. Amoralitate şi un fel de candoare crudă.
    Mi-a plăcut şi povestirea lui Vlad Sârbu, pentru că m-am regăsit în apăsarea şi lehamitea pe care o simţi atunci când revii din străinătate, atunci când simţi că o grămadă de speranţe şi de planuri s-au dus de râpă. Poate însă finalul a fost prea dramatic faţă de restul textului.
    Îmi place cum scrie Bogdan Varvari, dar am avut impresia că textului acestuia îi lipsea ceva, de parcă mai avea nevoie de ceva explicaţii, dialoguri sau acţiune. Mi-a lăsat sentimentul de incomplet. Mi-a plăcut şi Mihaela Onu, dar nu ştiu de ce, m-a prins cel mai puţin (poate din motive de dispoziţie sau poate că mi-a scăpat mie ceva).
    Poate că o să spuneţi că nu prea am spirit critic, dar asta a fost părerea mea de cititor.
    Felicit oricum organizatorii pentru ceea ce fac, îmi dau seama că nu e uşor. Mi se pare că în continuare e o problemă cu sistemul de votare.

26. Mir Adriana Says:
    February 2nd, 2010 at 4:02 pm

    Feri, ai dreptate. Ar fi foarte interesant de ascultat argumentarea juriului.
    gyrovague, textul meu este aici:
    http://dincolodeoglinda.blogspot.com/2009/08/prietenii.html

27. lorelaya Says:
    February 2nd, 2010 at 4:29 pm

    Si daca nu am blog?Pentru cine e curios as putea trimite pe mailul personal…asta daca n-ar fii prea personal:).
    @balin feri am citit pe blogul tau o povestire care m-a impresionat pana la lacrimi(daca spui ca sunt melodramatica te impusc :P)
    @Mir Adriana mi-a placut povestirea ta,desi eu am probleme cu moartea,in sensul ca am avut o mare pierdere pe care inca n-am reusit s-o “digerez”.

28. gyrovague Says:
    February 2nd, 2010 at 4:37 pm

    @lorelaya: e un bun motiv sa-ti faci unul, nu? trafic garantat cel putin 166 de cititori dintr-un foc. daca vor citi toti.

    @Mir Adriana: merci.

29. Balin Feri Says:
    February 2nd, 2010 at 5:22 pm

    @ Lorelaya, nu-ţi dau ocazia să mă ciurui! Ţi-aş fi însă mai mult decât recunoscător dacă mi-ai spune de care povestire vorbeşti, de “Moarte Bună, Mihai”, de ” Doar cuvinte las în urmă”, de “Eterna Ploaie” sau de “Articularea trecutului meu”. Sau de altceva? Poate faci o alegere prin care vei merita să fi considerată melodramatică :))

    Adresa mea de e-mail este doarvorbe@yahoo.com
    Cine nu are blog dar vrea sa-i fie povestirea citită, analizată şi chiar comentată ( dacă merită să mai fie analizată şi comentată decid eu) este binevenit să-mi scrie.

30. Carmen Says:
    February 2nd, 2010 at 6:07 pm

    Imi place noul sistem de publicare!
    Felicitari nominalizatilor!

31. gyrovague Says:
    February 2nd, 2010 at 6:13 pm

    eu i-as felicita c’un punctaj dar nu pot sa votez. nu ca ma plang. se repara pana miercuri inclusiv?

32. John Doe Says:
    February 2nd, 2010 at 6:38 pm

    şi în sistemul ăsta cu nominalizaţi în loc să publici unul publici cinci, dar premiezi doar unu´, că premiile speciale nu se pun. interesant joc de glezne.

33. John Doe Says:
    February 2nd, 2010 at 6:42 pm

    între timp a început şi concursul provers, ed. a IV-a 2010. mai daţi şi voi de ştire cu concursurile că înainte făceaţi şi asta.

34. Mihai Radu Says:
    February 2nd, 2010 at 6:47 pm

    @John Doe - multumim pentru informatie. Am postat.

35. marina Says:
    February 2nd, 2010 at 6:53 pm

    Am publicat si eu pe blog povestirea trimisa la concurs desi ma asteptam sa nu fie printre finaliste, chiar nu este cea mai buna scriere a mea. Insa, sunt de acord cu cei care spun ca povestirile alese sunt prea greoaie sau poate ca nu le inteleg eu suficient. La un moment dat nu mai aveam rabdare sa le citesc si tocmai asta cred ca trebuie sa fie calitatea principala a unui text: sa te tina cu sufletul la gura, sa te faca sa citesti ( si mai ales sa transmita ceva).

    Mi-a placut textul Adrianei, asa cum am citit cate ceva pe blogul lui Balin Feri. Nu vreau sa supar pe nimeni, poate eu chiar nu am talent in comparatie cu cei nominalizati sau poate ceea ce scriu eu nu se potriveste profilului acestui concurs.

