(traducere din spaniolă Cornelia Rădulescu)
Humanitas Fiction 2010

Este primul roman al Isabelei Allende după mutarea în SUA. Deşi este scris în limba spaniolă, romanul este o cronică a vieţii americane în deceniile care au urmat celui de-al II-lea Război Mondial. În particula, Allende se concentrează asupra culturii latino-americane din California, locul în care descinde personajul principal.

Tînărul Gregoy Reeves şi familia lui duc o viaţă nomadă în care tatăl său predică o doctrină destul de stranie numită Planul Infinit. Cînd acesta se îmbolnăveşte, familia se stabileşte în zona săracă a Los Angelesului, plină de emigranţi vorbitori de limbă spaniolă. Acest ghetou este locul în care se maturizează Gregory. Cel mai bun prieten al lui devine o fată, Carmen Morales.
După liceu, Gregory pleacă la Berkeley la colegiu, iar Carmen rămîne în barrio (comunitate săracă de la marginea marilor oraşe americane, în special vorbitoare de limbă spaniolă) unde o sarcină nedorită şi un avort care aproape că o omoară fac din ea o proscrisă.

Gregory are o căsătorie nefericită şi trăieşte apoi experienţa dureroasă a războiului din Vietnam. Cei doi prieteni se întîlnesc din nou la Berkeley, unde Gregory, întors din Vietnam, trăia un al doilea mariaj, cu nimic diferit de primul, şi se afunda în alcool.
Carmen îşi găseşte liniştea interioară şi îşi descoperă sensul vieţii în momentul în care îl adoptă pe fiul fratelui său mort. Se căsătoreşte cu un vechi prieten şi se mută în Italia.

Gregory îşi face, într-un tîrziu, un bilanţ al întregii vieţii şi descoperă Planul Infinit la care participa.

Despre „Planul infinit”:

„Să facă conexiuni este o sarcină formidabilă pe care şi-o ia fiecare scriitor, dar Allende ţine totul în mişcare cu graţie şi nonşalanţă prin modul în care aranjează totul ca să creeze un fascinant portret al Americii dintr-o perspectivă anglo-hispanică.”
(În derivă în America, de Mary Mackey în San Francisco Chronicle, 25 aprilie 1993)

“În parte picaresc, în parte cvasi-istoric, Planul infinit pe unii îi va fascina, pe alţii îi va lăsa nedumeriţi.”
(Planul lui Allende are un stil nou, de Ron Grossman în DAILY NEWS – 30 mai 1993)

Resurse româneşti:

Cornelia Rădulescu, Isabel Allende, în numărul 45 din România Literară

“Fantasticul şi realismul ţin nu numai de romanele Isabelei Allende, dar şi de ascendenţa ei: bunica avea viziuni premonitorii şi pare un personaj clasic al literaturii magice latino-americane, în timp ce unchiul ei a fost preşedintele chilian Salvador Allende, convertit la marxism, figură marcantă, ba chiar mitică a Americii de Sud, prinsă în jocuri politice sîngeroase. ” Citeşte continuarea aici.

Andreea Răsuceanu, Despre dragoste şi umbră, pe LiterNet

„Romanul spune povestea unei iubiri cu atât mai pătimaşe şi mai intense cu cât totul pare să-i fie potrivnic: un bărbat şi o femeie se salvează prin intermediul unei pasiuni mistuitoare de ororile unei lumi stăpânite de un regim autarhic. Faptul că Irene Beltrán provine dintr-o familie de burghezi înstăriţi nu îl împiedică pe Francisco Leal, un tânăr fotograf angajat în secret în lupta de subminare a dictaturii militare, să cadă în mrejele frumuseţii ei fascinante.” Citeşte continuarea aici.

Mihaela Butnaru, Casa spiritelor, pe Bookblog.ro

„Greu de stabilit dacă o carte este bună fiindcă respectă cu măsură o schemă, o reţetă care şi-a dovedit succesul sau fiindcă vorbeşte despre lucrurile omeneşti în cel mai precis şi detaliat mod.” Citeşte continuarea aici

Resurse web: Interviuri cu Isabel Allende şi aici
Video: Isabel Allende: Tales of passion

Scriitoarea chiliana Isabel Allende, intr-un interviu acordat cotidianului El Comercio, spune ca realismul magic nu este de sorginte americo-latina, ci indiana, scandinava si africana. Autorii preferati raman Llosa si Marquez.

