Absolvent al Facultăţii de Litere, Universitatea din Bucureşti, cunoscut pentru interviurile şi reportajele din Academia Caţavencu şi Dilema Veche. A predat cursul „Tehnici de interviu”, la Centrul pentru Jurnalism Independent (1997-2002). A scris o vreme pentru Cotidianul şi a avut o emisiune la Realitatea TV. În prezent, încearcă să vadă lumea altfel, să se adapteze curentului online, prin intermediul blogului uichendist.ro.

Cărţi publicate: Interviuri contra naturii (interviuri cu oameni politici), Nemira, 1997;  Oameni cu care aş muri de gît (interviuri cu oameni simpli), Nemira, 2000; Vieţaşii de pe Rahova, Polirom, 2005 şi 2008; Cartea vieţii mele, Polirom, 2007; Dicţionarul ideilor fixe. După 20 de ani, Polirom, 2009. Este membru al Uniunii Scriitorilor, din 2008.

Dorina Tătăran: De ce scrii? Pentru cine? Pentru tine, pentru alţii, simţi nevoia, de ce? Care a fost momentul în care ai hotărît că asta vrei să faci, să scrii?
Eugen Istodor: Mi-am dat seama că altceva nu prea ştiu să fac. Nici de scris nu-s mulţumit, dar îmi iese. Să repar o clanţă nu ştiu. Să repar maşina nu ştiu. Nu ştiu decît să scriu. Dacă sînt lasat de capul meu, o iau razna. Aşa că numai timpul mă învaţă să scriu. Las timpul să treacă peste scris şi apoi reiau şi nu-mi place. Şi nu-mi place şi pentru că… nefiind în stare de ficţiune, o ard pe reportaj, iar reportajul, fiind o stare, e trecător. Azi aşa ai simţit, cuvintele te-au ajutat să treci strada. Tare mici sînt. E singura chestie stăpînită, asta trecătoare, dar lucrul ăsta nemulţumeşte pe termen lung. Nu dă durabilul. E vina cuvintelor din mine, nu a speciei. M-am şi apucat de scris ca să uit să scriu. Scriam aberant, aşa că am dat-o pe jurnalism.

D.T.: Cînd scrii mai uşor, cînd eşti liniştit, mulţumit sau cînd te enervezi, te revolţi? Ce te inspiră?
Eugen Istodor: Pe tihnă, dar după ce m-am neliniştit tot. Orice mă inspiră. O burtă, un fir de iarbă, un scărpinat. Doar scriu reportaj, nu?

D.T.: Pe Revista scriitorului sunt cîteva discuţii referitoare la scris. Una dintre teme era unde scrii, cînd, dacă ai timp destul, dacă jobul şi goana zilnică te distrag? Dacă ai anumite tabieturi legat de scris…
Eugen Istodor: Singur, după ore de tihnă şi izolare. Eu cu creierul meu, cu mucii mei.

D.T.: Îi citeşti pe tinerii scriitori de la noi? Ai vreunul preferat?
Eugen Istodor: Filip Florian îmi place. În rest, citesc destul tineret. Tot ce-mi pică-n mînă.

D.T.: Poţi trăi din scris? În România.
Eugen Istodor: Nu poţi trăi din scris. Eu nu pot. Cred ca Liiceanu, Patapievici, Cărtărescu, încă vreo 2-3 pot trăi din asta. Bravo lor. Eu nu pot. Nu se face reclamă destul, nu e vad destul, nu mă pricep.

D.T.: E uşor să publici la noi?
Eugen Istodor: Pentru mine n-a fost simplu. Dar nici nu mă plîng. Am început cu interviuri de ziar băgate la carte. N-au mers la o editură, am mers la alta. A mers acolo. Şi cam aşa a fost cu vreo trei cărţi, pînă cînd Polirom m-a publicat. Ultima carte, Dicţionarul ideilor fixe, a fost o nebunie. Am scris în timp ce se tipărea, aproape. De asta îmi place Poliromul. E om cu mine.