    Pentru cei care vor sa citeasca povestirea mea, o pot gasi aici: http://marinarasnoveanu.wordpress.com/2010/02/02/franturi-de-ganduri/

    Ma repet, nu e foarte buna, nu e mai buna ca cele nominalizate, dar poate ceilalti vor intra vor citi mai mult si imi vor spune parerea lor sincera.

36. mandea007 Says:
    February 2nd, 2010 at 8:54 pm

    O singura lucrare merita premiul intii. Moartea domnului Ciolanescu. Fara gluma, mi-a placut cel mai mult. Felicitari domnule Balin Feri.

37. Balin Feri Says:
    February 2nd, 2010 at 10:25 pm

    Eu mă bucur domnule Mandea că aţi găsit ceva ce să vă placă, chiar dacă este doar un comentariu, nici într-un caz un text literar care să participe la concurs.

38. Vasile Says:
    February 2nd, 2010 at 10:59 pm

    Tipic romanesc. Nu ma arunc in alte comentarii, dar din toate cele 37 de reply-uri doar unul a fost de “felicitari”. Apreciez oamenii care au incercat sa organizeze un concurs, insa imi este sila de criticii de internet.

39. Vasile Says:
    February 2nd, 2010 at 11:12 pm

    … o atitudine cumplit de asemanatoare veti gasi si la reuniunile Uniunii Scriitorilor, unde se mananca unii pe altii si la propriu si la figurat. Am gandit gresit cand mi-am zis ca generatia mai tanara va schimba putin canibalismul social. Textele nu sunt capodopere (cat de general si de periculos e termenul!), dar cu timpul pot deveni. Incapatanati-va sa scrieti mai bine, sa demonstrati ce inseamna scrisul pentru Dumneavoastra! Insa nu subminand cu ironie. Nu taiati elanul nimanui, nu imitati greselile celor mai in varsta… (nu pun semnul exclamarii, e doar o sincera recomandare).

    ps: ma scuzati ca am revenit cu un alt comentariu. De-acum ma voi limita la rolul de observator.

40. Balin Feri Says:
    February 3rd, 2010 at 9:49 am

    @ Vasile, îmi pare rău dacă aşteptările tale erau diferite. Crede-mă că şi ale mele, dar nu pot să felicit autorii unor texte pe care nu le pot aprecia. Dacă intri de exemplu la link-ul lăsat de Mir Adriana vei vedea că pot fi şi altfel decât ironic.
    În altă ordine de idei, eu consider că este un amănunt îmbucurător faptul că dintre atâtea comentarii unul singur este de felicitare. Din acest fapt se pot trage două concluzii: odată că cititorul român este pretenţios, nu se grăbeşte să aplaude la orice text cu pretenţii de literatură, iar în al doilea rând ne arată şi că gusturile cititorilor diferă de cele ale juriului. Ceea ce este si firesc dealtfel, dacă este să privim puţin în ograda altora vom constata că la fel stau lucrurile şi la ei. De exemplu foarte rar s-a întâmplat ca Premiile Nebula ( date de un juriu profesionist) să fie decernate aceloraşi opere ca premiile Hugo ( date în urma votului public). Altfel spus diferă pretenţiile literare ale profesioniştilor de cele ale cititorilor şi toate amănuntele legate de stil, construcţie, limbaj, etc apreciate de experţi nu valorează nici cât o ceapă degerată în ochii cititorului, acesta vrea povestiri care au o poveste de spus.

    Nu văd motivul pentru care ar trebui să te limitezi la statutul de simplu observator, aici toate opiniile sunt binevenite, iar adoptarea unei poziţii în favoarea textelor nominalizate este chiar necesară după câte opinii contrare s-au acumulat.

41. Ivan Says:
    February 3rd, 2010 at 11:20 am

    Mie povestirea “Cârpa” mi se pare o povestire foarte bună. De fapt mi se pare cea mai bună pe care am citit-o de la începutul acestor concursuri. Felicitări autorului!

42. marina Says:
    February 3rd, 2010 at 11:33 am

    Hmm…sa stiti ca acum le-am citit pe toate si mi-au placut povestirile lui Bogdan Varvari si cea a lui Vlad Sarbu. Felicitari oricum tuturor nominalizatilor!

43. MR Says:
    February 3rd, 2010 at 11:36 am

    Citesc povestirile de aici si nu stiu pe care s-o aleg. Sunt ca filmele romanesti de dupa revolutie, descriptive, intunecate si abatute. Sunt trairi personale expuse in cuvinte, la unele simti efectiv taisul unei priviri sau goliciunea unei ferestre.

    Asa sunt si textele pe care le scriu eu uneori si ma intreb ce fenomen istoric sau climatic induce astfel de texte? De ce se scrie atat de mult despre intuneric, in toate formele sale.

