Ediţia a IV-a a premiilor “Observator Cultural” va avea loc pe 22 martie 2010 la Teatrul Odeon

Debut

• Stoian G. Bogdan, Chipurile, Editura Cartea Românească
• Andrei Gorzo, Bunul, răul şi urîtul în cinema, Editura Polirom
• Corina Sabău, Blocul 29, apartamentul 1, Editura Polirom
• Georgiana Sârbu, Istoriile periferiei. Mahalaua în romanul românesc de la G.M. Zamfirescu la Radu Aldulescu, Editura Cartea Românească
• Andrei Terian, G. Călinescu. A cincea esenţă, Editura Cartea Românească

Poezie

• Dan Coman, Dicţionarul Mara, Editura Cartier
• Emilian Galaicu-Păun, Arme grăitoare, Editura Cartier
• Angela Marinescu, Probleme personale, Editura Cartea Românească
• Anca Mizumschi, Anca lui Noe, Editura Humanitas
• Alexandru Muşina, Regele dimineţii, Editura Tracus Arte

Critică/ Istorie literară/Teorie literară

• George Ardeleanu, N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii, Editura Humanitas
• Adrian Lăcătuş, Modernitatea conservatoare. Aspecte ale culturii Europei centrale, Editura Universităţii Transilvania Braşov
• Dan C. Mihăilescu, Despre omul din scrisori. Mihai Eminescu, Editura Humanitas
• Gelu Negrea, Dicţionar subiectiv al personajelor lui I.L. Caragiale (A-Z), Editura Cartea Românească
• Marta Petreu, Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian, Editura Polirom

Proză

• Matei Florian, Şi Hams şi Regretel, Editura Polirom
• Ioana Pârvulescu, Viaţa începe vineri, Editura Humanitas
• Cristian Teodorescu, Medgidia, Editura Cartea Românească
• Lucian Dan Teodorovici, Celelalte poveşti de dragoste, Editura Polirom
• Matei Vişniec, Sindromul de panică în oraşul luminilor, Editura Cartea Românească
• Varujan Vosganian, Cartea şoaptelor, Editura Polirom

Eseu/ Memorialistică/ Publicistică

• Gabriel Andreescu, L-am urît pe Ceauşescu, Editura Polirom
• Vasile Ernu, Ultimii eretici ai Imperiului, Editura Polirom
• Sanda Golopenţia, Viaţa noastră cea de toate zilele, Editura Curtea veche
• Mircea Mihăieş, Despre doliu. Un an din viaţa lui Leon W., Editura Polirom
• Marius Oprea, Şase feluri de a muri, Editura Polirom
• Ion Vianu, Exerciţiu de sinceritate, Editura Polirom

Colectia de povestiri scurte An Elegy for Easterly de Petina Gappah a castigat pe Guardian First Book Award 2009. Autoarea este avocat si locuieste la Geneva.

Din juriu au facut parte de editorul literar al The Guardian Claire Armitstead, prezentatorul BBC Martha Kearney si scriitorii Tobias Hill si Nadeem Aslam. Claire Armitstead, cea care a prezidat procedura de selectie, a declarat:

“Ma bucur foarte mult ca, pentru a doua oara (n.r. - in istoria premiului), un volum de povestiri castiga, cu atat mai mult cu cat 2009 a fost anul povestirii scurte, cu numeroase debuturi spectaculoase pe tot mapamondul. Acest mozaic al vietii in Zimbabwe - foarte uman si dezarmant de amuzant  - cladit de Petina Gappah este fara indoiala unul dintre cele mai bune astfel de debuturi.”

In istoria de zece ani a premiului, Petina Gappah este doar al doilea prozator care castiga pentru un volum de povestiri, dupa Yiyun Li in 2006. An Elegy for Easterly este compusa din 13 povestiri care spun povestea unor oameni, si bogati si saraci, prinsi in evenimente asupra carora nu au aproape nici un control.

Vineri, 4 decembrie 2009, a avut loc la Bercy decernarea celui de-al unsprezecelea Premiu pentru Carte de Economie (Prix du Livre d’Economie). Câştigătorul acestui an este Dominique Nora pentru lucrarea Les pionniers de l’Or vert (Grasset).