D.T.: Ce recomanzi celor care se apucă de scris?
Eugen Istodor: Să citească mai mult decît scriu. Să ardă prima carte cu talent.

D.T.: Ce reproşezi editurilor?
Eugen Istodor: Sînt destui încuiaţi prin edituri, ce să faci, te trezeşti din iubitor, funcţionar. Mori, încet-încet.

D.T.: Crezi că sînt necesare cursurile de aşa-zis creative writing? Sau crezi că e suficient talentul, nu ai nevoie de prostii din astea?
Eugen Istodor: Băi, nu cred în prostii d-astea. Dar ce-i de făcut? Lumea scrie multe pe reţete. Reţetele belesc ochii cititorului.

D.T.: Există vreun scriitor care te-a influenţat? Pe cine admiri? De la noi sau de aiurea. Un scriitor despre care să zici: Dom’le, aş vrea să pot scrie ca el!
Eugen Istodor: Unamuno, Thomas Mann, Marquez, Boccaccio, Dante.

D.T.: Ce literatură îţi place mai mult: britanică, sud-americană, francezii…
Eugen Istodor: Amestec. Sînt varză.

D.T.: La care carte ai lucrat cu cea mai mare plăcere?
Eugen Istodor: La toate. Şi pe toate le-am uitat.

D.T.: Crezi că poţi scrie şi altceva decît pînă acum? Un roman de dragoste, de exemplu. Unii spun că e desuet, dar nu e, la urma urmei, face parte din viaţa de zi cu zi. Ce poveste de dragoste ţi-a plăcut cel mai mult?
Eugen Istodor: Don Quijote şi Dulcineea.

D.T.: Care e ultima carte citită?
Eugen Istodor: Una recitită. Unamuno, repovestirea lui Don Quijote.

D.T.: E important un premiu literar?
Eugen Istodor: Sigur. Sigur.

D.T.: Contează cît e biografie şi cît e ficţiune într-un roman?
Eugen Istodor: Nu. Nu contează. Literatura e să te arunce cu capul în nori, ce contează racheta?

D.T.: Te-ai gîndit vreodată să pleci din ţară?
Eugen Istodor: Nu. Nu pot.

D.T.: Mai crezi în presă?
Eugen Istodor: De ce nu? Povestea e că sînt prea trecut ca să impun ceva.

D.T.: Ce te vezi făcînd dacă n-ai mai scrie? Nici presă, nici literatură.
Eugen Istodor: Fac şi vînd pîine.

D.T.: Fă o conexiune între cărţile tale şi muzici. Cu ce se leagă bine scrisul tău?
Eugen Istodor: Nouvelle Vague, plus Brun, plus Armstrong, plus Cohen, plus interbelic românesc şi muzică de mahalale.

D.T.: Lucrezi la ceva acum?
Eugen Istodor: Nimic, nimic, nimic, Şi sînt gol, gol, gol.

Premiul “Liste Goncourt: le choix polonais” a fost atribuit lui Delphine de Vigan pentru Les heures souterraines la Institutul francez din Cracovia.

Plecând de la selecţia oficială a Academiei Goncourt, premiul este atribuit în fiecare an de un juriu compus din studenţi polonezi la literatura şi civilizaţie franceză din douăsprezece departamente de filologie ale diferitelor universităţi poloneze.

Textele au fost multe, bune si lectura lor ne-a bucurat. Modul in care ati raspuns initiativei noastre ne-a confirmat credinta  ca exista tineri care au ceva de spus.

Luna aceasta ne-a convins proza “Nu uita”, de Raluca Popescu,  prin tonul limpede, direct si tema ingenios conturata.

Mai avem doua mentiuni , Dorin Cozan si Dragos Flusca, care vor primi din partea redactiei cate o carte, anume Varieteu pe apa de John Barth. Am adaugat aceste mentiuni pentru incurajare.