    Poate ca la rubrica “Despre ce si cum” discutati si cum se aleg subiectele unei povestiri.

44. Monalisa Gheorghiu Says:
    February 3rd, 2010 at 12:15 pm

    Bună ziua.
    Din preambul nu am înțeles, așa că o să vă adresez o întrebare: ați avut în vedere textele trimise până la data de 15 ianuarie?
    Cât despre modul de prezentare, este în regulă; poți vedea în permanență unde te afli raportat la dimensiunea totală a textului, nu numai a paginii.
    Cât despre texte, sper din toată inima că o să trecem într-o perioadă mai „albă”, mai luminoasă a creației.
    Cu tot dragul!

45. Mihai Radu Says:
    February 3rd, 2010 at 6:14 pm

    @Monalisa Gheorghiu - da, au fost luate in considerare textele primite pana� la data de 15 ianuarie (inclusiv).

46. Serenus Says:
    February 3rd, 2010 at 10:00 pm

    Noul format de prezentare a povestirilor mi se pare O.K. E mai elegant, după cum s-a observat, şi îţi dă posibilitatea să te deplasezi mai uşor înăuntrul textului. Nu te lasă totuşi să comentezi fiecare povestire în parte - în caz că ai dori asta.
    În ceea ce priveşte calitatea povestirilor propuse spre lectură, aş face observaţia că doar prima dintre ele poate fi încadrată în definiţia strictă a speciei, toate celelalte mizând pe analiză psihologică în detrimentul relatării propriu-zise. Dacă extindem însă categoria povestirii până la a accepta orice naraţiune de dimensiuni reduse, trebuie să acceptăm faptul că şi conflictul interior şi dimensiunea lirică a unei proze pot avea farmecul lor, reuşind să ne inducă o anume tensiune, cu condiţia să găsim răbdarea şi inspiraţia de a pătrunde în intimitatea textului.
    Din acest punct de vedere, efortul juriului este mai mult decât lăudabil, întrucât a avut de citit şi judecat de 30 de ori mai multe povestiri decât noi! Aş zice aşadar să fim mai puţin critici la adresa acestuia, din moment ce, iată, iniţiativa aceasta dă roade: scriem şi, în plus, avem şi ocazia de a face cunoştinţă unii cu alţii - fie şi prin intermediul blogurilor personale. Iar acesta ar trebui să fie cel mai mare câştig.
    În fine, referindu-ne la “subiectivismul” juriului: el este un fenomen inerent artei în general; doar timpul îşi poate justifica titlul de judecător suprem în ceea ce priveşte valoarea unui scriitor şi a operei sale. Totuşi, pentru a preîntâmpina acuzele gratuite şi total ineficiente, cred că membrii juriului ar trebui numai să publice o justificare a alegerii lor, aşa cum s-a scris mai sus, dar şi să-şi întemeieze judecata critică pe câteva criterii foarte clare - eventual asociate cu un punctaj corespunzător. De pildă:
    1)Originalitatea titlului şi adecvarea sa la conţinut - 1 p.
    2)Conţinutul povestirii: complexitatea conflictului - 2 p.; complexitatea personajelor - 2 p.; coerenţa ideilor - 1 p.;
    3)Stilul povestirii: claritatea expresiei - 1 p.; calitatea scriiturii (îmbinarea modurilor de expunere, figuri de stil etc.)- 2 p.;
    4)Alte valori ale textului - 1 p.
    Desigur, această cuantificare a textelor poate fi puţin pedantă şi în plus mai greu de aplicat (în sensul că necesită şi mai multă zăbavă pe marginea operei respective). Dar chiar dacă ea nu elimină cu totul subiectivismul mult hulit, îi limitează efectele şi oferă o bază pentru eventualele discuţii între membrii juriului… În opinia mea, sistemul ar putea fi aplicat măcar pentru primele zece, să zicem, dintre povestirile candidate la titlu.
    P. S. Rămânând la nivelul unei critici impresioniste, toate povestirile dovedesc calitatea autorilor de fini observatori ai vieţii, dar “Cârpa” mi s-a părut remarcabilă prin concentrarea scriiturii, având mari valenţe sugestive.

47. Catro Says:
    February 3rd, 2010 at 10:44 pm

    Cel mai mult mi-a placut “Carpa” (de fapt singura care mi-a placut cu adevarat)

48. lorelaya Says:
    February 4th, 2010 at 10:35 am

    am recitit povestirile.poate le am judecat gresit datorita alergiei mele la tot ce e trist, prafuit cu iz de marturisire pe pat de moarte.si am gasit si cateva metafore . in sensul ca aveau valoare artistica (nu spun cata).
    oricum important e ca avem un loc unde sa ne intalnim si sa “barfim”,costructiv bineinteles .pentru asta si pentru faptul ca ne-a motivat sa scriem, daca era nevoie de un motiv in plus, dau un mare 10 cu felicitari organizatorilor.
    multumim mult si speram cu totii ca ne vom intalni aici si la anul…si peste 50 de ani.
    serios ati facut o treaba grozava.Ati reunit o mana de oameni care au ceva de spus. FELICITARI

49. Mihai Radu Says:
    February 4th, 2010 at 12:16 pm

    Lorelaya, ne bucură mult gîndurile tale!