Distincţia a fost acordată de Christine Lagarde, ministru al economiei şi industriei, şi Philippe Seguin, preşedintele Curţii de Conturi, în cadrul celei de-a unsprezecea ediţii a Zilelor Cărţii de Economie, a căror temă a fost “Haos global, crize locale: o nouă lume economică franceză”.

Premiul literar pentru roman profesional (Prix littéraire du roman d’entreprise) a fost acordat luni, 7 decembrie 2009, lui Delphine de Vigan pentru romanul Les heures souterraines (Editions JC Lattès). Este primul premiu dedicat acestui gen, recompensând lucrările care descriu viaţa persoanelor la locul de muncă. Distincţia a fost acordată de Xavier Darcos, ministru al muncii, solidarităţii şi familiei.

Lucrarea a fost premiată pentru luciditatea privirii asupra mediului profesional şi pentru calităţile sale literare.

Delphine de Vigan nu a participat la decernarea “premiului Darcos” şi nu şi-a motivat în nici un fel absenţa. După ce un alt finalist al premiului a declarat că în cazul în care va fi declarat pentru Nouvel Observateur câştigător nu va participa la festivitate pentru a nu fi nevoit să strângă mâna „membrului unui guvern care se mândreşte cu un minister al rasismului şi xenofobiei, care îi stigmatizează pe şomeri ca leneşi şi pe salariaţi ca privilegiaţi”, presa a interpretat gestul laureatei ca unul de protest discret la adresa ministerului care patronează distincţia.

Sursa: Nouvel Observateur

Marie NDiaye, câştigătoarea Premiului Goncourt 2009, cu romanul Trois femmes, a fost de curând acuzată de un deputat UMP (Partid Majoritar de Dreapta), Eric Raoult, că şi-a criticat ţara, referindu-se la un interviu al scriitoarei din august 2009, în care vorbea despre „monstruoasa Franţă de azi, cu ambianţa ei vulgară şi poliţienească“. Deputatul crede că laureatul unui premiu literar naţional de anvergură, cum este considerat Goncourt, „trebuie să respecte coeziunea naţională şi imaginea ţării“.

Într-un interviu din Le Nouvel Observateur, Marie Ndiaye recunoaşte că, în parte, s-a mutat la Berlin în 2007 pentru că nu este de acord cu politica Sarkozy: „În Germania există totuşi o morală. Poţi să nu fii de acord cu ideile lui Merkel, dar, chiar dacă este o politică de dreapta, nu ai impresia că ţara este abandonată imoralităţii ca în Franţa. Da, lui Sarkozy îi lipseşte verticalitatea, eleganţa morală.“

Scriitoarea franceză de culoare, născută dintr-un tată senegalez şi o mamă fanţuzoaică, consideră inacceptabil modul în care este tratată problema imigrării în Franţa, de exemplu felul în care sunt căutaţi copiii fără documente în chiar şcolile unde învață.

Cât despre remarcile lui Eric Raoult, Marie Ndiaye declară că au surprins-o pentru că pur şi simplu depăşesc ridicolul, dar nu s-a lăsat deloc afectată de ele.

Întreabată dacă a fost vreodată victima rasismului în Franţa, premianta Goncourt declară: „Nu am suferit de rasism în Franţa, nu. De multă vreme trăiesc într-un mod în care ocaziile de a fi trecut prin aşa ceva au fost rare: nu mi-am trimis niciodată CV-ul ca să aplic pentru o slujbă oarecare, nu am încercat să închiriez un apartament pe numele meu. Când nu ceri nimic nimănui şi trăieşti într-o oarecare izolare, eşti liniştit din punctul de vedere al rasismului.“
Întrebată dacă premiul Goncourt înseamnă o nouă responsabilitate pentru ea, scriitoarea a răspuns că nu poate fi altfel decât cum era, aşa îi este firea.

Ce înseamnă un premiu literar pentru cel care îl primeşte? Îi poate schimba viaţa ca scriitor, ca om? Presupune într-adevăr o anumită responsabilitate? Întrebări pe care mi le pun azi, când premiile literare importante se dau în parte pentru literatură, reprezentând adesea o instituţie cu alte scopuri, de la politică la drepturile omului. Voi ce credeţi despre premiile literare?