Traducere din limba spaniolă Ileana Scipione
Editura Art, 2009

Începută pe străzile unui Santiago de Chile din anii ’50, povestea lui Edwards te poartă apoi prin Parisul boem al anilor ’60-’70, după care ajungi în Havana stăpînită de revoluţionarii lui Castro, pentru ca, în final, cercul să se închidă şi să revii în Chile, în zilele în care Pinochet ajungea la putere.

Personajul central este unul simbolic intitulat Poetul, secondat de prietenii lui, scriitori sau nu, figuri pitoreşti şi colorate, care-şi trăiesc laolaltă beţiile, încercările de a scrie şi poveştile de dragoste.

Nu este un tratat de politică sud-americană şi nici o trecere în revistă a unor regimuri dictatoriale. Este o bucată de viaţă surprinsă în vremuri tulburi, în care politicul năvăleşte peste oameni, peste intelectuali mai ales, peste pasiunile lor, inclusiv peste cele amoroase. O bucată de viaţă relatată cu detaşare şi umor.

Din prefaţa foarte generoasă  în informaţii despre autor, aflăm: Cartea s-a născut dintr-o povestire anterioară, elaborată în jurul unei anecdote istorisite de bunul său prieten, poetul chilian Enrique Lihn. La începutul anilor ’60, Lihn închiriase o odaie într-o hardughie veche din centrul oraşului Santiago de Chile, pe care, treptat, a umplut-o cu cărţi şi vechituri de tot soiul, chiar şi cu deşeuri, iar într-o bună zi, cînd nu mai putea intra înăuntru, a ieşit pe fereastră, lăsînd cheia înăuntru, şi nu s-a mai întors niciodată. (…) Iar Casa lui Dostoievski a existat cu adevărat. Era “o măgăoaie cu două niveluri, din inima oraşului, la un cvartal de Bulevard: o hardughie ce începuse să se scufunde în pămînt, cu zidurile cîndva zugrăvite cărămiziu şi acum acoperite de zgîrieturi, afişe rupte, linii, maimuţe, notaţii de tot soiul, dintre care nu lipseau mîzgălelile obişnuite, vulve şi penisuri, pe lîngă cîe o seceră şi un ciocan.

Despre Casa lui Dostoievski
“O celebrare a dragostei care transcende şi opera, şi politica, şi timpul. Începe senin şi se termină cu gemete.” (Letras Libres)

Resurse româneşti

Luminţa Marcu, Casa lui Dostoievski, un roman al tinereţii şi al oraşului, România culturală, noiembrie 2009: “Cartea, deşi publicată în 2008, are un aer limpede de familiaritate, cu unele trăsături ale aşa-zisului roman politic de la noi, din perioada 1960-1970. Personajul principal este Poetul, scris astfel cu majusculă, iar anturajul său boem, iubitor de alcool şi de nopţi pierdute, este format din personaje curioase, originale: Puştiul Adriazola (un pitic), Papagaliţa, Eduardito (tînăr bogat şi poet netalentat), Teresa, Teresita, dragostea vieţii poetului, dar şi din personaje faimoase ca Alejandro Jodorowsky, care „conducea un teatru de păpuşi.” Continuarea - aici.

Interviu - aici.