50. Visan Cornel Says:
    February 4th, 2010 at 8:50 pm

    Buna seara !
    In primul rand vreau si eu sa va felicit pentru idee !!! Este de salutat asa ceva…acum…. si in Romania…!!! Dar vad ca se practica acelasi stil ca peste tot “la noi”…Sunt doar cateva persoane care au drept sa iasa in fata, ceilalti nu au cum. Am incercat sa scriu pentru prima data in viata mea si proza SF (si am cateva persoane amatoare sa vada asa ceva pe piata-pentru ca le-am citit ce am scris)si nu i-am crezut cand spuneau ca nu am sanse, pentru ca astea sunt concursurile de la noi. Mai bine sa transform povestirea intr-o carte si ma vor ajuta sa o public (pentru ca am tot ce trebuie unui scriitor de gen). Cineva a propus sa publicati pe site tot…
    Daca totul este corect si deschis, atunci eu vin cu urmatoarea propunere:
    - Adaugati o sectiune de lectura si vot si puneti acolo toate lucrarile… si va asigur ca veti ramane surprinsi de rezultate
    Lasati celor carora le sunt adresate practic lucrarile sa decida castigatorul (adica publicul), pentru ca orice scriitor profesionist fiind, vrea sa vada in ceea ce citeste stilul lui (deformatie dobandita) si nu este normal…Vreti un exemplu care sa dovedeasca asta ?
    Dem Radulescu era un actor de comedie desavarsit, dar foarte rece si sever in viata de zi cu zi. Cum credeti ca ar fi catalogat o lucrare de aceeasi factura a unui incepator ? “E ceva…ai ceva stil…dar mai ai rabdare…”
    Fiti deschisi noului, promovati adevarata cultura…Este adevarat, poate ca unii urmaresc doar banii(pe criza asta), altii nu au stil de loc (dar incearca)… Vreti ca toti sa scrie abstract…rima alba…sa foloseasca comparatii… Va mai aduceti aminte de clipele cand erati mai tineri si citeati cu sufletul la gura(poate)…Puisorul Motat…Nastratin Hogea.. aventurile muschetarilor…aventurile din cartile lui Jules Verne…dar si La Medeleni…Ion Creanga…Iata carti care au farmecul lor prin simplitate si pun pariu ca daca as lua o povestire din cartile lor si i-as schimba titlul si putin pe ici pe colo( ca sa nu o recunoasteti) nu ar avea nici o sansa in fata juriului dumneavoastra !!!
    Lectura unei povestiri scrisa din suflet, cu un stil simplu, placut, lejer, antrenant, fara imbarligaturi si amanunte fara sens, cu descrieri ce folosesc comparatii ce apeleaza foarte usor la imaginatie - sugestie - si autosugestie va avea ca rezultat dorinta de a cauta ceva similar in noianul de carti din biblioteci…Altfel, CALCULATORUL sa traiasca !!! Punand toate lucrarile pe site, toti vom avea de castigat…pentru ca putem vedea cum trebuie sa arate o lucrare cu adevarat, putem aduce corectii stilului…ne putem sfatui unul pe altul…
    Ce ar fi fost Baltagul…daca s-ar fi terminat cu “si au trait fericiti…”
    Nu sunt suparat ca lucrarea mea nu a fost aleasa, pentru ca stiam asta, dar va asigur ca daca veti pune totul pe site voi fi cel putin printre primii(daca totul este corect)si nici nu am avut niciodata pretentia ca sunt cel mai tare scriitor, dar consider ca ce am scris acolo face cinste genului si merita macar sa fie citit.
    Atata doar ca poate nu am sa mai scriu alta povestire pe acest site….(sa vad…),dar am sa citesc cu placere daca am sa gasesc ceva ce merita citit

51. Balin Feri Says:
    February 5th, 2010 at 9:00 am

    @ Vişan Cornel, dacă ceea ce ai scris este sf şi zici ca este de calitate, trimite-mi, te rog, textul. Adresa mea de e-mail este doarvorbe@yahoo.com
    Dacă întradevăr este un text bun, încadrabil în sf, fantasy sau horror, şi daca îţi vei da acceptul, va fi publicat pe siteul Societăţii Române de Science-Fiction şi Fantasy. În orice caz îţi garantez că voi citi atent şi îţi voi trimite un feed-back.

