Deşi nu te cheamă Herta Muller, ai putea să cîştigi un premiu povestindu-ţi amintirile din Epoca de Aur. Doar că trebuie s-o faci cu haz. Vă înştiinţăm că după vreo două pagini de amintiri ne piere simţul umorului, aşa că nu scrieţi mai mult. Aşteptăm textele la adresa contact at timesnewroman.ro pînă la data de 15 noiembrie. Pînă la 1 decembrie vom anunţa cîştigătorii.

Premiile:

Locul 1: Camera video Toshiba Camileo P10

Locul 2: HDD extern Western Digital 250GB

Locul 3: Camera Web Microsoft LifeCam VX-700

Citeşte şi:

Epoca de Aur (I)
Epoca de Aur (II) - Comunistul cocalar
Epoca de Aur (III) – Bunicul şi maşina de spălat
Epoca de aur (IV) - Vecina care bătea în ţeavă

Sursa: www.timesnewroman.ro

O buna strategie pentru a incepe sa scrii umor este sa notezi intr-un carnetel lucrurile care ti se intampla si despre care crezi ca au potential comic. De asemenea, e bine sa fie notate undeva si observatiile amuzante care iti vin in mine in legatura cu diverse evenimente din viata de zi cu zi. David Sedaris, un umorist american ale carui carti au fost vandute in milioane de exemplare, asa a inceput.

Intr-un interviu acordat recent cotidianului britanic “The Guardian”, el a povestit cum si-a inceput cariera de scriitor. Totul a pornit, povesteste el, de la jurnalul pe care a inceput sa-l tina la varsta de 20 de ani. Pe atunci, calatorea de-a lungul si de-a latul Statelor Unite, impreuna cu un prieten. Data fiind viata pe care o ducea, intamplarile care sa merite a fi notate erau, probabil, destule. Tot pe vremea aceea a inceput sa le scrie scrisori cunoscutilor. Numai ca, neavand o adresa, lui nu ii scria nimeni. Asa ca a inceput sa-si scrie singur, trecand intr-un jurnal ceea ce credea ca mai tarziu i-ar fi facut placere sa citeasca. Dupa un timp, jurnalul respectiv s-a transformat intr-o carte.

Sedaris, care colaboreaza, in prezent, cu saptamanalul “The New Yorker”, spune despre textele lui ca sunt eseuri comice. Nu le considera fictiune, ci relatari autobiografice. Comicul din ele este generat de situatiile ciudate cu care se confrunta.

Pentru un scriitor, considera el, intamplarile ciudate sunt mana cereasca. Sedaris povesteste, in acelasi interviu, ce reactie au avut unii cunoscuti atunci cand au citit o relatare despre fosta lui profesoara de franceza, care obisnuia sa arunce cu creta in elevi si care, la un moment dat, i-a infipt unei fete un creion in ochi. “Daca profesoara ta facea asa ceva, de ce nu te-ai mutat la alta clasa?” a fost intrebat Sedaris. Bineinteles, si-a spus el, daca esti scriitor trebuie sa fii nebun sa mergi la alta clasa cand ai o asemenea profesoara. Oamenii care se poarta frumos cu tine nu te ajuta cu nimic.
Totusi, Sedaris nu crede ca viata lui e mai interesanta decat a altora. El pune succesul de care se bucura pe seama faptului ca isi noteaza imediat lucrurile care i se intampla. Este mereu pregatit cu un carnetel pe care il poarta in buzunar si crede ca asta face diferenta.

Voi prin ce situatii amuzante ati trecut recent?
(Mai multe despre Sedaris, dar si fragmente din prozele lui, in episodul urmator.)