Hassan Mussa, artist caligraf
Ma gindeam ca tot ce se petrece pe acest site are ca premisa raspunsul la o intrebare: De ce scriu? Acest raspuns poate sa fie unul simplu: Da, Nu, Nu stiu.
Dar poate sa fie un raspuns care trebuie dat continuu, unul care se schimba de la o perioada la alta sau cum credeti si voi .
Pentru ca va invit sa dati si voi un raspuns la intrebarea “De ce scrii?”
Am vorbit cu citiva amatori ai scrisului si iata ce mi-au raspuns la intrebarea: Domnilor, de ce naiba scrieti?
- Borges: “Scriu pentru ca asta e destinul meu”.
- Acelasi Borges: “Scriu pentru mine, pentru prieteni, pentru a mai indulci mersul lucrurilor”.
- Beckett: “Nu sint bun decit pentru asta”.
- Marquez: Scriu pentru ca sa nu fiu nevoit sa vorbesc.
- Bataille: “Ceea ce ma obliga sa scriu este, cred eu, teama de a innebuni”.
- Gide: “Scriu pentru ca nimeni nu asculta. Daca n-as scrie, m-as sinucide”.
- Bohumil Hrabal: “A scrie e un mod de a ma apara impotriva sinuciderii; un mod de a fugi de toate”.
- Jules Renard: Scriu pentru a fi iubit.
- Saint-John Perse: Scriu pentru a trai mai bine.
- Serghei Dovlatov: Viata e scurta. Omul e singur. Cred ca toate acestea sint destul de triste pentru a ma determina sa scriu.
Dar exista si un juriu, eu, Mihai Radu 
si cu Silviu Toma.
Criterii de jurizare? Cele mai bune, frumoase, scandaloase, incitante si cum or mai putea sa fie raspunsurile pe care le veti da voi la aceasta intrebare vor fi premiate cu carti.
Premiile sunt oferite de Editura ART. Premii destepte.
Aceeași temă a dictaturii, dintr-o altă perspectivă și într-o altfel de relatare. Una extremă și explicită, de data asta. Ce se poate întâmpla când la putere ajung niște naționaliști radicali?
May 30th, 2009 at 12:05 pm
Buna intrebare!:) sunt prima oara pe acest site, stiu sigur ca nu va fi si ultima data. Citind acest post trebuie sa recunosc faptul ca unul dintre motivele pentru care eu scriu le-am regasit in lista de mai sus.
Dar, pe langa faptul ca ma folosesc de scris pentru a nu fi nevoita sa vorbesc ( consider ca nu detin arta oratoriei), scriu pentru ca, spre deosebire de multi, eu cred ca aceste cuvinte scrise au o mai mare valoare decat vorbele. Raman altfel in sufletul si in mintea unui om, si pot provoca mult mai multe framantari interioare decat niste vorbe.
Totusi, motivul suprem este ca trebuie sa transmit si altora modul meu de a intelege/ de a vedea un zambet, un gest, un apus sau pur si simplu un rid pe fata unui om. Sper ca intr-o zi sa pot scrie mare parte din ceea ce am simit in unele situatii.
May 30th, 2009 at 12:23 pm
Scriu fiindca am in suflet atata amar de viata asta si din cauza a ceea ce este in jurul nostru;am atatea senzatii negative la ceea ce altora li se pare ca este frumos incat daca nu le-as transpune in versuri sau in proza as simti ca inebunesc; si atunci cine ar ma scrie despre senzatiitiile si trairile pe care 90% din oameni le ignora sau le place sa nege uratul din aceasta lume care ii loveste zi de zi?
May 30th, 2009 at 2:58 pm
Scriu sa fac în ciuda tuturor!
May 30th, 2009 at 3:54 pm
scriu din placere, indiferent de stare, scriu pentru ca acesta e modul meu de a simti si “vedea” lucrurile din jur… si odata ce am inceput sa scriu, nu ma mai pot lasa…
May 30th, 2009 at 8:31 pm
… e ca si atunci cand ai un sentiment ca sti exact ce va urma. si acel sentiment se cuibareste in tine si pune stapanire pe tine si te induce intr-o stare cumplit de tensionata de asteptare, paradoxal, a ceea ce sti deja ca va urma, dar totusi, tensiunea aceea, emotia aceea imposibil de stapanit sau controla ia nastere in tine. de fiecare data scriu impins oarecum de la spate de sentimentul ca ceea ce notez, mazgalesc sau astern in scris, va lua fiinta, va exista, se va intampla… impins de acea emotie puternica de a sti mai mult sau mai putin viitorul, scriu tocmai pentru a surprinde momentul revelatiei. si fiecare revelatie aduce dupa sine o noua creatie.