52. Balin Feri Says:
    February 5th, 2010 at 10:21 am

    Am avut un comentariu anterior care depăşeşte limitele normale. Aşa că nu repet greşeala. Ceea ce vreau să spun necesită însă cuvinte mai multe, aşa că am postat pe propriul meu site impresiile despre cele cinci texte nominalizate. Cei pe care i-ar interesa eventual părerea mea despre aceste texte găsesc articolul aici;
    http://balinferi.wordpress.com/2010/02/05/textele-nominalizate-la-revista-scriitorului/
    Există posibilitatea de a comenta, puteţi contesta observaţiile mele, eventual puteţi aduce completări unde credeţi că este cazul. Astfel cei cinci nominalizaţi vor primi acele semnale care să-i împingă la a-şi îmbunătăţii proza. Puteţi să mă şi înjuraţi, dacă simţiţi nevoia, dar acest gen de comentariu va sfârşi la coş.

53. liliana Says:
    February 12th, 2010 at 4:18 pm

    si rasfoiesc, si rasfoiesc si mi se pare ca lumea asta (virtualanevirtualavirtualane…) e mica si meschina si ca se invart (si au loc) in carusel aceleasi personaje. ei, da, asa e! am revenit la revista, intr-o secunda de plictis. cafeneaua are aceiasi jupani, de-o ironie transparenta, cu limbi despicate si ascutite (imaginatia e de vina). in cafenea aceiasi “clienti” intepeniti cu coatele pe mese, cu ochii inrositi de fum, de atatea “explozii literare” ingramadite sub frunti. cozan, urmasul lui sadoveanu (e parerea mea, ce aveti cu ea?), scriitorul mare, si la stat si la “fabricat” (povesti), bolnav de descrieri (boala si a scriitorilor rusi, cred ca e contagioasa), din pricina caruia mai sa-mi sara balamalele gurii (de atata cascat). ancuta zis si leonard, adeptul limbajului “dezbracat”. adica, niste “consacrati”. si in rest, marfa “de umplutura”. cate unul, doi, trei care-si imagineaza (in fata oglinzii) ca sunt scriitori si adorm visand ca strivesc sub “amprentele plantare” ( e tare sintagma, nu?) laurii succesului. hai, ca mi-ati risipit ingrijorarea :):):):):)

54. Milena Says:
    February 12th, 2010 at 5:28 pm

    Cam in stilul asta am scris si eu cate ceva, dar mi-am dat seama, cu tristete, ca nicio editura nu ageeaza acest gen de text. Ba mai mult, nici macar prietenilor care mi-au citi materialele nu le-a placut, fiindca, nu prea au dialog, asa mi-au zis, desigur, dar ca in rest sunt bune si interesante. Introspectia asta e buna pentru autor, dar nu neaparat inteleasa de catre cititor, oricare ar fi el. De-asta consider ca e mai mult un exercitiu de scriere. Totusi, mi-au placut textele lui Vlad Sirbu si Dorin Cozan. Poate ca am sa trimit si eu cate ceva din ce am scris ca sa vad reactia cititorilor, mai ales ca am abordat teme mai coplexe, de pilda religia. In fine, felicitari lui Vlad si Dorin, dar totusi, ar putea sa mai lucreze un pic la exprimare. Nu e nevoie de cuvinte prea intortocheate sau de exprimari foarte plastice ca sa descriem anumite stari, trairi sau ganduri. Simplitatea e, de cele mai multe ori, solutia cea mai potrivita pentru o reusita deplina. Sa nu uitam ca Balzac nu folosea un limbaj extrem de plastic, dar ca reusea, totusi, sa realizeze cele mai expresive descrieri, pe care cititorul putea, fara probleme, se le vizualizeze. As dori sa aflu, ca trec de la una la alta, cand va incepe urmatorul concurs. Toate cele bune!

55. COSTANTIN H. COVATARIU Says:
    February 13th, 2010 at 9:29 pm

    vreau să scriu, dar nu ştiu cum să procedez.Mă ajută cineva? Vă mulţumesc anticipat! 0743156770 sau adresa de e-mail

56. Mihai Radu Says:
    February 15th, 2010 at 8:53 am

    @Constantin - aici gasesti conditiile.

57. Milena Says:
    February 15th, 2010 at 6:07 pm

    Imi poate spune si mie cineva cum sa nu ma mai simt ca un extraterestru, ca sa zic asa, pentru ca scriu? Chestia asta a devenit suparatoare, chiar apasatoare fiindca pana si prietenii, cei care stiu ca scriu, se uita cumva ciudat la mine.Si, in plus, imi povestesc tot felul de intamplari din viata lor banala, doar-doar m-oi inspira sa scriu nu-stiu-ce maret. E chiar asa de ciudat ca poti aranja intr-un fel cuvintele ca sa le dai un sens, sa exprimi un gand? Unii canta, un amic de-al meu intr-o formatie cunoscuta si m-a rugat sa-i fac un text. I l-am facut si a prins, vorba aia, la public, dar eu nu ma pot exprima prin versuri asa cum pot prin proza. Ma gandeam ca poate exista un ghid de acceptare care sa ne invete cum sa traim cu povara asta ( ma refer la mine ) printre oamenii care nu mai vor sa citeasca, ci doar sa se uite la televizor, iar daca tu nu vrei asta, inseamna ca ai o problema.

