“Gabriel Garcia Marquez – A Life”, scrisa de Gerald Martin va aparea anul acesta la Editura Litera International, in traducerea lui Al. Macovei.
Gabo insusi si-a citit viata si i-a placut, cartea fiind publicata cu acceptul si dupa corecturile personajului sau principal.
Gerald Martin este un biograf rabdator si tenace, tinind cont de faptul ca a scris aceasta biografie in 17 ani, in 2 mii de pagini si cu 6 mii de note de subsol.
Cum in acest timp Marqez insusi, ca oricare altul, traia si imbatrinea, lui Gerald Martin i-a fost teama ca personajul sau principal ar putea sa nu mai apuce ziua in care sa-si citeasca viata.
Biografia pe care i-a facut-o lui Márquez nu este singura fapta de arme a lui Martin. In 1990 a publicat o monografie dedicata altui scriitor de Nobel, Miguel Ángel Asturias, cu titlul „Miguel Ángel Asturias: El Señor Presidente“.
Fragmente din „Gabriel García Márquez. O viata“
„Nicolás Ricardo Márquez Mejía, bunicul lui Gabriel García Márquez, s-a nascut pe 7 februarie 1864 in Riohacha, Guajira, un oras marinaresc prafos si ars de soare de pe coasta nord-atlantica a Columbiei, capitala miniaturala a provinciei sale celei mai salbatice, patrie a redutabililor indieni guajiro si refugiu al traficantilor si contrabandistilor din vremurile coloniale pina in ziua de azi. Foarte putine se cunosc despre primii ani ai lui Márquez, in afara de faptul ca a primit doar o educatie elementara, din care a reusit sa ia insa ce-i mai bun si ca a fost trimis pentru un timp in vest, pentru a locui alaturi de verisoara sa Francisca Cimodosea Mejía in orasul Carmen de Bolívar, la sud de impunatoarea citadela coloniala Cartagena. Acolo, cei doi veri au fost crescuti de bunica materna a lui Nicolás, Josefa Francisca Vidal.
Mai tirziu, dupa ce Nicolás a petrecut citiva ani cutreierind intreaga zona de coasta, Francisca se va alatura familiei sale si va locui sub acelasi acoperis cu el, raminind fata batrina pentru tot restul zilelor sale. Nicolás a locuit un timp in Camarones, un oras de pe coasta Guajirei, aflat la vreo treizeci de kilometri de Riohacha. Legenda spune ca a fost un participant timpuriu la unul sau mai multe dintre razboaiele civile ce au punctat cu regularitate viata Columbiei in secolul al nouasprezecelea. (…) si astfel incepem sa ne pipaim drumul inapoi prin intunecatele labirinturi genealogice atit de familiare cititorilor celui mai cunoscut roman al lui Gabriel García Márquez, „Un veac de singuratate“. In carte, el se straduieste din rasputeri sa nu-si ajute cititorii cu indicii privitoare la detaliile relatiilor de familie: de regula, sunt date numai prenumele, iar acestea se repeta obsesiv de-a lungul generatiilor. Procedeul devine parte din provocarea nemarturisita adresata cititorului, insa reproduce fara indoiala confuziile si anxietatile experimentate de autorul insusi cind, in primii sai ani, a incercat sa gaseasca o noima in incurcatele retele istorice ale cunoasterii familiale.“




Aceeaºi temã a dictaturii, dintr-o altã perspectivã ºi într-o altfel de relatare. Una extremã ºi explicitã, de data asta. Ce se poate întâmpla când la putere ajung niºte naþionaliºti radicali?