probabil nu sunt multumit de ce e in jurul meu si de aceea am nevoie de alte lumi. se pare ca nici lumile create de scriitori nu-mi sunt de-ajuns. am nevoie de lumi create de propria mea mana si imaginatie.
si nu in ultimul rand scriu ca sa simt acea placere de a crea, de a fi creator. placerea care o ai dupa sase zile de munca istovitoare, cand privesti la ce ai creat si vezi ca totul e “bun”. totusi in concluzie pot sa zic ca scriu din egoism.
se pare ca m-am luat cu vorba, dar sentimentele sau mai degraba compozitul de emotii si stari care ma determina sa scriu formeaza un ceva prea complex sa poata fi exprimat in doar cateva cuvinte. sau poate inca nu am gasit esenta motivului pentru care scriu.
May 31st, 2009 at 11:33 am
E simplu, scriu pentru ca vreau, pentru ca trebuie, pentru ca imi place sau toate la un loc.
May 31st, 2009 at 11:52 am
Mi-am pus intrebarea asta de multe ori, pentru ca obiceiul de a scrie - ades tot ce imi trece prin cap - e vechi la mine.
Si ziceam, la un moment dat, ca am inteles de ce uneori simt nevoia sa vorbesc despre ale mele, sa imi insir pe jos gandurile puse in cuvinte. Pentru ca am obosit sa tot scriu despre altii si pentru altii. In plus, de cele mai multe ori, asta e un exercitiu atat de inutil Si cand simt asta, instinctiv, ma asez pe un imaginar covor pufos si incep sa desir vorbele, una dupa alta, fara un scop anume, fara nimic planificat. Necesara relaxare a sufletului, prea des sufocat de atata previzibil.
In plus, e si asta un exercitiu de conversatie. Cu tine. Desi, povestea asta cu scrisul la vedere nu face decat sa confirme nevoia de public. Nu a mea, a oamenilor, in general. Avem nevoie sa fim auziti, cititi, nu neaparat aplaudati, ci vazuti, sa avem chiar si numai impresia ca nu suntem singuri. Vrem sa apartinem. Intr-un fel sau altul.
Si speri ca, odata si odata, cineva care gandeste la fel sa te citeasca, sa te gaseasca. Acul in carul cu fan… Pentru ca, ades, pierdem bucati de suflet si apoi ratacim cautandu-le…
May 31st, 2009 at 12:20 pm
Scriu.Scriu pentru a-mi satisface vanitatea umana.Daca nu as da sens cuvintelor,m-as simti ca un simplu animal,care se foloseste de limbaj fiindca trebuie sa supravietuiasca.
Scriu din neputinta si din lasitate.Nu pot dansa,nu pot picta,nu pot rezolva probleme de matematica si nici n-am curaj sa ma apuc de alpinism. Asa ca scriu.Am nevoie sa simt ca sunt în stare de ceva pe lumea asta.
Scriu,deoarece am memoria scurta.
Scriu pentru a-mi gasi scopul în viata.Involuntar,încerc sa ma proiectez în propriile mele personaje.Toti cei inventati de mine sunt buni si frumosi,nu pentru ca asa sunt eu,ci pentru ca asa îmi doresc sa fiu.
Scriu.Celor din jurul meu le place ceea ce scriu.Ei sunt entuziasmati,eu sunt flatata.Toate bune si frumoase.
Scriu;vreau sa fiu mai presus decât milioanele de adolescenti de pe planeta.Totusi,nu reusesc decât sa le seman întocmai,prin simplul fapt ca…scriu.
Nu în ultimul rând ,scriu,deoarece numai prin scris traiesc cu adevarat.Atunci când creez ceva,pot sa o fac în felul în care vreau eu,pot sa scriu lucruri pe care în mod normal nu le-as spune niciodata.Scrisul îmi da posibilitatea de a fi de o sinceritate aproape brutala.
Daca ar fi sa însumez toate motivele pentru care scriu,as zice ca scriind,ma recompun pe mine,în plenitudinea mea,ca fiinta umana.