58. Balin Feri Says:
    February 15th, 2010 at 7:54 pm

    Dragă Milena, gândeşte-te că faţă de toţi acei oameni tu ai un noroc teribil, tu poţi spune ce te doare, ce te frământă, ce speri sau de ce te temi şi poţi spune toate astea astfel încât fiecare cititor să se identifice cu tine, să simtă, să creadă şi sa viseze aşa cum îi spui tu s-o facă. Acest talent este un dar, nu un blestem. Iar pe cei care te privesc ca pe o ciudată, ar trebui să-i priveşti tu cu milă, ei sunt cei care sunt jumătăţi de oameni, ei sunt care trăiesc fără să reuşească să spună ceva notabil…
    Dacă ai talentul scrisului nu trebuie să te simţi ca un extraterestru faţă de ceilalţi, ci mai degrabă ca un zeu. Tu eşti capabilă să creezi, iar prin asta te ridici deasupra celor care doar citesc, să nu mai zic de cei care îmbătrânesc scărpinându-se pe burtă în faţa televizorului. Priveşte-i cu milă, ei nici măcar nu ştiu că trăiesc, de fapt nici nu trăiesc, doar există.
    Priveşte în jurul tău, acum, aici. Zeci de comentatori, sute de oameni care trimit texte. Ţi se pare că toţi aceştia sunt extratereştrii? Nu dragă Milena, aceştia sunt oamenii printre care îţi găseşti locul, printre care vei simţi că este firesc să scrii. Vezi tu…exist mii de păsări, dar nu toate au voce. Iar privighetoarea nu este mai puţin decât celelalte…

59. mandea007 Says:
    February 15th, 2010 at 7:56 pm

    @Milena
    ,,Imi poate spune si mie cineva cum sa nu ma mai simt ca un extraterestru, ca sa zic asa, pentru ca scriu?”
    -Raspunsul e unul singur:nu mai scrie. Ai inlaturat cauza, adio efect.
    ,,Chestia asta a devenit suparatoare, chiar apasatoare fiindca pana si prietenii, cei care stiu ca scriu, se uita cumva ciudat la mine.Si, in plus, imi povestesc tot felul de intimplari din viata lor banala…”
    -Am patit la fel:copiii rideau de mine, nevasta-mea bombanea tot timpul ca ea nu-si vedea capul de treaba iar eu scriam prostii la calculator, pina si mama ma mustra sa nu mai scriu gindindu-se cum au sfirsit si Labis si Eminescu. Si toate astea mi sau tras de la mult hulitul televizor:fii-meu nu a platit abonamentul, mi-au taiat cablul si ce sa fac eu om batrin, in toiul iernii, decit sa scriu. Cadeam pe ginduri in miezul zilei de ziceai ca-s Hamlet la partea cu monologul, noaptea nu puteam sa dorm, numai vocale, consoane si silabe imi defilau prin fata ochilor, si cite si mai cite binefaceri de felul asta. M-am certat si cu vecinii, si cu neamurile, ca au auzit ei ca as fi scris ceva, cumva, referitor la ei. In fine totul e bine cind se termina cu bine, dupa vreo doua luni de intensa activitate litera a platit fii-meu abonamentul, si totul s-a rezolvat ca prin farmec. Noaptea dorm dus, casa e din sclipitoare, ca-s somer si am tot timpul din lume la dispozitie, iar de scris mai scriu din cind in cind, o data pe luna, consumul la apometre. Dupa parerea mea e bine sa fii cu plata abonamentului la zi!

