Gabriel García Márquez, s-a mutat din Mexic în Cartagena, pentru a se odihni. Mercedes Barcha, soţia scriitorului, a negat zvonurile potrivit cărora scriitorul ar fi afectat de Alzheimer: “Suntem de şase zile în Cartagena, aceasta este perioada pe care o alegem pentru a veni mereu în Cartagena şi vom rămâne aici un timp, cinci sau şase luni”.
De câteva zile în Columbia se aude că Gabriel Garia Marquez ar fi afectat de boala Alzheimer şi s-ar fi mutat pe pământul său natal din cauza gravelor probleme de sănătate.”Nu ştiu de unde au apărut zvonurile cu privire la sănătatea lui Gabito”, a afirmat soţia scriitorului

Auzi despre o carte că este biografică, sau despre o întîmplare, un episod dintr-o carte, că e un pasaj biografic, că autorul “l-a trăit”.

Unii o spun parcă pentru a mai diminua din meritele autorului: “Da, e bună cartea, dar e biografică …” Şi nu puţini sînt cei care cred că dacă ar fi avut bafta lui Soljeniţîn, “Arhipelagul gulag” ar fi fost o formalitate!!

Acum ceva ani în urmă, nu mulţi, l-am auzit pe Nicolae Manolescu spunînd că tinerii prozatori - grupul debutanţilor de la Polirom - scriu autobiografic şi că aşteaptă să vadă ce vor mai (aici cădea accentul) scrie în continuare, fără să scape vreo vorbă şi despre ce şi cum scriau acei băieţi, ba chiar contrariat puţin că tomurile apărute poartă titulatura de roman, iar nu de memorialistică/scrisori/jurnale. Cu alte cuvinte, hai sa-i vedem la fictiune!

Răspunsul cel mai bun, deşi nu ştiu cum aş putea formula bine întrebarea cu referire la biografic şi ficţiune, îl dă Marquez în interviul/carte “Parfumul de guayaba”. Marquez spune acolo că “Un veac de singurătate” a părut mătuşilor sale o carte cît se poate de banală, care a adunat la un loc întîmplările din istoria familiei, poveşti care circulau la liber în mahala. Nimic senzaţional, nimic spectaculos. Lucru clar, dacă ar fi fost după propria familie Marquez nu ar fi luat Nobelul.

Totusi vom formula cateva intrebari.

Voi ce credeţi: există biografic necontaminat de ficţiune?

Există ficţiune pură, o poveste care să nu aparţină nicicum vieţii autorului?

Si, intrebarea intrebarilor, are rost deosebirea dintre biografie şi ficţiune?

Doua raspunsuri la aceste intrebari care ne framanta vor primi cate un exemplar din cartea  Gabriel Garcia Marquez. O viaţă, de Gerald Martin. Cartea a aparut la Litera International.

Scriitorul Gabriel Garcia Marquez ar putea renunta la scris, dupa cum a declarat agentul sau literar, Carmen Balcells, într-un interviu acordat cotidianului La Tercera.

Ultima carte a lui Garcia Marquez, “Povestea tirfelor mele triste”, a aparut cum cinci ani, iar de atunci, nu a mai scris nimic. În ciuda tacerii literare din ultimii ani, unul dintre prietenii apropiati ai scriitorului, Plinio Apuleyo Mendoza spune ca acesta ar lucra la o nuvela noua, dar este contrazis atit de Balcells, cit si de scepticismul biografului britanic al lui Marquez, Gerald Martin. “Cred, de asemenea, ca Gabo nu va mai scrie carti, dar nu cred ca asta e regretabil, pentru ca destinul lui de scriitor a fost sa aiba satisfactia unei cariere literare coerente, multi ani, înainte de sfirsitul natural al vietii”, comenteaza Gerald Martin.

Anul trecut, prezent la Guadalajara Book Fair din Mexic, Marquez s-a confensat cititorilor, spunind ca “Presupune multa munca pentru mine, sa scriu carti”, dupa ce, în 2005, scriitorul marturisea ca e primul an în care nu a scris nici macar un rind: “As  putea scrie o nuvela noua fara probleme, dar lumea si-ar da seama ca inima mea nu e acolo”.

Asta era saptamina trecuta.

Ce s-a intimplat ieri?

Intr-un interviu acordat cotidianului El Tiempo, Marquez a infirmat zvonul, spunind cu simplitate ca “Nu fac nimic altceva, decit sa scriu”. Scriitorul a acceptat sa raspunda doar la doua intrebari, una dintre ele facind referire la faptul ca nu a mai publicat nimic in ultimii cinci ani. “Treaba mea este sa scriu, nu sa public. Voi sti cind prajiturile pe care le fac sunt gata de a fi mincate”.