Mult mai intim legat de naratiunea scriitoarei este visul, de care s-a legat in copilarie si din care se nasc intrebari, dar si povesti. Crescuta intr-o familie in care visele frumoase sau cosmarele erau prezente cotidiene, autoarea “Evei Luna” a reusit sa faca din vis unul dintre personajele constante ale cartilor: “Lumea viselor ne spune atat de multe despre realitate. In vis, rezolv multe probleme.” Cu umor, Allende dezvaluie unul dintre visele ascunse pe care le-a avut si din care s-a nascut volumul “Afrodita”: “Sunt vise despre care nu vorbesc niciodata. Dar sa-l visezi pe Banderas, gol pe o tortilla, acoperit de avocado…Asta e de spus intregii lumi!”
Isabel Allende nu vorbeste la trecut despre cartile pe care le-a scris: “Din “Casa Spiritelor” imi amintesc multe, pentru ca personajele au fost modelate dupa bunicii, mama si unchii mei. Ea vorbeste despre cum am vazut si m-am simtit odinioara in Chile, cu ani in urma, dupa lovitura militara”. “Casa spiritelor”, aparuta in romaneste la editura Humanitas, este o scrisoare de dragoste trimisa de Isabel Allende, peste timp si  lumi, bunicului ei.

Autoarea marturiseste ca cea mai grea incercare a scriiturii a fost romanul “Paula”, nascut dintr-o drama personala, moartea propriei fiice,  iar cea mai usoara, nuvela  “Casa spiritelor”, una dintre primele incercari literare, scrisa pe masa din bucatarie,  fara asteptari si fara a fi destinata publicarii. Nascuta la Lima, orasul in care a crescut primii trei ani din viata, Allende spune ca se identifica cu propriile personaje, la un nivel inconstient.

“Nu am patrie. (…) In numele patriotismului au fost comise multe orori. Ma simt acasa peste tot in lume”, spune Allende, care ar vrea, totusi, sa stea mai mult in preajma familiei. Comentand posibilitatea ca Keiko Fujimori, fiica fostului presedinte Alberto Fujimori, condamnat la 25 de ani de inchisoare pentru crime contra umanitatii, sa candideze la presedintie in Peru in 2011, Allende spune, scurt, ca “oamenii au o memorie rara”, asa cum s-a intamplat in cazul lui Pinochet, care, ironic, a murit linistit, in patul lui, chiar in ziua celebrarii drepturilor omului.

Nepoata a fostului presedinte chilian Salvador Allende, Isabel s-a nascut in 1942 la Lima, in Peru. Copilaria si-a petrecut-o in Chile, in timpul dictaturii lui Pinochet refugiindu-se  in Venezuela, unde ramane timp de cincisprezece ani si lucreaza ca ziarista. Povestitoare fabuloasa, comparata cu peruanul Llosa, Allende isi face debutul literar in 1982, cu nuvela ” Casa spiritelor”. In 1984 publica “Despre dragoste si umbra”, apoi “Eva Luna” (1987), “Povestirile Evei Luna” (1989) si “Planul infinit” (1991).

Un an mai tarziu fiica scriitoarei moare in urma unei crize de porfirie. Urmatoarea ei carte, “Paula” (1994), ii este dedicata. Continua sa scrie febril, in 1999 aparandu-i doua titluri,  insolitul volum “Afrodita” si romanul  “Fiica norocului”, urmate de “Portret in sepia” (2000). In 2003 ii apare volumul de memorii “Tara mea inventata” si romanul “Zorro” (2005). In 2006 scrie romanul “Ines a sufletului meu”, iar in toamna lui 2007 publica romanul autobiografic “Suma zilelor”. Cartea de debut, “Casa Spiritelor” a fost cu succes ecranizata, avand in distibutie actori celebri, ca Meryl Streep, Winona Rider si Antonio Banderas, acesta din urma primind un rol si in pelicula “Despre dragoste si umbra”.

In 1994, statul francez i-a acordat titlul de Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres, iar in 2004, Isabel Allende a fost primita in American Academy of Arts and Letters. In limba romana, editura Humanitas i-a dedicat lui Allende o serie de autor.