60. Milena Says:
    February 16th, 2010 at 4:58 pm

    Dragă Balin Feri şi mandea007, vă mulţumesc pentru răspuns. Al dvs., mandea007, este trist ca un poem din perioada barocului negru şi-mi pare rău că vi s-a întâmplat aşa. N-ar trebui să vă daţi bătut, dar e bine că, măcar sunteţi cu plata abonamentului la zi. Eu uit mereu să achit factura ba la telefon, ba la curent, în fine. Comparaţia cu Hamlet e genială; vă şi văd, chiar dacă nu vă cunosc, adâncit în gânduri în timp ce toţi trag de dvs. Şi mie mi s-a spus să nu mă mai încrunt aşa că o să fac riduri. ( o femeie cu riduri e urâtă, nu?).
    Dar răspunsul tău, dragă Balin Feri, e mult mai încurajator, însă n-am îndrăznit să mă privesc aşa cum ai descris tu foarte frumos. Şi, sincer, nici nu pot s-o fac vreodată fiindcă sunt destui cei care să-mi destrame visul. Nici măcar n-am curaj să spun tuturor prietenilor că scriu, pentru că unii, mai fancy-trendy, cum le zic eu, s-ar teme că e contagios şi poate că s-ar feri de mine. Dar nici nu pot renunţa la scris. E ca un drog pentru mine, că altă meteahnă, în afară de ţigări, nu am. Şi ceea ce mă apasă tot mai mult e că n-am cu cine să vorbesc despre toate astea, cu cineva care simte ca mine şi care nu schimbă repede subiectul după ce, în prealabil, îmi aruncă o privire gen” iar începi…”Mă gândesc, nu de puţine ori, că sunt o persoană foarte, foarte plicticoasă, dacă nici măcar sora mea nu pare interesată de ceea ce am de spus. Şi, pe deasupra, mai cânt şi la pian.( da, chiar aşa de grav e!). Mă întreb dacă aş mai avea clienţi, dacă oamenii ar cunoaşte adevărul despre mine.( am o profesie liberală, pe care o exercit, nu pe centură, ci în sălile de judecată, aşa ca nu vă gândiţi la altceva). În fine…sincer, dragă Balin Feri, n-ar fi rău să postezi pe un blog un mic ghid de accepţiune, pentru noi, cei care suferim de complexul scrisului, că poate nu sunt singura. L-ai putea intitula, de pildă, „ Zece paşi spre…” sau…( nu-mi trece altceva prin minte).

61. Balin Feri Says:
    February 17th, 2010 at 1:27 am

    Idee buna dragă Milena, dar am eu o completare de făcut…care s-ar putea sa transforme ideea într-una şi mai bună. Haideţi să ne jucăm! Suntem adunaţi aici pe puţin 40-50 de oameni din specia homo scriptor fervidus…aşa că s-ar putea să iasă ceva interesant.
    Un fel de leapşă…
    Povestiţi în câteva cuvinte când şi cum v-aţi dat seama că vreţi şi chiar trebuie să scrieţi. Normal, adăugaţi şi cum au primit cei din jur decizia şi explicaţi şi cum v-aţi împăcat cu gândul că fiind diferit de alţii veţi fi probabil mereu singuri.

    Mergând pe ideea ta Milena, eu pot spune într-un mesaj blog cum am ajuns să scriu, cum m-am împăcat cu gândul că cei din jur mă vor privi mereu ca pe o ciudăţenie ( gândeşte-te că eu când am început să scriu eram plecat din ţară şi lucram nu într-un loc populat de intelectuali, ci pe şantier, alături de oameni care nu doar că nu scriau ci nici nu citeau niciodată altceva decât etichetele sticlelor cu băutură şi pozele din revistele pornografice), dar nu ştiu dacă are sens. De regulă oamenii ( fie ei chiar scriitori)citesc cu plăcere acele texte în care se pot identifica cu personajul sau cele în care îşi regăsesc propriile idei, chiar dacă tratate diferit.

62. Milena Says:
    February 17th, 2010 at 10:23 am

    O.K, dragă Balin Feri, tot e ceva decât nimic, şi, ai dreptate, oamenii din specia asta ( reuşită denumirea ) citesc cu plăcere despre asemenea lucruri. Şi, de ce să nu aibă sens să postezi într-un mesaj blog despre propria ta experienţă? Pentru mine, una, ar avea sens, fiindcă m-ar ajuta, prin prisma ta, de exemplu, să aflu cum te-ai împăcat cu gândul de a fi privit şi perceput ca o ciudăţenie. Crede-mă, chiar ar avea sens, pentru că nu toţi ştiu sau îşi dau seama ce să facă atunci când sunt percepuţi într-un anumit fel, nu tocmai într-unul măgulitor.
    Şi singurătatea…şi asta e destul de dificil de îndurat, mai ales când, cu bună-ştiinţă o cauţi şi o doreşti ca poţi fii lăsat în pace. Şi ar mai fi ceva: cum poţi îmbina obligaţiile sociale ( prieteni, „socializarea”, familia, în cazul celor căsătoriţi, dar nu numai, serviciul etc.) cu scrisul?
    Mie, una, mi-a venit de curând o idee: i-am adunat pe toţi prietenii la mine pentru un fel de petrecere, ca să scap, măcar câteva săptămâni de „ corvoada” socializării. ( ce bine că s-a inventat telefonul!). Ei bine, au venit toţi! Mă gândeam că, nu vor sta aşa de mult, dar nu, au stat până la 6 dimineaţa, iar apoi, a trebuit să fac curăţenie şi alte treburi de-astea, casnice. Ştii care a fost concluzia lor? Că trebuie să facem asta mai des, aşa că sâmbătă sunt aşteptată la unii dintre ei, şi o s-o tot ţinem aşa, prin rotaţie, până ajungem iar la mine! Drăguţ, nu? Ca să nu mai zic de ce mă aşteaptă din nou la vară, când, realmente, aş avea mai mult timp liber, vreo trei luni.( că aşa e la noi sistemul în care profesez, şi bine că e aşa!).
    Aşadar, din punctul meu de vedere, dragă Balin Feri, dacă ai putea ( şi nu te-ar deranja ) să postezi pe blog despre toate astea, ar fi chiar un ajutor pentru cei ca mine. Mă gândeam că la Povestiri la cafenea, nu se prea potriveşte subiectul acesta.

