Joi, 4 martie 2010,  ora 17:30, Editura Polirom lansează, în colecţia Ego-Grafii,  volumul  “Naşterea. Istorii trăite”, coordonat de Mihaela Miroiu şi Otilia Dragomir. Evenimentul se va desfăşura în Holul Mare al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (Strada Povernei nr. 6-8) din Bucureşti.  Moderator Oana Boca. Prezintă, alături de autoare şi de coordonatoare: Ioana Nicolaie, Oana Băluţă şi Mircea Cărtărescu.

Douăzeci de femei, de vârste şi profesii diferite, au curajul să ne ofere mărturia celor mai zguduitoare şi mai intime momente din viaţă, în care şi-au adus pe lume copiii. Povestirile lor încep din clipa în care au aflat că vor fi mame sau chiar din cea în care şi-au propus să fie mame şi se încheie cu sfârşitul lăuziei sau cu înţărcarea pruncului. Momentele de fericire paradisiacă alternează, de exemplu, cu oroarea maternităţilor româneşti (pentru contrast, există şi câteva poveşti din maternităţile de „dincolo“), uneori chiar mai greu de suportat decât durerile travaliului. Punctul culminant în toate aceste istorii de agonie şi extaz: prima întâlnire „afară“ cu cea sau cel care nouă luni a fost carne din carnea lor. ”Nasterea. Istorii traite” este o carte unică şi necesară despre un subiect rămas pâna nu demult tabu.

Experienţele inedite prin care au trecut aceste femei sunt povestite şi semnate de: Emilia Bîrsan, Cornelia Grunberg, Ana Maria Sandi, Grete Tartler Tăbăraşi, Sofia Văcărescu, Otilia David, Aida Ferat Postolache, Ana Bulai, Cornelia Păsculie, Mihaela Vlăsceanu, Laura Grunberg, Cristina Ştefan, Ştefania Miclea, Claudia Miroiu, Maria Bucur, Ramon Păunescu, Daniela Palade Teodorescu, Mia Gorea.

Mihaela Miroiu este prof. univ. dr. la Facultatea de Ştiinţe Politice SNSPA, Bucureşti. Coordonează colecţia „Studii de gen“ a Editurii Polirom. A publicat : Gîndul umbrei. Abordări feministe în filosofia contemporană (1995), Jumătatea anonimă. Antologie de filosofie feministă (1995), România. Starea de fapt (în colaborare, 1997), Societatea retro (1999), Etica profesională (coautoare, 2000), Politici ale echităţii de gen (2003). La Editura Polirom, a editat Lexicon feminist (în colaborare cu Otilia Dragomir, 2002), Patriarhat şi emancipare în istoria gîndirii politice româneşti (în colaborare cu Maria Bucur, 2002) şi a publicat Învăţământul românesc azi (în colaborare, 1998), Convenio. Despre natură, femei şi morală (2002), Drumul către autonomie. Teorii politice feministe (2004), R’Estul şi Vestul (în colaborare cu Mircea Miclea, 2005), Nepreţuitele femei. Publicistică feministă (2006) şi Dincolo de îngeri şi draci. Etica în politica românească (2007). Publică sistematic în revistele 22 şi aLtitudini, precum şi în cotidianul România liberă.

Otilia Dragomir a fost cercetătoare la Institutul „Iorgu Iordan“ al Academiei Române, apoi lector univ. dr. la Facultatea de Ştiinţe Politice, SNSPA, MA în studii de gen, SNSPA, specialistă în analiza discursului şi studii de gen, membră fondatoare a Centrului de Studii de Gen FILIA. Titulară a cursurilor de introducere în studii de gen şi limbaj, gen şi putere în cadrul masteratului de studii de gen, SNSPA. La Editura Polirom a mai publicat Lexicon feminist (în colaborare, 2002) şi Femei, cuvinte şi imagini. Perspective feministe (în colaborare, 2002). În prezent lucrează la Parlamentul European, la Luxemburg.

Sursa: Polirom.ro

Un articol cu un subiect interesant a apărut în ultimul număr al revistei QMagazine: cât câştigă scriitorii români şi cum supravieţuiesc? Articolul cuprinde informații despre scriitorii care câștigă cel mai bine pe meleagurile autohtone, care sunt cei mai traduși autori în viață, ce meserii au avut mari scriitori români, precum și un dosar interesant despre situația pe piața literară franceză.

