E greu de explicat de ce radem la glumele la care radem. De fapt, multe dintre glumele amuzante sunt seci sau contin o doza mare de absurd.  Prin urmare, nu exista o reteta pe care, aplicand-o, sa putem scrie texte amuzante. Cea mai buna metoda de a invata meserie este sa ne uitam la cateva exemple de reusita in domeniu. Textele din care voi cita apartin unor autori contemporani. Pentru ca, desi Caragiale este, nu-i asa?, mereu actual, umorul se dateaza, totusi, foarte usor. Ceea ce ne amuza intr-un text tine de multe ori de aluzii la contextul cultural in care traim si la cliseele proprii acestuia. Atunci cand acel context nu mai exista, textul nu mai este la fel de amuzant.

Primul citat este din “O suta de ani de zile la portile Orientului”, de Ioan Grosan. Romanul este plin de aluzii parodice pe care cineva care nu stie cum se preda istoria in anii ’80-’90 nu le-ar intelege si nu le-ar considera amuzante. De exemplu, personajele principale ale romanului ajung, la un moment dat, la Istanbul, unde, ne spune naratorul, sultanul traieste intr-un palat care are incaperi cata frunza si cata iarba. O alta aluzie se refera la mobilierul epocii. In multe camere sa gaseste cate un divan ad-hoc, pe care se asaza personajele.

Era liniste si pace adanca. Se auzea doar sfaraitul nefericitului iepure si, din cand in cand, boncaluitul unui cerb ori sunetele unor lupi. Deasupra de tot, in azuriul cerului, se zarea, facand cercuri tot mai mari cu aripile larg intinse, o vrabie. In varful stejarului multisecular, sub care fusese aprins focul, doua veverite sareau poznase din creanga in creanga, desfatandu-se cu fumul de iepure. Ciocanitoarea ciocanea copacii in cautarea omizilor, incercand sa previna infestarea tesuturilor lemnoase. Sevele urcau neabatut prin radacini, trunchiuri, crengi, iar la nivelul celulei vegetale, sub actiunea clorofilei, plantele sintetizau pe deplin substantele organice din bioxidul de carbon si din saruri minerale.

Woody Allen este un comic cunoscut in special pentru filmele pe care le-a scris si regizat. El este si autorul catorva volume de proza. Celelalte mostre de scriitura amuzanta pe care le voi prezenta aici provin dintr-o povestire a lui, “Confesiunile unui spargator”. Dupa cum arata si titlul, naratorul este un spargator care se confeseaza.

Fratele meu, Vic, a intrat intr-o banda de plagiatori. Era pe cale sa semneze cu propriul nume The Waste Land cand agentii federali i-au inconjurat casa.
Daca surprindeti un intrus pe cale de a va sparge locuinta, nu intrati in panica. Ganditi-va ca este la fel de speriat ca si dumneavoastra. O buna metoda este sa-l jefuiti. Preluati initiativa si usurati-l pe spargator de ceas si de portofel. Pe urma, poate sa va ia locul in pat in timp ce fugiti de la locul faptei. Surprins de aceasta metoda de aparare, odata am locuit, timp de sase ani, in Des Moines, cu sotia si cu cei trei copii ai altui barbat si nu am plecat decat atunci cand am fost destul de norocos incat sa surprind un alt spargator, care mi-a luat locul. Cei sase ani pe care i-am trait cu acea familie au fost foarte fericiti.

Voua ce texte vi se par amuzante?