63. Milena Says:
    February 17th, 2010 at 11:54 am

    De ce aşteaptă comentariul meu aprobare? Despre ce fel de aprobare este vorba? Abia acum am văzut…hmmm. Dacă am scris ceva rău sau dacă am supărat pe cineva, atunci îmi cer scuze şi o să mă mulţumesc doar să citesc comentariile altora. Poate că ar fi mai bine aşa.

64. Balin Feri Says:
    February 17th, 2010 at 1:05 pm

    Nu e vorba de supărat pe cineva Milena, e o altă poveste. Ţara asta e plină- dacă ţi-a plăcut denumirea speciei din comentariul anterior cred că-ţi va fi pe plac şi asta- de creaturi din specia homo sempiterna baceolus. Această specie se închină în faţa celor două divinităţi numite Georgius Becalianus Idiotus Maximus şi Vadimus Tudorensis Semper Paranoicus, în cadrul unui ritual ce constă într-un descântec a cărei acorduri au fost compuse de nimeni altul decât Prodigium Parvulus Hadrianus, iar ca text conţine un singur termen ce desemnează organele genitale masculine, cuvânt ce este repetat cu fervoare şi devotament în orice situaţie dar mai ales acolo unde se potriveşte precum nuca în perete. Acolo unde cuvântul nu poate fi rostit şi nici organul reprezentat în desen, enoriaşii folosesc valoarea cuvântului scris asigurând astfel continuitatea ritualului şi în secolele viitoare.
    Iar administratorii acestei pagini sunt păgâni, nu vor să se închine nici în faţa divinităţilor amintite şi nici nu-i încearcă o deosebită stare de beatitudine la citirea cuvântului vulgar corespunzător penisului, aşadar moderează comentariile pentru a se asigura că specia homo sempiterna baceolus nu se va înmulţi cu noi membrii căpătând adepţi tocmai de pe acest site.

    Dacă voi avea timp, voi scrie despre ce i-ai cerut.

65. Balin Feri Says:
    February 17th, 2010 at 1:08 pm

    corectură ( încep sa mă infectez de la acei homo sempiterna baceolus):
    mi-ai cerut.

66. Milena Says:
    February 17th, 2010 at 3:04 pm

    Denumirea noii specii este corespunzătoare cu realitatea, din păcate. ( sună a bacterie…oops, comentariu e personal şi îl retrag. ). Mulţumesc pentru precizare, dragă Balin Feri, dar cred că, totuşi, ar fi mai bine să nu mai comentez nimic. Scuze şi administratorilor acestui site. Am înţeles care e ideea, acum ca mi-ai explicat foarte poetic, de altfel, şi bine ai făcut. Mi se pare normal să înlăture mesajele de acel gen. Şi nu-ţi face probleme că începi să te infectezi de la „dânşii” (adică specia…), fiindcă nu cred că ar putea să prindă virusul la tine.
    Dacă vei avea timp, aş aprecia mult dacă ai scrie şi despre ce te-am rugat. Dacă o vei face, te-aş mai ruga, să mă atenţionezi cumva, pe această pagină, unde pot găsi informaţiile acelea. ( le dau această titulatură întrucât, din punctul meu de vedere, când citesc ceva ce mă interesează, înseamnă că am obţinut o informaţie). Mulţumesc!

67. Balin Feri Says:
    February 18th, 2010 at 5:20 pm

    http://balinferi.wordpress.com/2010/02/18/mandea-agentul-007-marturiseste-ca-a-ajuns-scriitor/

68. Milena Says:
    February 18th, 2010 at 6:35 pm

    Multumesc( din nou )pentru bunavointa. Nu e putin lucru sa fii Om.

69. lorelaya Says:
    February 19th, 2010 at 3:06 pm

    în sfărşit mi-am tras şi eu un blog http://blogulmeu.info/lorelayas

70. lorelaya Says:
    February 22nd, 2010 at 1:07 pm

    şi am reuşit după lupte seculare,care au durat trei zile,cu programele pc-ului meu,să îmi public povestirea pe blog.lectură plăcută şi aştept critici la greu(eul meu creator e masochist rău de tot :)) )

71. aryana Says:
    February 22nd, 2010 at 3:58 pm

    Felicitari, lorelaya!

Lasa un raspuns