Am avut o pauza in ianuarie si s-au adunat mai multe povestiri. In total au fost 166 de povestiri din care intra in cafenea 5 nominalizati. Am ales sa punem povestirile intr-unnou format pentru usurinta lecturii. Daca ma insel si e mai dificil de citit acum, dati un semn.
De luni pana miercuri inclusiv asteptam voturile si comentariile voastre. Joi vom anunta castigatorul. Nu va sfiiti sa apelati la prieteni care sa va citeasca si sa va voteze povestirea. Din ce am observat multe comentarii sunt din partea celor care trimit povesti asa incat nu stiu la cata incurajare te poti astepta de la concurenta :).
Reamintesc doua lucruri deja stabilite:
1. Punctajul obtinut de povestiri la vot nu este adunat cu punctajul juriului, insa are un rol consultativ.
2. Castigatorul ne va da un miniinterviu.
Pentru cei care nu stiu, povestirea castigatoare are un premiu de 100 de euro pe care ii poate cheltui de capul ei, fara povestitor. La fiecare patratel se da click pentru a mari pagina. Lectura placuta!
Când am plecat la Berlin, în toamna asta, nu mi-am luat cu mine nicio carte în limba română, așa că, pe la mijlocul lui octombrie, când mi s-a făcut dor de citit literatură de-a noastră, a trebuit să caut să-mi descarc ceva de pe net. Am ales, aproape întâmplător, “Viața ca o pradă”. Am printat-o mai întâi pe bucăți, să văd dacă-mi place. Nu voiam un angajament serios, doar să mai citesc ceva în română. A doua zi ieșeam din sala de calculatoare cu un teanc mai mare de foi – printasem toată cartea – și îi explicam unei colege din Belarus de ce biblioteca cu cărți în engleză a școlii nu mi-e de ajuns.
De la “Viața ca o pardă” am trecut la “Întâlnirea din pământuri”, volumul de debut al lui Preda. Povestirile adunate acolo mi-au plăcut chiar mai mult. Nu-ți vine să crezi că sunt scrise de același om care filosofa stângaci și fals în “Cel mai iubit dintre pământeni”. Acțiunea e plasată în mediul pe care Preda îl cunoaște cel mai bine. De aceea, personajele sunt credibile, țăranii vorbesc ca la țară, nu ca din cărți. Narațiunea se menține la suprafața lucrurilor, naratorul nu ne spune nimic direct despre ce gândesc sau simt personajele. Marin Preda pare să-și fi însușit învățămintele lui Hemingway din așa-numita teorie a icebergului: “Dacă autorul unei proze știe destule despre ceea ce scrie, el poate omite unele lucruri de care este conștient și pe care cititorul le va simți la fel de puternic ca în cazul în care i-ar fi fost spuse direct. Demnitatea unui aisberg se datorează faptului că numai o optime din el se afla deasupra nivelului apei.”
Descoperirea volumului de povestiri al lui Preda m-a făcut să mă întreb ce alte proze scurte memorabile mai avem, să zicem, după al doilea război mondial. Îmi vin în minte, acum, nuvelele lui Cărtărescu din”Nostalgia“, “Manualul întâmplărilor” de Ștefan Agopian, “Iarna bărbaților” de Ștefan Bănulescu și povestirile lui Fănuș Neagu din volumele “Cantonul părăsit” și “Vara buimacă”.
Colectia de povestiri scurte An Elegy for Easterly de Petina Gappah a castigat pe Guardian First Book Award 2009. Autoarea este avocat si locuieste la Geneva.
Din juriu au facut parte de editorul literar al The GuardianClaire Armitstead, prezentatorul BBC Martha Kearney si scriitorii Tobias Hill si Nadeem Aslam. Claire Armitstead, cea care a prezidat procedura de selectie, a declarat:
“Ma bucur foarte mult ca, pentru a doua oara (n.r. - in istoria premiului), un volum de povestiri castiga, cu atat mai mult cu cat 2009 a fost anul povestirii scurte, cu numeroase debuturi spectaculoase pe tot mapamondul. Acest mozaic al vietii in Zimbabwe - foarte uman si dezarmant de amuzant - cladit de Petina Gappah este fara indoiala unul dintre cele mai bune astfel de debuturi.”
In istoria de zece ani a premiului, Petina Gappah este doar al doilea prozator care castiga pentru un volum de povestiri, dupa Yiyun Li in 2006. An Elegy for Easterly este compusa din 13 povestiri care spun povestea unor oameni, si bogati si saraci, prinsi in evenimente asupra carora nu au aproape nici un control.
Aceeași temă a dictaturii, dintr-o altă perspectivă și într-o altfel de relatare. Una extremă și explicită, de data asta. Ce se poate întâmpla când la putere ajung niște naționaliști radicali?
Am avut o pauza in ianuarie si s-au adunat mai multe povestiri. In total au fost 166 de povestiri din care intra in cafenea 5 nominalizati. Am ales sa punem povestirile intr-unnou format pentru usurinta lecturii. Daca ma insel si e mai dificil de citit acum, dati un semn.
Când am plecat la Berlin, în toamna asta, nu mi-am luat cu mine nicio carte în limba română, așa că, pe la mijlocul lui octombrie, când mi s-a făcut dor de citit literatură de-a noastră, a trebuit să caut să-mi descarc ceva de pe net. Am ales, aproape întâmplător, “Viața ca o pradă”. Am printat-o mai întâi pe bucăți, să văd dacă-mi place. Nu voiam un angajament serios, doar să mai citesc ceva în română. A doua zi ieșeam din sala de calculatoare cu un teanc mai mare de foi – printasem toată cartea – și îi explicam unei colege din Belarus de ce biblioteca cu cărți în engleză a școlii nu mi-e de ajuns.
Aceeași temă a dictaturii, dintr-o altă perspectivă și într-o altfel de relatare. Una extremă și explicită, de data asta. Ce se poate întâmpla când la putere ajung niște naționaliști radicali?