Daca am fi ziaristi “adevarati”, la sfirsitul acestui articol, am pune intrebarea:

Tu ce crezi, Marquez va mai scrie vreodata?

“Gabriel Garcia Marquez – A Life”, scrisa de Gerald Martin va aparea anul acesta la Editura Litera International, in traducerea lui Al. Macovei.
Gabo insusi si-a citit viata si i-a placut, cartea fiind publicata cu acceptul si dupa corecturile personajului sau principal.
Gerald Martin este un biograf rabdator si tenace, tinind cont de faptul ca a scris aceasta biografie in 17 ani, in 2 mii de pagini si cu 6 mii de note de subsol.
Cum in acest timp Marqez insusi, ca oricare altul, traia si imbatrinea, lui Gerald Martin i-a fost teama ca personajul sau principal ar putea sa nu mai apuce ziua in care sa-si citeasca viata.

Biografia pe care i-a facut-o lui Márquez nu este singura fapta de arme a lui Martin. In 1990 a publicat o monografie dedicata altui scriitor de Nobel, Miguel Ángel Asturias, cu titlul „Miguel Ángel Asturias: El Seńor Presidente“.

Fragmente din „Gabriel García Márquez. O viata“

„Nicolás Ricardo Márquez Mejía, bunicul lui Gabriel García Márquez, s-a nascut pe 7 februarie 1864 in Riohacha, Guajira, un oras marinaresc prafos si ars de soare de pe coasta nord-atlantica a Columbiei, capitala miniaturala a provinciei sale celei mai salbatice, patrie a redutabililor indieni guajiro si refugiu al traficantilor si contrabandistilor din vremurile coloniale pina in ziua de azi. Foarte putine se cunosc despre primii ani ai lui Márquez, in afara de faptul ca a primit doar o educatie elementara, din care a reusit sa ia insa ce-i mai bun si ca a fost trimis pentru un timp in vest, pentru a locui alaturi de verisoara sa Francisca Cimodosea Mejía in orasul Carmen de Bolívar, la sud de impunatoarea citadela coloniala Cartagena. Acolo, cei doi veri au fost crescuti de bunica materna a lui Nicolás, Josefa Francisca Vidal.

Mai tirziu, dupa ce Nicolás a petrecut citiva ani cutreierind intreaga zona de coasta, Francisca se va alatura familiei sale si va locui sub acelasi acoperis cu el, raminind fata batrina pentru tot restul zilelor sale. Nicolás a locuit un timp in Camarones, un oras de pe coasta Guajirei, aflat la vreo treizeci de kilometri de Riohacha. Legenda spune ca a fost un participant timpuriu la unul sau mai multe dintre razboaiele civile ce au punctat cu regularitate viata Columbiei in secolul al nouasprezecelea. (…) si astfel incepem sa ne pipaim drumul inapoi prin intunecatele labirinturi genealogice atit de familiare cititorilor celui mai cunoscut roman al lui Gabriel García Márquez, „Un veac de singuratate“. In carte, el se straduieste din rasputeri sa nu-si ajute cititorii cu indicii privitoare la detaliile relatiilor de familie: de regula, sunt date numai prenumele, iar acestea se repeta obsesiv de-a lungul generatiilor. Procedeul devine parte din provocarea nemarturisita adresata cititorului, insa reproduce fara indoiala confuziile si anxietatile experimentate de autorul insusi cind, in primii sai ani, a incercat sa gaseasca o noima in incurcatele retele istorice ale cunoasterii familiale.“

O noua biografie a columbianului castigator al Premiului Nobel – Gabriel Garcia Marquez, scrisa de profesorul Gerald Martin, senior profesor cercetator la Caribbean Studies Center, la London Metropolitan University a fost lansata in luna octombrie.

„Gabriel Garcia Marquez - A Life”, publicata de Bloomsbury, a captat deja atentia pe glob. Va fi publicata de asemenea in SUA de renumita editura Alfred Knopf  si va fi lansata aproape in acelasi timp in Spania, Franta, Italia si China.

Profesorul Martin este cunoscut international pentru munca sa asupra Naratiunii Latino-americane. Vorbind despre carte, prof. Martin spune: „este o mare usurare si placere sa am cartea completa si publicata, inceputa fiind in 1990. Este un privilegiu sa fiu asociat cu asemenea scriitor pentru atat timp si sunt mandru  ca prima biografie completa a acestei mari personalitati caribiene a fost scrisa de cineva care nu este numai britanic, dar este si londonez.”

Gabriel García Márquez este considerat unul dintre cei mai importanti scriitori ai sec 20. In 1982 a primit premiul Nobel pentru literatura. Opera sa a cunoscut un deosebit succes, fiind recunoscut mai ales pentru popularizarea unui stil literar numit realism magic.