May 31st, 2009 at 2:28 pm
O prietena buna de curând mi-a spus , mai bine zis mi-a replicat într-o discutie ceva de genul :” Femeie , scrie ! De ce nu scrii?! Dupa câte vad esti în stare dar nu stiu ce te împiedica” .
Am tacut atunci , acum nu mai tac , scriu si scriu ca nu am facut asta pâna acum concret pentru ca pur si simplu nu mi-am gasit stilul , nu mi-am gasit forma care sa îmi placa , o forma care sa exprime ceea ce am eu în cap , ooo si am multe în cap …mult prea multe si pentru ca altfel nu le pot exprima scriu , scriu propozitii , fraze mai simple sau mai compuse , mai clare sau cât mai ambigue .
Nu mi-am gasit stilul si nici nu cred ca îl voi gasi prea curând , dar nu poate sa ma împiedice nimeni sa fac asta …
Si de ce o fac ? Pai natura umana are tendinta sa se împarta în doua moduri , una intuitiva si una rationala , si explici de ce îti place ceva si de ce scrii este ca si cum ai încerca sa descosi într-un mod rational intuitia , poti face asta dar pierzi din particularitate si sigur te vei îndrepta spre generalizare, tipizare , nu poate exista un tipar dupa care faci ceea ce faci , ceea ce îti place , o faci pentru ca vrei sa combini intuitia cu rationalul , si le oferi amândurora un loc echilibrat .
Scriu pentru ca vreau sa îmi exprim toate gândurile care ar putea sa îi ajute si pe altii sa stie ca nu sunt singuri ,scriu pentru ca nu pot vorbi de multe ori , scriu pentru ca pot sa fac asta si pentru ca îmi place , scriu pentru ca am nevoie sa îmi amintesc cine sunt , scriu pentru ca sunt ceea ce scriu , pentru ca vorbele, cuvintele conteaza , pentru ca noi toti contam si avem nevoie unul de altul , avem nevoie sa fim solidari chiar si în contradictie .
As putea sa continui ?… Da,dar oare nu ar fi prea mult ? Ba da , asa ca în final cred ca scriu din placerea de a îmi face cunoscute gândurile sincere .
May 31st, 2009 at 2:33 pm
Scrisul e iubire. Unii pot iubi prin imbratisare, prin rugaciune, prin sacrificiu, prin nebunie, eu insa nu pot iubi lumea decit daca o scriu, de la firul de praf ce creeaza harti pe biroul meu vechi pina la genele care tremura usor in trezire, ale celui inca adormit in zori. Cititul nu-mi este de ajuns, doar inghitind gurmanda textele altora in propriul meu trup din cuvinte si trairi simt ca iubesc, ca sunt vie.
May 31st, 2009 at 10:01 pm
De fapt, nici nu scriu. Incerc sa adorm. Si-o vad pe Ioana napustindu-se-n hol, fetelor ati udat floarea? Floarea e un bambus inca pitic, cu frunze dese si usor ingalbenite, care creste in mijlocul balconului mozaicat in alb si negru. Fetele iau fiecare cate o stropitoare, se indreapta cadentat spre balcon, isi lipesc capetele deasupra bambusului si raman asa ca doua siameze. Nu se mai aude decat apa curgand din stropitori si, cu un declic, un soare mare si rosu apare din partea stanga la orizont.
June 1st, 2009 at 7:50 am
Pentru mine, scrisul este singura fiintare a imaginatiei mele de care pot fi unicul responsabil (mai sunt si alte forme in care intra imaginatia mea, dar nu sunt doar eu reprezentat de acele forme. In acelasi timp, scrisul, ca act, inseamna si maximum de libertate (fie si interioara) pe care mi-o pot permite.
June 1st, 2009 at 8:14 am
Scriu pentru a ma ascunde de singuratate, pentru a-mi trimite dorul inger pazitor celui drag. Cred ca toti cei care imi citesc cuvintele imi sunt prieteni, ma inteleg si ma ajuta ocrotindu-mi oamenii dragi aflati departe de mine. Depasesc astfel peretii grosi intre care ma inchide singuratatea, ca si cum as trimite sticle cu mesaje de ajutor in mare.
June 1st, 2009 at 8:53 am
Acum, imi pare rau cumva ca am pus premiu … e cam “intima” intrebarea ca sa merite vreo judecata de valoare sau estetica. Oricare ar fi ea. Mai bine donam cartile de la editura Art - partenerii nostri - unei familii sarace de romani din Africa.