Adevărul este trist şi dureros. Scrisul, deşi le rezervă celor care îl practică satisfacţii nebănuite de ordin spiritual, nu este decât o meserie ingrată. Aşa se face că nicăieri în lume meseria de scriitor nu aduce fericirea materială. Dacă în România există un singur autor care ar putea să nu-şi facă şi alte griji în afara celor legate de scris - este vorba de popularul Mircea Cărtărescu - în străinătate, literaţii care s-au îmbogăţit de pe urma cărţilor publicate sunt ceva mai mulţi, dar nu cine ştie ce - 15 în Franţa, 20 în Germania şi alte câteva zeci în America. În rest, ceilalţi, milioane de scriitori din lumea largă, majoritatea extrem de talentaţi, se duc la serviciu şi trudesc din greu, în timpul liber, pentru a reuşi să scoată pe piaţă romanul sau romanele mult visate.

Citiți aici textul integral.

Când am plecat la Berlin, în toamna asta, nu mi-am luat cu mine nicio carte în limba română, aşa că, pe la mijlocul lui octombrie, când mi s-a făcut dor de citit literatură de-a noastră, a trebuit să caut să-mi descarc ceva de pe net. Am ales, aproape întâmplător, “Viaţa ca o pradă”. Am printat-o mai întâi pe bucăţi, să văd dacă-mi place. Nu voiam un angajament serios, doar să mai citesc ceva în română. A doua zi ieşeam din sala de calculatoare cu un teanc mai mare de foi – printasem toată cartea – şi îi explicam unei colege din Belarus de ce biblioteca cu cărţi în engleză a şcolii nu mi-e de ajuns.

De la “Viaţa ca o pardă” am trecut la “Întâlnirea din pământuri”, volumul de debut al lui Preda. Povestirile adunate acolo mi-au plăcut chiar mai mult. Nu-ţi vine să crezi că sunt scrise de acelaşi om care filosofa stângaci şi fals în “Cel mai iubit dintre pământeni”. Acţiunea e plasată în mediul pe care Preda îl cunoaşte cel mai bine. De aceea, personajele sunt credibile, ţăranii vorbesc ca la ţară, nu ca din cărţi. Naraţiunea se menţine la suprafaţa lucrurilor, naratorul nu ne spune nimic direct despre ce gândesc sau simt personajele. Marin Preda pare să-şi fi însuşit învăţămintele lui Hemingway din aşa-numita teorie a icebergului: “Dacă autorul unei proze ştie destule despre ceea ce scrie, el poate omite unele lucruri de care este conştient şi pe care cititorul le va simţi la fel de puternic ca în cazul în care i-ar fi fost spuse direct. Demnitatea unui aisberg se datorează faptului că numai o optime din el se afla deasupra nivelului apei.”

Descoperirea volumului de povestiri al lui Preda m-a făcut să mă întreb ce alte proze scurte memorabile mai avem, să zicem, după al doilea război mondial. Îmi vin în minte, acum, nuvelele lui Cărtărescu din”Nostalgia“, “Manualul întâmplărilor” de Ştefan Agopian, “Iarna bărbaţilor” de Ştefan Bănulescu şi povestirile lui Fănuş Neagu din volumele “Cantonul părăsit” şi “Vara buimacă”.

Uniunea Criticilor din Norvegia l-a premiat joi pe Steinar Lone pentru traducerea romanului �Orbitor� al lui Mircea Cartarescu, anunta ambasada României la Oslo.

Ceremonia de decernare a Premiului Uniunii Criticilor din Norvegia a avut loc la Litteraturhuset � Casa Literaturii din Oslo, la care au participat scriitori, critici literari, profesori si elevi.

Uniunea Scriitorilor din România si Institutului Cultural Român l-au sprijinit pe Steinar Lone in demersul sau de a traduce in limba norvegiana romanele lui Mircea Cartarescu. România a fost reprezentata la festivitate de ambasadorul României in Norvegia, Cristian Istrate.

Steinar Lone a fost decorat, in noiembrie 2007, cu Ordinul Meritul Cultural de catre presedintele României pentru activitatea sa de promovare a literaturii române in Norvegia.