Povestirea o puteti citi aici, in sectiunea revistei special dedicata.

Multumim tuturor si asteptam in continuare povestile voastre.

Cea de-a doua ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti (FILB) se va desfăşura între 28 şi 30 octombrie, la Bucureşti, la Clubul Ţăranului Român din Capitală şi va aduce la Bucureşti scriitori consacraţi, ca portughezul Jose Luis Peixoto, denumit “noul Saramago”, irlandezul Philip O’Ceallaigh, rusul Zahar Prilepin, alături de Gabriela Adameşteanu, Vasile Ernu şi Matei Florian.
Moderatorul celor trei seri ale Festivalului este George Onofrei, redactor-şef al săptămînalului Suplimentul de cultură.

Iată, ne-am hotărât să facem şi acest pas, adică să ne asumăm publicarea de scurte povestiri în revistascriitorului.ro.

Începând din luna octombrie, vom publica o povestire pe lună din cele pe care le veţi trimite pe adresa noastră de e-mail. Fiecare povestire publicată va fi plătită cu 100 de euro.

Am ales să publicăm o singură povestire pe lună pentru că deocamdată atât putem plăti.

Am ales să plătim, spre deosebire de unele edituri, reviste, siteuri, din două motive. Primul, ca să avem content de calitate. Al doilea, pentru a răspândi în România ideea că cine scrie literatură trebuie plătit (nu doar publicat) pentru a fi încurajat.

Acesta este doar un început. Ne dorim ca în viitor să ajungem cu ajutorul sponsorilor la 2-3 povestiri publicate pe lună, plătite mai generos. Împreuna putem reuşi treaba asta.

Povestea care va fi publicată lunar va fi aleasă de Bedros Horasangian (scriitor) Mihai Radu, Silviu Toma (revista scriitorului), Dragos C Butuzea (chestii livresti).

Aşteptăm povestirile voastre pe adresa office@revistascriitorului.ro.

Condiţii:

- se iau în calcul pentru publicare doar povestirile care nu depăşesc mai mult de 8 pagini A4 scrise cu font de 12 la un rînd şi diacritice.

- nu ne interesează povestirile care au mai fost publicate în alte reviste (online sau nu) sau cele care au cîştigat concursuri de creaţie. Punem această condiţie pentru că principalul scop al rubricii noastre este stimularea scrisului.

- povestirile trimise până pe data de 15 ale unei luni vor fi luate în calcul pentru publicare cu data de 1 a lunii următoare.

- fiecare concurent poate să trimită oricîte povestiri doreşte.

- publicăm orice gen de proză.

- povestirile trimise spre publicare la adresa office@revistascriitorului.ro vor putea fi folosite în materiale publicitare şi reclame, în orice tip de media, cu scopul de a face cunoscut prezentul concurs.

Update regulament (ianuarie)

Se iau în calcul pentru publicare doar povestirile care nu depăşesc mai mult de 8 pagini A4 scrise cu font de 12 la un rînd şi diacritice.

Nu ne interesează povestirile care au mai fost publicate în alte reviste (online sau nu) sau cele care au cîştigat concursuri de creaţie. Punem această condiţie pentru că principalul scop al rubricii noastre este stimularea scrisului.

Povestirile trimise până pe data de 15 ale unei luni vor fi luate în calcul pentru publicare cu data de 1 a lunii următoare.

Fiecare concurent poate să trimită oricîte povestiri doreşte.

Publicăm orice gen de proză.

Povestirile trimise spre publicare la adresa office@revistascriitorului.ro vor putea fi folosite în materiale publicitare şi reclame, în orice tip de media, cu scopul de a face cunoscut prezentul concurs.

Povestiri publicate:

1. Nu uita

2. Luna sângerie

3. Cârpa

4. Şobolanii iubirii