Ma rog, ideea e ca imi va fi foarte greu - inconfortabil - sa-mi dau cu parerea asupra raspunsurilor.
Voi “ati dat din casa”, ati spus intimitati, cum mi se par mie a fi aceste raspunsuri, asa ca voi da si eu un raspuns:
Scriu pentru ca sint prieten cu oameni pe care nu-i cunosc si pe care nu am sa-i cunosc niciodata. Cind scriu, vorbesc cu ei.
Acum sintem chit.
June 1st, 2009 at 11:23 am
Nu cred ca lumea s-a gandit la premiu, cand a raspuns. Asa ca nu-ti face probleme
June 1st, 2009 at 12:43 pm
@Liviu, da, normal. oricum, cartile sint foarte bune, abia astept sa le dau…
June 2nd, 2009 at 1:50 pm
Scriu pentru ca visez sa devin scriitor.
Scriu pentru ca sa am exercitiu zilnic de incercat creierul.
Scriu pentru ca exist si nimic din ceea ce e scris nu vreau sa imi fie strain.
Scriu pentru ca nu vreau sa uit ce am fost cind voi deveni ce voi fi.
June 2nd, 2009 at 3:17 pm
@Nndrei Ignat zici: “Scriu pentru ca exist si nimic din ceea ce e scris nu vreau sa imi fie strain.” Ce vrei tu e dincolo de limita zeilor, chiar a muritorilor.Fixeaza-ti ceva mai pamantesc. Am trecut si eu prin asta si am renuntat. Smotoceste tot ce ai citit si daca reusesti, o sa ajungi ceea ce vrei! Bafta la smotocit!
June 2nd, 2009 at 8:07 pm
@Liviu Druga: Imi pare rau pentru tine ca ai renuntat…
June 3rd, 2009 at 2:46 pm
@Ignat Andrei: cred ca treaba asta cu “renuntatul” de una sau de alta, cind vine vorba de scris este cit se poate de schimbatoare, mai ceva ca vremea. unul care scrie e plin de razgindeli … Liviu o stie cred foarte bine. discutia e mai larga.
June 4th, 2009 at 9:17 am
Scriu pentru a permite gândurilor sa-mi supravietuiasca în cuvinte.
June 4th, 2009 at 10:00 am
am facut si eu acum cativa ani un astfel de sondaj. ca si aici, majoritatea mi au spus ca frumos si maret este scrisul. ce intim si autentic. nu zic nici da nici nu.
insa, mi-a ramas in minte cel mai sincer raspuns, zic eu: “scriu pentru amantii mei virtuali”
si acum imi vine in minte un titlu “In loc sa faci sex, tu scrii poezii”…
De ce scrie men-to-san?
Asa fac geniile in iarba…
June 4th, 2009 at 10:46 am
@men-to-san: parca am citit si eu undeva asta, dar cred ca intr-o carte. iti dau de semn cind ma dumiresc.
June 10th, 2009 at 7:27 am
Eu scriu de-a dracului. Si nu scriu cand sunt buna si blanda ca s-ar plictisi si mortii, scriu cand ma intoarce pe dos ceva sau intorc eu pe altul. Scrisul asta sub forma de gorgona, se oglideste-n multe monitoare. Cred ca scriu sa satisfac criminalul isteric din mine. :)) “cutit, tastatura sau pix?” a, da, cutitul, merge si pe piele, nu? :))
Concurs fain va doresc!
June 11th, 2009 at 8:45 am
Gata! “cris”, “Adina”, “ana”, “Liviu Druga”. insa toate mi-au placut, abia astept sa vin cu alte premii, tot carti, bineinteles. Va multumesc pentru comentarii, iar de la cei de mai sus astept adresele la care sa le trimitem cartile. De miine incepe un concurs al colegului Dan Panaet. E de ris, o sa vedeti …
June 15th, 2009 at 2:07 am
scriu ca sa ma citeasca gandi georgescu
June 16th, 2009 at 7:10 pm
De ce scriu?
Scriu ca sa ma eliberez cand lacrimile imi curg siroaie. Scriu ca sa nu tac, atunci cand inghit sec nemultumirea. Scriu ca sa las ceva in urma, caci viata mi-se pare mult prea trecatoare.
June 17th, 2009 at 11:22 am
@MihaiRadu. Cartile-premiu au ajus in… siguranta. Isi asteapta randul la citit in aceasta vara. Multumesc!
June 17th, 2009 at 6:48 pm
scriu pentru ca cuvintele pot trai fara aer.
scriu pentru ca cuvintele pot ucide timpul.
June 19th, 2009 at 10:15 am
Scriu pentru ca nu pot sa nu scriu, dupa cum nu pot sa nu respir.
July 5th, 2009 at 5:02 pm
Da, interesanta intrebare… imi aduc aminte de un cantec care incepea astfel…”ca nu e om sa nu fi scris o poezie, macar odata, doar odata in viata lui”
de ce simtim oare nevoia sa asternem pe o coala de hartie,gandurile impresiile, cand suntem tristi, cand suntem veseli si fericiti?ceva din interiorul nostru ne indeamna sa scriem undeva,incepem din copilarie si nu stim cand ne vom opri,chiar daca recitind ceea ce am scris acum un an sau doi ni se pare atat de copilaresc, dar nu ne oprim continuam sa scriem, sa notam pe hartie, pentru ca asa simte fiinta noastra….sa lase ceva imprimat undeva o urma a trecerii noastre pe aici…
“Scriu pentru ca sint prieten cu oameni pe care nu-i cunosc si pe care nu am sa-i cunosc niciodata. Cind scriu, vorbesc cu ei.’
Foarte frumos Mihai!
July 6th, 2009 at 2:54 am
scriu…de rusine…de teama…de fericire…
de rusine..pentru ca ma scuz ca sunt un nimeni,un parazit care traieste pe spatele altora..mi-e rusine ca ma izbesc de ziduri pe care numai eu le vad….
de teama..mie teama ca nu o sa imi inving niciodata temerile..si atunci esec, frustrare va sta mereu gravat pe fruntea-mi rece..
de fericire..caci sunt frustrata,caci am pe spatele cui sa traiesc,cand altii mor..
scriu..caci in viata de zi cu zi sunt un ratat care sta pe loc..dar prin litere viata mea merge,prinde aripi,zboara…
July 13th, 2009 at 3:50 pm
Cuvantul meu rostit este un antisocial las… cel scris e ca o curva iesita la produs, care mereu obtine ceea ce urmareste. Scriu din lasitate… caci doar prin scris pot pretinde, cere, cersi sau alege ceea ce vreau. E simplu!
July 16th, 2009 at 11:14 pm
Scriu pentru ca e unicul mod de a tipa fara sa ma auda nimeni. Scriu ca sa pot reflecta ganduri pe care nu as avea uneori curajul sa mi le asum. Scriu ca sa ma pot intelege, ca sa dau voce inspiratiei ce-si are cuibul in subconstient. Scriu ca sa ma pot autodepasi atunci cand constientizez ca in scrisul meu se afla latura mea slaba.
Cand scriu, sunt Dumnezeu si las o parte din mine in fiecare cuvant. Cand scriu pot da un zambet unui copil sarman, pot hrani animale fara stapan, pot da o palma unui om care chiar si-o merita. Cand scriu, am puterea asupra mea si asupra altora.
Daca scriu, voi putea schimba o parte din lume. Daca scriu, voi schimba o parte din mine.
July 17th, 2009 at 4:30 pm
Scriu doar cand am ceva de castigat din asta.
Prietenie, dragoste, o servieta de piele (premiul primit la un concurs de literatura pentru pionieri…), bani, carti (cel mai bun raport cuvinte/carti mi l-a adus un text de 255 de cuvinte pentru care am primit doua volume hardcover ale unuia din autorii mei favoriti, Gene Wolfe, si prezenta intr-o antologie), ecranizari si aparitii TV…
Nu-mi place sa scriu, e o munca grea, care ma chinuie. Poate si din cauza asta nu scriu decat atunci cand, evident, am ceva de castigat din asta.
July 19th, 2009 at 3:55 pm
Sincera sa fiu nu m-am gandit niciodata de ce scriu. Pur si simplu s-a intamplat odata sa citesc ceva scris de o persoana si mi-am zis “waw, ea a scris singura, ce-ar fi daca as face si eu la fel”, atunci m-am apucat sa scriu. Ceva ma traznise, imaginatia pusese stapanire pe mine asa ca am lasat-o sa ma inunde, nu prea avea logica ce scriam, incercam sa pun cap la cap cuvinte la intamplare. Acum, daca ma gandesc, scriu pentru ca-mi place, nu pot sa zic ca sunt buna la asta, dar e singurul lucru la care ma pricep fara sa fie nevoie de ajutor, pot sa ma exprim in felul meu, cu proprile mele cuvinte si nimeni nu mi-a spus vreodata cum sa scriu , e modul meu de a fi originala si de a ma simti pe mine ca fiind, ei bine, eu. Sau poate ca scriu pentru ca nu-mi place sa vorbesc, in majoritatea cazurilor ma pierd in fata oamenilor, cred.
July 31st, 2009 at 3:47 pm
Am o mie de motive pentru care scriu dar cel mai important este pentru ca prin scrisul este cea mai buna cale spre a te autocunoaste.
August 9th, 2009 at 2:11 pm
Scriu pentru ca am ceva de spus si oamenii au invatat sa citeasca.
September 2nd, 2009 at 3:27 pm
Scriu deoarece cuvintele pot ajunge mai departe decat mine. E o forma de a calatori. Sau o alta viata. Una in care fac ceea ce nu voi putea face niciodata in viata reala.
October 5th, 2009 at 12:24 pm
Scriu deoarece sunt copil si vad ca oamenii din jurul meu au uitat sa zambeasca, au uitat sa se bucure, au uitat ca au fost si ei odata copii, ca viata nu e doar o vesnica goana dupa bani.
Scriu ca sa nu uit mai tarziu sa privesc curcubeul, sa miros o floare, sa rad in ploaie, sa admir aripile multicolore ale unui fluture, sa ma imbat de mirosul ierbii proaspat cosite, sa nu uit sa privesc cerul cu puzderie de stele, candelabrele parfumate ale castanilor…
Scriu ca sa-mi aduc aminte de toate acestea atunci cand voi fi si eu un adult intr-o vesnica goana…
Si poate, citind poeziile mele, va veti aduce aminte si veti redeveni, pentru o clipa, copii.
October 19th, 2009 at 8:33 pm
Scriu pentru maine! Azi o pot face! Sa scriu despre ce am gandit ieri…
October 21st, 2009 at 9:05 am
Pentru ca viata fara moarte e ca un vinyl spart in bucati din lipsa de hartie igienica. Singurul vinyl. Scrisul ma constipa. Sunt un meloman.
Aproape muritor.
October 31st, 2009 at 9:07 pm
Scriu pentru ca uneori ma dor ochii de la atata citit si am nevoie de o ocupatie. De scris, poti scrie si cu ochii inchisi. E chiar indicat.
November 11th, 2009 at 11:28 am
Scrisul pentru mine inseamna evolutia si triumful constiintei noastre asupra vulgaritatii si mizeriei primare,asupra ego-ului si iluziei materiale in care ne zbatem zilnic.Imi pun gandurile pe foaie iar astfel ma eliberez,ma intorc la Lumina…
November 11th, 2009 at 3:57 pm
Scriu pentru ca vreau sa ma vindec…nu stiu ce boala am ,dar nu pot sa vorbesc si atunci scriu.Imi place sa scriu dar nu-mi place sa recitesc ce-am scris.
November 17th, 2009 at 11:20 pm
Scriu pentru a ma separa de altii si scriu pentru a ma apara de mine. Scriu pentru ca vreau sa tot plec si scriu pentru ca vreau sa raman inscris. Inscris pe piatra sau macar pe nisip cat mai departe de imbratisarea umeda si ultima a valurilor.
November 21st, 2009 at 5:28 pm
Vă salut în primul rând pe toți și vă poopăcesc pe toate.
Eu scriu deoarece visez să ajung un mare scriitor de horror. Recunosc, nu am cine știe ce talent, dar dacă puținii aceia care mă vor citi, le va plăcea, eu unul voi fi foarte mulțumit.
Scriu căci îmi place să scriu, este o cale de a te elibera și a pleca într-o călătorie unde nimeni nu a mai pătruns până acuma( excepție scriitorilor ) … dar fiecare persoana își urmează propria aventură în această minunată lume a scrisului, care pe mine unu pot spune că m-a fascinat.
December 3rd, 2009 at 4:50 pm
de ce scriu?
intrebare existentiala… pentru ca sunt flamanda … imi e foame de cuvinte